Voichiţa. Alina. Dealu Nou

Publicat în Dilema Veche nr. 456 din 8-14 noiembrie 2012
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Cristian Mungiu a fost acuzat că propagă o imagine negativă a României în lume, cu al său După dealuri. Polemica pe această temă a fost de un părerism generalizat: toată lumea şi-a dat cu presupusul cu privire la ce ar putea sau nu ar putea face filmul lui Mungiu din acest punct de vedere, dar nimeni nu a fost curios să afle ce a făcut efectiv.

Totuşi, cronicile s-au scris, iar Google e suficient ca să ajungi la ele. Putem presupune că impactul nemijlocit al filmului la spectator e mai redus cantitativ decît cel pe care îl produce reflectarea acestuia în presă, fiindcă lucrurile care s-au spus pe diferite canale media ajung la un public extins. În SUA şi Marea Britanie, filmul a generat o serie întreagă de ştiri, de la cele despre premiile cîştigate la Cannes, la predicţii pentru Oscar. E drept, nici presa din străinătate nu e sută la sută riguroasă, fiindcă, de exemplu, Chicagoist.com consideră După dealuri „urmarea la 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile“. LA Weekly crede însă că filmul e „un concurent puternic la Oscarul pentru film străin“, ceea ce nu poate avea decît o încărcătură pozitivă în privinţa aşa-numitei imagini a României, la fel cum au avut-o şi celelalte premii ale lui Mungiu, precum şi succesele sportivilor noştri. Însă judecăţile de valoare şi posibilele generalizări referitoare la România merită căutate mai degrabă în cronici decît în ştiri. Iar acolo le găsim, într-adevăr, în vreo două locuri. Peter Bradshaw de la The Guardian remarcă faptul că filmul porneşte de la o poveste reală, cea de la Tanacu, pe care o consideră „o oroare iraţională în inima Europei secolului XXI“. Criticul de la celebrul cotidian britanic de stînga conchide că După dealuri este „o demonstraţie teribilă despre modul cum sărăcia creează un spaţiu pe care îl umple teama iraţională“.

Bradshaw nu este singurul care trage astfel de concluzii. Despre filmul de anul acesta al lui Mungiu, dar şi despre 432, Dave Calhoun de la Time Out spune că „sugerează o mîhnire şi o boală ascunsă în inima societăţii româneşti“. Karina Longworth (LA Weekly) se declară însă nedumerită: „Există cu siguranţă o alegorie mai cuprinzătoare despre ţara lui (Mungiu – n.r.) în film, dar la prima vizionare nu am înţeles-o“. Asta e însă tot.

Numai atît? Ei bine, da, în cele vreo 20-30 de materiale pe care le-am parcurs, probabil grosul a ceea ce au scris publicaţiile importante. Iar cele două judecăţi de mai sus arată altfel în context. Bradshaw de la The Guardian nu consideră filmul unul despre România, de fapt: „În ciuda ororii exotice a subiectului, După dealuri transmite un mesaj supărător despre modul cum ne construim cu toţii identitatea şi sensul sinelui, pentru a justifica alegeri de viaţă în situaţii în care s-ar putea să nu fi avut de ales“. Stephen Dalton de la The Hollywood Reporter vede lucrurile asemănător, cînd spune că filmul e „o inovaţie în materie de subiecte, care actualizează o dramă umană atemporală într-un peisaj contemporan“.

Lista de aprecieri de acest tip e mai lungă decît cele două-trei generalizări amintite. Probabil, prea puţini occidentali îşi închipuie că După dealuri e prima pe dreapta, după ce aterizezi la Otopeni. Şi, în orice caz, aspiraţia către echilibru şi realismul implicit, neconcluziv, al lui Mungiu au provocat critica – şi publicul – mai degrabă la reflecţie decît la judecăţi tranşante. Donald Clarke de la The Irish Times nu a trebuit să citească numeroasele interviuri ale autorului ca să înţeleagă estetica acestuia: „Acest regizor singular refuză judecăţile sau analiza omniscientă“.

Cu alte cuvinte, trebuie să fii cu musca pe căciulă, ca Vasile Pîrcălabu, protopopul din Vaslui, ca să găseşti în film un mesaj tranşant antiromânesc şi antiortodox. Mungiu e, într-adevăr, agnostic, dar nu blasfemator.

Poate însă un film ca După dealuri să facă ceva rău – sau bun – pentru o ţară? Aici e cazul să ne gîndim puţin la Woody Allen, care obţine finanţări ca să filmeze în capitale europene. Regizorul emblematic al Manhattan-ului şi-a localizat ultimele filme la Barcelona, la Paris şi Roma, iar atmosfera senzuală şi colorată a acestor producţii e un beneficiu de brand implicit pentru locurile respective. Shimon Peres, legendarul preşedinte al Israelului, s-a implicat chiar într-o campanie de strîngere de fonduri pentru finanţarea unui film al lui Allen, a cărui acţiune să se petreacă în Israel.

Cum ar fi fost însă ca filmul să se numească Voichiţa. Alina. Dealu Nou, ca Vicky Cristina Barcelona? Din titlu e de reţinut mai degrabă „după“, beyond în engleză, care sugerează un „dincolo“ foarte rar văzut. Din punctul de vedere al Voichiţei şi al Alinei, e o rupere cu trecutul neprecizat, casa de copii şi abuzurile sugerate. Din punctul nostru de vedere, e un teritoriu metafizic, aflat deocamdată la o distanţă sigură. Dar numai deocamdată.

Cu tot realismul, Mungiu nu vorbeşte despre un spaţiu tangibil, geografic, asupra căruia ai putea trage concluzii terestre. Iar spaţiile geografice nu se încarcă de sensuri, numai dacă le arăţi. Ci – dacă cumva posedă elite ce pot reflecta, în mod valid, asupra propriilor traume naţionale – se distanţează chiar prin actul reflecţiei de respectivele traume. Şi, deci, de imaginea întunecată. După dealuri nu e un film despre exorcism, cum bine s-a observat. Ci chiar un exorcism.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

rachetă balistică lansată de coreea de sud foto AFP jpg
Panică în Coreea de Sud după un test eșuat al unei rachete balistice
Eşecul unui test cu rachetă balistică a provocat panică într-un oraş de obicei liniştit din Coreea de Sud, după ce dispozitivul s-a izbit de sol şi a generat un incendiu puternic.
Catalin Predoiu si Nicolae Ciuca INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Legile Justiției. Coaliția sfidează Comisia de la Veneția
Coaliția nu va aștepta avizul Comisiei de la Veneția privind legile Justiției, fiind decisă să le voteze până la sfârșitul acestei luni, în ciuda solicitării venite inclusiv de la Comisia Europeană.
rege Charles jpg
La ce băuturi nu poate renunța regele Charles al III-lea
Regele Charles al III-lea are anumite tabieturi la care nu poate renunța. Astfel că, acesta consumă zilnic anumite băuturi.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.