Ce nu ştiu femeile despre sărut

Privind-o pe Alicia cum sta pe pat cu o mînă sub cap şi cum muşca din smochina movalie, mi-am spus că femeile nu-s deloc conştiente de importanţa pe care (totuşi!) bărbaţii o dau unui sărut – şi mai ales primului sărut din relaţia lor cu femeia care-i atrage într-un fel mai aparte.

Bărbaţii tineri, pînă foarte tîrziu, nu-s fiinţe sărutătoare; iar unii poate că nu devin niciodată (ceea ce face sărutul unui bărbat cu atît mai valoros – nu văd de ce femeile nu ar lua în calcul şi acest aspect!). Masculul prepuber are mai curînd o aversiune faţă de pupături, pe care le vede, oare de ce, ca pe un fel de atingere invazivă. De pe la cinci ani în sus, băieţeii se feresc chiar şi de săruturile propriilor lor mame; ca să nu mai spun că ipoteza ca vreunuia să-i treacă prin cap să-şi sărute colega de la grădiniţă ţine mai curînd de imaginarul publicitar al zilelor noastre decît de trăsăturile veritabile ale speciei. Notaţi, bunăoară, oroarea băieţeilor de a fi pupaţi de bunicile lor – deşi simt că bunicile îi iubesc cum probabil nu-i va mai iubi nimeni, deşi mai tîrziu vor pricepe că bunicile nu-s făcute să rămînă acolo pentru totdeauna.

Din motive hormonale probabil, ca şi dintr-un dat al speciei care face femela (în miza perpetuării) cu mult mai importantă decît masculul, majoritatea fetiţelor, de la vîrste foarte mici, îşi sărută păpuşile şi se pupă mai mult sau mai puţin în joacă între ele. Şi, deşi rareori o vor recunoaşte ulterior, unele tinere fac inclusiv exerciţii de sărutat în faţa oglinzii (nici una dintre femeile pe care le cunosc nu ar recunoaşte azi acest lucru; dar, de regulă, le dau de gol mamele, în măsura în care le-au surprins în copilărie ţuguindu-şi buzele şi făcînd pe protosenzualele în faţa vreunei oglinzi). Mi-aş dori ca, ceva mai jos, să nu uit a spune cum, la un moment dat, Alicia a început să-şi sărute mîinile, în faţa mea – şi, mai ales, de ce.

Biologic vorbind – mi-a explicat un fost coleg de liceu ajuns neurolog –, un bărbat nici nu trebuie să sărute de la o vîrstă fragedă. Tocmai pentru că mecanismul său e mai greoi, e mai bine să strîngă în el cît mai multă energie sau tensiune erotică – pentru ca mai apoi s-o elibereze, seminal vorbind, mai cu spor. Băieţeii care îşi pupă mătuşile pe la şase-şapte ani (spunea colegul), sau cei care în clasa a II-a sînt disperaţi să fie îmbrăţişaţi de învăţătoare, sau cei care îşi sărută vreo vecină congeneră pe la garduri ş.a.m.d. nu vor fi niciodată buni amanţi. La fete este altceva: poate tocmai pentru că universul lor de trăiri intime va conduce, cu presupusă obligativitate, la consumarea unor atingeri prin natura lor invazive, ele se pregătesc din vreme şi foarte tenace pentru acest rol care le va şlefui definitiv fertilitatea şi, cu cît flăcăruia lor se aprinde mai devreme, cu atît mai tîrziu se va stinge.

Cum spuneam, femeile nu-s foarte conştiente că, în aceste condiţii, bărbaţii sînt mai afectaţi decît s-ar crede de primul lor sărut schimbat cu o femeie care cu adevărat îi interesează. În cazul unei relaţii de durată, probabil că-şi vor aminti şi prima noapte de amor – dar e cu totul improbabil să uite primul sărut: unde s-a petrecut, cum anume sau cînd, gustul indicibil al buzelor ei, parfumul de pe gîtul ei şi toate stările ei din momentul acelei prime atingeri atît de trecătoare. Numai imaturii iremediabili îşi numără amantele sau fac clasamente între ele – dar toţi bărbaţii în regulă păstrează locul cuvenit pentru acea magie primă a gurii ei în rendez vous inaugural cu gura ta. Cifra totală a bărbaţilor care spun că ar da un miliard de dolari pentru o singură secundă din primul sărut este mai mare decît credeţi – şi cu siguranţă mai mare decît numărul miliardarilor la scară mondială (sau decît al celor care ar da o sută pentru retrăirea primei lor acuplări; aceştia chiar că sînt rari, dacă cumva trăieşte vreunul!). Ceea ce nu ştie femeia – şi poate că e mai bine – este că doar atunci un bărbat e sută la sută vulnerabil faţă de respectiva din faţa lui: doar în acea clipă, în care-i pîndeşti respiraţia şi măsori cu precizie atomică fiecare milimetru ce te desparte de latura sudică a feţei ei de femeie. Doar atunci, cînd umezeala şi căldura şi aroma cărnii ei despicate roz-roşiatice de mai sus de bărbie te plonjează într-o hipnoză dulce şi pasageră, care te face literalmente să-ţi pleci coloana vertebrală şi să înaintezi iremediabil tremurător către gura ei – unde te aşteaptă, spuneam, primul sărut. Din acea clipă, ADN-ul tău şi-al ei s-au înfrăţit – dar ceea ce simţi tu faţă de ea nu mai are de-a face nicidecum cu frăţietatea.  

fragment din romanul Adulter cu smochine şi pescăruşi (Curtea Veche Publishing), ce va fi lansat pe 24 noiembrie a.c. la Tîrgul Gaudeamus

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.