Semnificaţiile unei victorii alarmante

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Semnificaţiile unei victorii alarmante jpeg

Ce înseamnă victoria lui Obama global – pentru americani, pentru europeni şi, implicit, pentru români? Mai mult decît oricînd, românii înşişi sînt chemaţi să se mobilizeze pentru apărarea propriei libertăţi.

Vitalitatea democraţiei de peste Ocean nu s-a prea dezminţit, în istorie. La fiecare scrutin american, au fost, în genere, pedepsite erorile care l-au precedat şi s-a investit în soluţii şi personalităţi ce păreau de viitor.

Pentru prima oară americanii s-au arătat, în aparenţă, inexplicabil de îngăduitori cu un preşedinte care, departe de a-şi putea onora promisiunile cvasimesianice, din prima sa campanie electorală, nu s-a dovedit în stare să evite varii erori politice interne şi externe grave. Chiar dacă l-ar fi plebiscitat 90% dintre germani, Obama, considerat de mulţi vest-europeni „răul mai mic“, nu s-a dovedit un preşedinte competent, în primii săi patru ani de mandat.

Unele dintre greşelile sale s-au soldat cu ample involuţii atît în economia americană, a cărei ieşire din recesiune se dovedeşte mai dificilă decît s-a crezut şi care icneşte sub povara unui buget îndatorat pînă peste poate, cît şi în diplomaţie. Fiindcă pacifismul „marca Obama“, calificată drept slăbiciune de către extremişti, a făcut, din nefericire, ravagii, încurajîndu-i pe tiranii de la Teheran, Damasc şi aliaţii lor de la Moscova şi Beijing, în lumea de dincolo de SUA libertatea văzîndu-se pretutindeni ameninţată.

Cum se explică totuşi strania clemenţă a americanilor cu preşedintele lor de culoare? Aflată în faţa unor provocări economico-financiare şi politice formidabile, America e obosită de războaie, se află în declin economic şi moral şi se confruntă, concomitent, cu o schimbare demografică de o amploare fără precedent.

Pe Obama l-a votat practic întreaga populaţie de culoare, majoritatea hispanicilor, homosexualii, precum şi mulţi tineri lipsiţi de orice experienţă, uşor influenţabili de o campanie ce l-a demonizat susţinut pe Romney.

Triumful preşedintelui în exerciţiu se mai datorează capacităţii sale fabuloase de a-şi mobiliza susţinătorii prin reţele sociale.

Un rol-cheie în insuccesul lui Romney revine inabilităţii opoziţiei republicane de a recunoaşte semnele timpului, de a se adapta la schimbarea la faţă a Americii şi de a se adresa adecvat minorităţii tot mai ample a electoratului latino-american.

Văzută din acest unghi, victoria lui Obama e perfect meritată. Iar dacă preşedintele s-ar putea dovedi în stare să sară peste propria umbră, să înveţe din propriile greşeli şi să şi le îndrepte, cooperînd strîns, pe viitor, cu republicanii, întru depăşirea profundului clivaj intern, american, tot răul ar putea fi spre bine.

Realitatea este însă că, dincolo de declaraţiile sale conciliante din discursul de după victorie, mai nimic din bilanţul ultimilor patru ani nu ne îndreptăţeşte să credem că preşedintele dispune de acest potenţial ieşit din comun.

Dimpotrivă, reculul economic şi cel politic intern şi extern sînt atît de mari, încît îngrijorarea e legitimă. În fond, Obama n-a reuşit în diplomaţie nimic din ce şi-a propus, dar a lăsat în urmă, în răstimp de patru ani, un munte de cioburi. Iranul continuă să bricoleze la bomba atomică. Retragerea din Irak şi mai cu seamă cea din Afganistan vor lăsa cele două ţări la cheremul forţelor extremiste. Soluţionarea conflictului israeliano-palestinian a fost amînată la calendele greceşti.

NATO a ajuns să rişte să fie şantajată şi controlată de Moscova şi de islamiştii de la Ankara, o Turcie tot mai antidemocratică şi mai antiisraeliană impunînd alianţei nordatlantice o politică şi o agendă aflate în răspăr faţă de sensul şi menirea ei.

Iar scutul antirachetă promis şi României – un proiect esenţial pentru apărarea comunităţii euroatlantice – e cît se poate de incert, date fiind cedările americane şi promisiunile jenante făcute de Obama Rusiei lui Putin.

Pînă la un punct, reorientarea spre Asia a SUA este comprehensibilă, de vreme ce Europa se zbate în criză, constituie, economic, o sursă de griji pentru America şi nu e, pe moment, relevantă nici militar, nici diplomatic.

Dar despărţirea Americii de Europa şi mai cu seamă lăsarea de izbelişte a periferiei UE – în care ţări precum România au redevenit ţinta poftelor hegemone ale Rusiei – ar fi, dacă se perpetuează, deosebit de rea.

Pentru români, lecţia victoriei lui Obama e simplă şi clară. Speranţa că americanii vor apăra ameninţata democraţie românească e iluzorie. Nici SUA, nici UE nu au de gînd ori nu dispun de instrumentele necesare să repare ceea ce alegătorii români ar putea strica ei înşişi, acordînd la urne încredere unor oligarhi pucişti care au atentat la independenţa justiţiei, la separarea puterilor în stat şi la statul de drept. Mai mult decît oricînd, românii înşişi sînt chemaţi să se mobilizeze pentru apărarea libertăţii lor.

Petre M. Iancu este redactor la Deutsche Welle.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Alexandru Arşinel (79 de ani) joacă în mai multe spectacole, la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” jpeg
Scandalul demiterii lui Alexandru Arșinel. Nicușor Dan l-a înlocuit din funcția de director al Teatrului „Constantin Tănase“
Alexandru Arșinel a condus Teatrul „Constantin Tănase“ din 1998, dar, la începutul acestui an, primarul Nicușor Dan nu i-a prelungit actorului mandatul de director.
ludovic orban jpeg
Orban: Cîmpeanu a demisionat din iniţiativa altcuiva, zic eu
Fostul lider liberal Ludovic Orban (deputat Forţa Dreptei) susţine că Sorin Cîmpeanu a demisionat din funcţia de ministru al Educaţiei „din iniţiativa altcuiva" şi nu „din proprie iniţiativă".
Viktor Orban FOTO EPA-EFE
Ungaria nu va susține noile sancțiuni împotriva Rusiei. Condiția pusă de Viktor Orban
Ungaria se va opune noilor sancțiuni planificate de Uniunea Europeană împotriva Rusiei, dacă acestea conțin sancțiuni în domeniul energiei, a declarat joi șeful de cabinet al premierului Viktor Orban.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.