Cu ochii-n 3,14

FIGURILE DE SEAMĂ ALE EVOLUŢIEI
ÎNTRE VAGON ŞI MILION 
SE EPUIZEAZĂ 
ÎN TIMP CE SE RĂSTOARNĂ FAUNA  

● La Strasbourg, figurile de seamă ale trecutului (inclusiv cele din partea locului) sînt tratate cu umor în staţiile de tramvai şi deturnate spre altceva. Pentru exemplificare, iau cazul staţiei Émile-Mathis, pe care am cunoscut-o mai bine. Conform Wikipedia, Émile Mathis (1880-1956) a fost un constructor alsacian de automobile, al patrulea în ordinea importanţei (după Citroën, Renault şi Peugeot) între cele două războaie mondiale. Celor care nu ştiu asta şi vor să afle, aşteptînd tramvaiul, despre cine e vorba li se oferă cîteva informaţii succinte, redactate sub forma unui articol de dicţionar şi afişate în staţie: „Émile-Mathis, de la Jean Émile (1877-1931) şi Frédéric Mathis (1856-1944). Aceşti doi medici strasburghezi au primit împreună premiul Nobel, în 1925, pentru cercetările lor asupra patologiilor artritice legate de mînuirea pensulelor“. (D. S.)

● Darwin a obţinut 4000 de voturi la alegerile americane. Nu este o coincidenţă de nume. E vorba chiar despre Charles Darwin, omul de ştiinţă britanic, tatăl teoriei evoluţiei. Alegătorii dintr-o regiune din statul Georgia au decis să voteze pentru el şi să protesteze astfel contra candidaturii unice pentru Camera Reprezentanţilor a lui Paul Broun, militant Tea Party, care crede în creaţionism. Ideea i-a venit lui Jim Leebens-Mack, profesorul de biologie de la universitatea georgiană, care a declarat: „Nu credem că interesele noastre ar putea fi servite de un fundamentalist anti-ştiinţă, care să ne reprezinte în comitetul pentru ştiinţă, spaţiu şi tehnologie. Voturile pentru Darwin nu au fost luate în considerare, iar Paul Broun a fost reales cu majoritatea absolută. Dar poate că această campanie îi va face pe alţi candidaţi să se înscrie în cursă în 2014“. Iar nouă ne-ar putea da idei. (A. M. S.)

● Duminică dimineaţa, la metroul de la Piaţa Victoriei, mare agitaţie – bodyguarzi, paza metroului, gură-cască, alegători, cetăţeni, public – o cucoană îşi scăpase poşeta între vagon şi peron, iar trenul i-o tîrîse pînă într-un loc care nu mai putea fi stabilit. Amploaiaţii munceau, publicul chibiţa, alegătorii înjurau bampirii. Numai femeia stătea imobilă, descumpănită, catatonică. Treaba a durat vreun sfert de oră, s-a coborît pe şine, s-a oprit circulaţia, însă femeia n-a mişcat. Cu vreo două minute înainte ca unul dintre bodyguarzi să urce pe peron cu poşeta în dinţi, femeia şi-a administrat o scatoalcă pe coapsă, cu palma, cam neaşteptat-birjăreşte, de a zbîrnîit aerul în jur. Iar cînd i s-a înmînat obiectul pierdut, s-a răsucit pe călcîie şi a luat-o grăbită spre ieşire, fără să mulţumească şi fără să-şi dea numele pentru procesul-verbal. Poate că nu avea bilet… (S. S.)

● La 1800, doar trei oraşe de pe glob aveau o populaţie de peste un milion de oameni: Londra, Beijing (numit atunci Peking) şi Tokyo (fost Edo). În 1950, numărul acestora crescuse la 74, iar în 2010 – la 442. Aş scrie aici şi care sînt acestea, but that’s not the point. (M. C.)

● De Ziua Filozofiei (15 noiembrie), Andrei Marga, preşedintele ICR, a făcut o declaraţie din care citez următorul pasaj: „[…] Or, se dovedeşte, cu toate argumentele realiste, că sensul vieţii este o problemă cu sens oriunde şi oricînd“. Aştept şi alte asemenea declaraţii despre probleme cu sens, cu ocazia Zilei Poeziei Proaste (18 august), a Zilei Robinson Crusoe (1 februarie) sau a Zilei Conştientizării Problemelor Pinguinilor (20 ianuarie). (L. V.)

● Cică industria culinară trece printr-o revoluţie majoră. „În viitor localurile de tip fast-food nu vor mai avea nevoie de forţă de muncă umană, deoarece aceasta ar urma să fie înlocuită de roboţi“, anunţă Mediafax. „O companie americană oferă soluţia alternativă la bucătarii umani, aceştia fiind înlocuiţi de benzi de asamblare a sandwich-urilor şi sisteme mecanizate prin care un hamburger poate fi preparat mult mai rapid.“ Ceea ce mă duce cu gîndul la acel faimos moment din Modern Times în care muncitorul (Charlie Chaplin) e hrănit de un utilaj, ca să poată lucra nestingherit la şaibă în timp ce mănîncă. Acum, în sfîrşit, am imaginea completă: un robot construieşte hamburgeri şi îi trimite, pe bandă rulantă, către un utilaj de hrănire complet automatizat al cărui braţ robotic plasează sandwich-urile direct în gura unui om care proiectează roboţi. Poftă bună şi spor la lucru! (M. M.)

● Întrebare la examenul de obţinere a permisului de conducere în China: „Cînd un vehicul se răstoarnă lent şi şoferul poate să sară afară, acesta trebuie să sară: A) în direcţia în care conducea; B) în direcţia în care se răstoarnă maşina; C) în direcţia opusă răsturnării; D) spre partea pe care se răstoarnă“. (M. C.)

● În sectorul 2 din Bucureşti vor să devină deputaţi Vulpoiu Dorel, Pelican Dumitru şi Păuniţă Marius. Oare ce o să se aleagă din toată fauna asta? (A. P.)  

ŞI NU MAI E CAZUL 
SĂ LUĂM CRIZA ÎN CÎRCĂ, 
ÎNTR-UN MINISCENARIU PORNIND 
DE LA CONDIŢIA MELCULUI

● Am văzut trecînd pe stradă un Mercedes negru, limuzină S class, cu număr… NUP. Judecînd în jargonul juridic, un singur lucru poate fi dedus de aici. Şi nu mai e cazul să spun că mutra de la volan contrazicea soluţia sugerată de număr. (A. M.)

● Marţea trecută, cînd tocmai terminam de paginat revista, s-a întrerupt curentul. În tot cartierul. Cînd tocmai ne puneam problema să luăm computerul în cîrcă şi să ne ducem acasă la vreunul dintre noi ca să terminăm treaba, curentul a revenit. Iar după vreun ceas, am primit un e-mail de la ENEL (de unde or fi avînd adresa mea?) în care se anunţa că a fost „un incident la staţia Nord“. Eu zic că e un lucru bun, căci – nu-i aşa? – e mai bine să ştii de ce se întîmplă ce ţi se întîmplă. (M. V.)

● Zice Gåndul: „Cunoscutul actor Rowan Atkinson vrea să renunţe la personajul care l-a consacrat, Mr. Bean, declaraţia fiind făcută într-un interviu pentru The Telegraph. Atkinson nu renunţă însă şi la cariera sa, dorind să se axeze pe piesele de teatru mai serioase“. Îmi pare rău pentru criza artistică prin care trece omul, dar dacă îl văd în Hamlet am să mă prăpădesc de rîs la faza cu craniul. (C. G.)

● Ieşind într-o după-amiază de la metrou (în Crîngaşi), m-am trezit într-un miniscenariu electoral: o alianţă arunca cu ouă în cealaltă alianţă (reprezentată de panouri pe care scria „chiulangii“ şi „ţepari“). N-am putut să-mi înfrînez o oarecare pornire stîngistă: pentru ce risipa asta isterică de mîncare? (S. G.)

● Vineri, 16 noiembrie, la emisiunea Guerrilla de dimineaţă, realizatorii şi-au întrebat ascultătorii: „Feminismul, încotro?“. Dar să nu credeţi că Mihai Dobrovolschi şi Vlad Craioveanu aveau chef de o discuţie cît de cît serioasă pornind de la subiecte cum ar fi violenţa domestică, reprezentarea femeilor în politică etc. O, nu. Dimpotrivă. Cei doi au ţinut-o în miştouri ieftine şi glumiţe sexiste („Cum preferi feminismul? Întotdeauna deasupra“), încurajîndu-şi ascultătorii să facă acelaşi lucru, ceea ce mi se pare extrem de grav, avînd în vedere că Radio Guerrilla e cel mai inteligent radio de la noi. Dacă aşa arată inteligenţa, atunci mai bine ascult Radio Erevan. (L. V.)

● Se pare că melcii pot dormi fără întrerupere timp de trei ani fără să moară de foame. Oamenii mănîncă în jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vieţii şi li se face foame în fiecare zi. Iar somnul nu-i ajută prea mult. De cînd cu tăierile astea de salarii, condiţia melcului (care, apropo, nici nu plăteşte chirie) mi se pare, brusc, mult superioară. (M. C.)  

SE PARE CĂ 
TE COSTĂ PRIMUL PAS

● Potrivit The Wall Street Journal, un nou studiu arată că doar 40% din angajaţi le mulţumesc frecvent colegilor de birou. Se pare că cei mai mulţi dintre oameni spun „mulţumesc“ acasă, în cartierul în care locuiesc sau în lăcaşurile de cult. Doar 10% din ei îşi exprimă zilnic recunoştinţa faţă de un coleg şi 7% îi mulţumesc şefului. Vă asigur că acest studiu nu e valabil şi în redacţia Dilema veche, şi profit de ocazie pentru a le mulţumi colegilor mei pentru modul plăcut în care ne petrecem timpul împreună. (A. P.)

● Am aflat că, mai nou, pînă şi scrisorile de la Moş Crăciun sînt pe bani. Dacă vrei o scrisoare personalizată de la Moş Crăciun + plic personalizat + sigiliu de ceară + transport gratuit, te costă doar 12,50 lei! Oare Moşul ştie că se fac afaceri pe barba lui? (A. P.)

● Primul pas spre a-ţi rezolva o problemă este să recunoşti existenţa acesteia. Iar dacă eşti un mic tiran, s-a găsit leacul: „Pentru cei care au tendinţa de a-i domina şi dispreţui pe cei din jur, pentru cei cu porniri tiranice şi inflexibile, pentru cei cărora complexul de superioritate le creează probleme în relaţiile cu ceilalţi, există Florit 32, de la Promopharma. Patru picături pe zi sînt doza optimă pentru a începe să percepi lumea în mod corect“. (P. M.)

Foto: Lucian Costin