Cei care ne îmbolnăvesc societatea

Publicat în Dilema Veche nr. 456 din 8-14 noiembrie 2012
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Te uiţi la ei, la realizatorii emisiunilor tabloide, îi vezi cum se bălăcesc cu dezinvoltură în tot felul de lături şi te întrebi: „oare cum or fi oamenii aceştia?“. Sînt în viaţa lor de zi cu zi la fel de decăzuţi cum sînt pe micul ecran?

Am cunoscut destui jurnalişti de ziare tabloide şi am fost surprins să constat că, în cele mai multe cazuri, exista o diferenţă foarte mare între produsul muncii lor şi ei înşişi. Dacă ceea ce făceau era o presă rudimentară, ridicolă chiar, în care sexualitatea şi diformul dictau valoarea, ei păreau nişte oameni normali, unii chiar inteligenţi şi de bun-simţ. L-am cunoscut, printre alţii, pe Dan Capatos, cu care am lucrat o vreme la o revistă de lifestyle. Dan Capatos, care are astăzi una dintre cele mai imunde producţii de pe micile noastre ecrane, era un băiat inteligent, cu simţul umorului şi cu cei şapte ani de-acasă. Acum îl vezi promovînd şi simţindu-se bine alături de toate scursurile societăţii. Tot aşa şi cu Simona Gherghe. Pe vremea cînd prezenta ştiri, era o persoană decentă. Acum, ca tartor în emisiunea Acces direct, o vezi cum îi sclipesc ochii numai cînd se ivesc vreun scandal, vreo mizerie, ceva...

Dacă sînt nişte oameni normali, cum pot totuşi să facă asta? Desigur, se gîndesc că e o meserie ca toate celelalte şi că banii mulţi pe care-i cîştigă „nu au miros“. La fel, probabil, se consolează şi cei din industria pornografică.

Dacă ar fi după tine, nu te-ai băga în aşa ceva, dar îţi zici că trebuie să mănînci şi tu o pîine. Şi, desigur, că trebuie să facă cineva şi asta. De fapt, o pîine poţi s-o mănînci şi făcînd lucruri onorabile, dar tu te-ai dedulcit la cozonac şi la cîştiguri mari. Prin urmare, îţi găseşti circumstanţe atenuante şi te autosugestionezi că nu e aşa de grav ceea ce faci. Că doar nu dai nimănui în cap! Şi, apoi, asta cere publicul, trebuie să-i dea cineva şi aşa ceva!

E adevărat, o parte din public de asta e interesat. E publicul mahalalei, care-şi oblojeşte frustrările prin bîrfă şi prin aluzii sexuale. Sînt oamenii care au fost cîndva strămutaţi de la sat, nu mai au nici un Dumnezeu, au uitat de mult „ce se cuvine“ şi s-au stabilit la periferia oraşului. Sau orăşeni aflaţi oricum la periferia societăţii.

Din fericire, nu sînt aşa de mulţi, raportaţi la întreaga populaţie a României. În luna octombrie, emisiunea Acces direct a avut 555.000 de telespectatori în medie pe minut, din mediul urban, Happy Hour de la Pro TV a avut 531.000 de telespectatori pe minut, iar Un show păcătos, 308.000. Sînt puţini, şi totuşi mulţi. Pentru aceşti 300.000-500.000 de români, principalele noastre televiziuni viciază spaţiul public audiovizual pe tronsonul orar 17,00-19,00 şi apoi, de la ora 23. Ai putea spune că lucrurile funcţionează după principiul sacul şi peticul. Cîteva sute de mii de români sînt interesaţi de lături, iar cei din televiziuni îi alimentează. De ce ne-ar deranja că oamenii sînt serviţi cu ceea ce-şi doresc? Şi, în fond, dacă nu-ţi place, poţi oricînd să schimbi canalul sau să închizi televizorul! (Acesta e veşnicul îndemn ipocrit al realizatorilor de emisiuni, prin care ei se consideră puşi la adăpost de orice critică şi liberi să difuzeze orice mizerie.)

Problema e că oamenii sînt serviţi cu ceea ce-şi doresc nu într-un separeu, ci în văzul întregii lumi. Stripteusele nu oferă „show-uri private“ pentru bărbaţii cu probleme, ci îşi ridică fustele în cap în piaţa publică. Televiziunile chiar asta sînt – piaţa publică, la care au acces toţi. În plus, ele oferă un piedestal. Acesta dă în primul rînd vizibilitate, dar transformă lucrul urcat acolo şi în statuie, în model. Astfel, mahalaua este încurajată şi legitimată. Oricîte justificări şi circumstanţe atenuante ţi-ai găsi, nu e puţin lucru să infestezi astfel societatea.  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.