Sat şi oraş

Publicat în Dilema Veche nr. 458 din 22-28 noiembrie 2012
Spital, în Franţa jpeg

S-a tot vorbit, şi pe bună dreptate, de discrepanţele evidente, flagrante, între sat şi oraş. Din România. Recent, mergînd prin niscaiva sate, după o oarecare pauză, constat că, în anumite privinţe, lucrurile nu mai stau chiar aşa. Discrepanţele pe care le tot comentam s-au mai diminuat. Desigur, un rol important trebuie să-l fi avut migraţiile masive, cel puţin din anumite zone, la lucru în străinătate. Poate şi reţelele de cablu şi Internet.

În orice caz, cel puţin în zona bunicilor mei, cea de pe lîngă Cîmpulung Muscel (şi sînt convinsă că e departe de a fi singura), oamenii pe care i-am vizitat nu (mai) trăiesc cu mult diferit de felul în care trăim noi, în „inima Capitalei“.

Generaţia mai tînără a familiei mele de acolo şi-a renovat partea lor de casă cam în acelaşi stil în care mi-am renovat şi eu apartamnetul de bloc: au pus cam aceeaşi categorie de parchet, cam aceeaşi faianţă, aceleaşi lămpi, băi, WC-uri, chiuvete. Posedă un tip asemănător de televizor, DVD player, combină muzicală şi computer.

Nepoatele mele de acolo îşi ocupă timpul liber uitîndu-se la filme pe calculator. Verii mei mi-au mărturisit că acum cumpără mai tot de la supermarket, cu excepţia fructelor şi legumelor, pentru că nu mai au vacă (ce-i drept, mai au, totuşi, găini şi porc). Fetelor le dau la şcoală mezeluri de la supermarket.

Verişoara mea ne-a primit cu o prăjitură-surpriză, luată de pe Internet. De altfel, ea e destul de activă pe Facebook. Nici între vacanţele lor şi ale noastre nu e o mare diferenţă: vara merg la mare sau prin ţară. Alţi veri ai mei din zonă ajung şi în străinătate.

Nici felul lor de a se îmbrăca nu e foarte diferit de al nostru. Desigur, există deosebiri de nuanţe, dar tipul de haine alese – blugi sau pantaloni negri, tricouri cu inscripţii etc. – e, în mare, acelaşi. În partea veche a casei, rămîne Răpirea din Serai de pe pereţi, combinată cu bine-cunoscuta vitrină cu bibelouri şi cu icoanele care luminează sau fac cu ochiul. Dar, chiar şi în cazul lor, senzaţia e că, într-o anumită măsură, prostul-gust s-a estompat în faţa... tradiţiei: tapiseriile, ca şi icoanele horror-kitsch intră deja într-o istorie, e drept că mai nouă, a locului. Sînt consacrate, deja, în felul lor, în pattern-ul decoraţiunilor rurale.

Desigur, aşa cum spuneam, diferenţe există: nu numai de nuanţă, ci şi de... grad. Din varii motive, legate de mai proasta funcţionare a instalaţiilor sanitare, băile din interior se folosesc mai cu parcimonie, mai cu frică, parcă. De tot soiul de subtilităţi igienice şi alimentare nu e timp, în condiţiile unei gospodării extinse. Şi parcă nici nu mai contează, într-un fel, atunci cînd eşti mai aproape de natură.

Pe de altă parte, oraşul, chiar... avangardistul Bucureşti, nu duce lipsă de peisaje şi obiceiuri rurale: discrepanţele par să se fi atenuat nu doar prin evoluţia anumitor zone rurale, ci şi prin decăderea unora urbane. În Capitală, trecătorul poate nimeri în plin ritual rural: cai, ba chiar vaci şi porci păscînd, prin periferii de Berceni; oamenii stînd în poartă pe băncuţe, uitîndu-se la stradă şi scuipînd seminţe.

Există, evident, şi situaţii care îmbină cele două feluri de comportamente: în jurul micilor magazine de cartier, de preferinţă non-stop, se creează o întreagă lume omniprezentă, zi şi noapte. Situîndu-se undeva între ţăranii (cuvînt folosit în sensul propriu, de om care locuieşte la ţară, fără alte conotaţii), cei care consumă la bufetul sătesc şi găştile de cartier de pe la perfieriile oraşelor, aceştia socializează non-stop, cu o bere sau o vodcă ieftină în faţă. Altfel, privesc, cu interes, spectacolul străzii şi fac conversaţie afabilă cu alţi clienţi (ceva mai ocazionali) ai magazinelor.

Satele s-au apropiat, în moravuri şi aspiraţii (şi mai puţin în gusturi), de oraşe. Oraşele au preluat, odată cu locuitorii satelor transferaţi, parţial, aici, comportamente rurale cvasiasimilate. Discrepanţele între cele două s-au mai estompat, cu siguranţă: în favoarea confortului, mai ales a celor din zone săteşti; şi, cumva, în defavoarea unei anumite intimităţi a cetăţeanului, care, la oraş, pare să fi devenit mai expus spaţiului public, fără protecţia tradiţiei. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Când sunt prinşi la furat, un student e dat afară, un ministru face legile Educaţiei, iar un premier conduce guvernul. În România condusă de Iohannis şi PNL
În orice altă ţară civilizată, suspiciunile de furt intelectual care planează asupra ministrului Cîmpeanu şi asupra premierului Ciucă ar fi condus la demisia acestora din funcţiile publice pe care le deţin, până la lămurirea suspiciunilor.
Puscas
George Pușcaș joacă pentru națională sau pentru el? Declarații impertinente și bucurie exagerată
”Tricolorii” au obținut o victorie frumoasă contra Bosniei, dar, per total, rămânem cu amărăciunea unei retrogradări istorice în eșalonul 3 al fotbalului european.
chimcomplex Foto Chimcomplex
Concedieri colective la Chimcomplex. Care este motivul
Chimcomplex va demara un program de disponibilizare colectivă care vizează 396 de angajaţi ai societăţii, informează compania printr-un comunicat transmis Bursei de Valori Bucureşti.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.