Petrecerea

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Pare genul slujbaşului din straturile ierarhice de mijloc. Slujbaş la stat, cu ceva putere de decizie (sau cel puţin aşa dă a se înţelege) şi cu acces la îngerii de categoria întîi, ăia de lîngă stăpîn. Au întins o masă lungă, mare, pe o latură a încăperii care mai adăposteşte cîteva mese mai mici, de patru persoane, ocupate, de asemenea, de altă lume. Încăperea e destinată nefumătorilor; restaurantul respectiv mai are o cameră mult mai încăpătoare şi bine aerisită pentru fumători. Numai că pentru aceşti petrecăreţi s-a făcut o derogare. În camera pentru nefumători se fumează. Cei care au ales să mănînce acolo... ghinionul lor. Un cuplu de tineri, tăcuţi ca nişte şoricuţi, îndrăgostiţi în faza de tatonare cu nodul în gît, mai au puţin şi clachează în norii de fum. Emoţia primei întîlniri, urletele de la masa vecină, fumul gros; domnişoara cuminte din faţa băiatului cuminte pare pe punctul de a leşina jane austenian. Trandafirul alb pe care l-a primit stă lîngă o supă.

Funcţionarul respectiv e masculul alfa al lungii mese. E ziua nevestei unui amic, iar acest domn, să-i zicem domnul Ionescu, îşi bate des amicul pe spate şi o complimentează şi mai des pe doamna în cinstea căreia închină pahare strigînd de fiecare dată amuzat (ca prima oară) formula de noroc chinezească românizată: „Cam beeeei!!! Hahaha! Cam bei, cam bei, domnul meu. Şi dumneavoastră, frumoasă doamnă, sărut mînuşiţele, să vă trăiască englezoaica!“. Englezoaica e fiica sărbătoritei şi a amicului bătut pe spate. E şi ea la masă, face în Marea Britanie un fel de SNSPA. Are părul lung şi pare a fi prins de pe acolo un soi de înţelegere diferită a chestiunii multiculturalismului, altfel decît părinţii săi. Restul doamnelor de la masă, să fie trecute de 50 – la fel ca soţii lor –, rotofeie, bine aşezate în viaţă şi admiratoare ale domnului Ionescu, MC-ul aniversării.

Pe măsură ce petrecerea înaintează în miez, domnul Ionescu are idei. Vrea să iniţieze un comesean în arta mîncatului de creveţi nedecorticaţi. Căci domnul Ionescu ştie, pare a fi umblat prin lume, a făcut o Grecie, o Franţă, a mai mîncat prin localuri cu specific. „Hai, mă, mai ia nişte creveţi“, zice, „lasă că şi slana e bună, da’ mai încearcă şi tu altceva. Uite, prinzi capul aşa şi tragi“. „Lasă-mă, măi, cu gîndacii tăi“, îi spune amicul. Domnul Ionescu se întoarce cu scaun cu tot spre masa la care stau alţi clienţi din local. „Să ne scuzaţi că ne-am întins aşa, dar ce să-i faci, e ziua doamnei şi aşa e românul, petrecăreţ...“ Are buzele lucioase de la creveţi. Străinii de la masă îl privesc impasibil.

Dă să mai zică ceva, dar vede că n-are cu cine. Se întoarce la comesenii lui şi-i dă înainte. Comandă feluri de mîncare. Din ce în ce mai roşu în obraji, e grizat pe punctul de a fi beat. Ia chelneriţele de talie. Strînge farfuriile şi tacîmurile folosite ca să facă loc pe masă, goleşte scrumiere una în alta, vrea să conducă doamne la toaletă. Face glume la care lumea de la masă hăuleşte a rîs. „Clientul nostru, plătitorul nostru“, zice, şi iar se rîde. La un moment dat pare că dă un telefon important. Se scoală de la masă după primele fraze pe care le serveşte totuşi publicului; ceva cu controale, nu se înţelege exact, pentru că după teaser-ul ăsta în cursul căruia masa petrecăreţilor tace respectuos, iese din încăpere. Se întoarce important şi la fel de agitat. „Păi, ce faceţi măi, asta e petrecere, hai noroc, cam beeeei!“ Ciocneşte paharul cu toată lumea, se întinde spre cel din capătul celălalt al mesei şi bagă burta în aperitive.

La un moment dat, se face beznă. Toată lumea încremeneşte cu furculiţele în gură. Vine tortul sărbătoritei. Se cîntă la mulţi ani-mulţi ani trăiască-cine să trăiască. Cei de la alte mese stau şi ei în întuneric şi se uită la faţa domnului Ionescu luminată de jos în sus de lumînărelele de pe prăjitură. Sigur că el e cel care ţine cel mai mult o notă baritonală la ultimul „La mulţi aaaaaaani“! Sărbătorita se emoţionează şi suflă firav. Se rîde. Se aprinde lumina.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

avion Wizz Air FOTO Wizz Air
Wizz Air se joacă cu nervii clienților. Cum să eviți experiența unui medic clujean rămas fără loc
Pornind de la „surpriza” unui medic clujean care a rămas fără loc la cursa Wizz Air pe care o plătise, „Adevărul” a încercat să afle politica acestei companii de overbooking și situația zborurilor anulate.
fabrica de zahar ludus foto msnews.ro
Fabrica de zahăr din Luduş va fi închisă şi demolată. „Statul român s-a retras din negocieri”
Sindicatul Liber Zahărul Luduş SA a fost anunţat de patronatul Fabricii de Zahăr din Luduş, Tereos România SA, că se continuă planul de lichidare şi demolare a obiectivului.
Simona Halep, EPA jpg
Cadou de 65.000 de euro pentru Simona Halep, de ziua ei: „M-am îndrăgostit”
Jucătoarea de tenis și-a sărbătorit marți ziua de naștere, când a împlinit 31 de ani. Ea a primit o mașină roșie, plină cu flori, din partea sponsorului.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.