Minte-mă frumos

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Povesteam deunăzi cu cineva despre Toscana şi Florenţa. Ca orice român mai mult sau mai puţin snob, care a ajuns să ofteze atins de frumuseţea deal-vale italienească, zimţată pe alocuri de chiparoşii întunecaţi, de orăşelele dichisite, mobilate pe dinafară ca în casă, mi-oi fi aţintit şi eu o privire vag goală într-un punct inexistent şi oi fi început să visez la vremurile acelea de vacanţă de acum cîţiva ani. Şi, dintr-odată, mi-am dat seama că mint. Că îl mint pe omul ăla povestindu-i cu pasiune ce mult mi-a plăcut Florenţa şi că mă mint pe mine locuind într-o amintire falsă, estompată, aurie, ca Toscana.

Căci, în acele zile, la Florenţa a fost infernal de cald. Iar adevărul e că primul contact cu oraşul ăsta fabulos a fost printr-o cafenea de lîngă gară, unde chelnerii ţineau toaleta încuiată şi unde primeai cheia după un test vizual agresiv. Că toaleta era şi ea infernală. Că n-am reuşit să văd mari muzee din cauza aglomeraţiei. Că în oraş, el însuşi un muzeu, stăteai la coadă să mergi pe stradă. Că mi-a fost foame şi n-am reuşit să mănînc nimic specific zonei, ci doar nişte sandvişuri banale. Că întotdeauna m-am întrebat unde naiba or fi locurile alea din călătoriile culinare ale lui Anthony Bourdain şi alţii ca el. Unde naiba se mănîncă tapir, arici, furnici, măruntaie şi unde naiba-s măcelarii ăia prietenoşi pe care-i găsesc băieţii ăştia?

Trecerea timpului şi autoiluzionarea rezolvă totul. O vacanţă mai degrabă mediocră va deveni sursa unor nostalgii şi visări cu ochii deschişi. Copilăritul vara, la ţară, unde la temelia vacanţei de şcolar stăteau mai degrabă lungile după-amieze plictisitoare, se va transforma într-un ev legendar cu bunici inuman de buni. Armata făcută la 18 ani sub comenzile unor plutonieri săraci cu duhul – izvor de amintiri duioase şi glume de dormitor repovestite de mii de ori. Negrul – mai degrabă alb. Nefericirea – mai degrabă uitată. Privaţiunile – mai degrabă transfigurate.

E omeneşte să fie aşa. Neplăcut e cînd realizezi brusc că eşti, de fapt, un mincinos. Cum mincinoasă m-am găsit, iarăşi, zilele trecute, cînd am avut o necontrolată răbufnire nervoasă din cauza unor vecini. Răbufnirea a fost în privat, să ne înţelegem, dar, orişicît, a fost o bună dovadă a propriei ipocrizii. Noii mei vecini sînt studenţi în anul întîi, abia veniţi la Bucureşti. Părinţii le-au închiriat o garsonieră şi, evident, pentru prima oară liberi, independenţi, în faţa unei vieţi noi, copiii ăia au chef de distracţie. Ascultă muzică. Nu tare, dar cît s-o aud (şi să nu-mi placă). Îşi invită noii colegi pe acasă. Rîd cu voci încă sparte, lasă lumina aprinsă pe scară şi uşa de jos, de la intrare, larg deschisă. Trîntesc vase. Toate adunate m-au făcut, cum ziceam, să răbufnesc. Şi m-am comportat exact ca un om îmbătrînit urît şi tipicar. O imagine îndelung construită, în care credeam cu sinceritate, s-a făcut cioburi pe podea. Păi, unde e toleranţa? Unde – înţelegerea, compasiunea, simţul umorului? Unde – tinereţea, laissez faire-ul de ocazie, simpatia? Păi, unde e adevărul şi cine sîntem? Cum poţi sări pentru nişte nimicuri ca o babă ieşită din minţi? De ce să te enervezi atît de tare pentru lucruri banale? Să intri degrabă în tabăra celor care urăsc cu pasiune numai pentru că, de pildă, la ora la care vrei tu să scoţi nişte bani, bancomatul e defect? Să ajungi aproape de apoplexie într-o dispută pe teme politice? Să-ţi vină să strîngi de gît pe cineva numai pentru că nu-i place scriitorul care-ţi place ţie?

Am avut de fapt o copilărie oarecare, nişte vacanţe mediocre, experienţe aşa şi aşa, ştim mai degrabă să urîm instantaneu decît să iubim cumpătat, dar am ştiut să împachetăm toate astea bine şi să le vindem ca pe nişte bunuri de preţ? Foarte posibil. Măcar să am nesăbuinţa ca la bătrîneţe să privesc spre un trecut învelit în staniol cu propriile mele mîini, colorat şi încununat cu o fundiţă. Să zic că a fost bine, deşi n-a prea fost. Timpul le rezolvă pe toate. Dar mai buni probabil că nu ne face.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Cu mainile curate sergiu nicolaescu sursa studiourile buftea jpg
„Cu mâinile curate“, povestea primului film polițist românesc. Secretele comisarului Miclovan, dezvăluite după 50 de ani | SPECIAL
Arhivele și mărturiile ne dezvăluie care a fost rețeta de succes a lui Sergiu Nicolaescu pentru primul film polițist românesc, „Cu mâinile curate“, completate de poveștile din culise ale cascadorului Adrian Ștefănescu, unul dintre ultimii supraviețuitori din distribuția filmului.
pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.
Soldați ucraineni în apropiere de Liman FOTO Profimedia
ISW: Armata rusă, în starea sa actuală, nu este capabilă să opereze într-un mediu nuclear
În starea sa actuală, este aproape sigur că armata rusă nu este capabilă să opereze pe un câmp de luptă nuclear, se arată în ultima evaluare a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.