Despre paranoia colectivă, corupţie şi soluţii

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Despre paranoia colectivă, corupţie şi soluţii jpeg

O bună parte a politicienilor români par sau sînt convinşi că au o menire mesianică – aceea de a scăpa România de corupţii din tabăra opusă. Mesajele transmise societăţii româneşti de către mass-media şi elitele politice şi intelectuale sînt, în acest moment, dezastruoase. Acestea justifică o abordare profund iresponsabilă, care cere perfecţiunea elitelor, în timp ce noi înşine sîntem absolviţi de orice fel de responsabilitate. Teorii care mai de care mai fantasmagorice prind din ce în ce mai mult la un public alienat şi duc la o ascensiune periculoasă a unor personaje fie dubioase, fie la limita schizofreniei, cum ar fi Dan Diaconescu, Gigi Becali sau Vadim Tudor.

Desigur, radicalizarea discursului este una ciclică, perioadele dinaintea alegerilor fiind cele mai critice. Din păcate, retorica devine din ce în ce mai vitriolică şi creşte riscul unei societăţi paranoice.

Simptomele tipice ale paranoiei individuale sau colective sînt suspiciunea faţă de ceilalţi, dezvoltarea unor teorii ale conspiraţiei care justifică o construcţie imaginară a individului/grupului şi o apetenţă pentru ostilitate, atitudine neiertătoare sau capacitate redusă de introspecţie critică. Bonus, un simţ redus al umorului.

Paranoia colectivă împiedică posibilitatea progresului. Zdrobitoarea majoritate a politicienilor români şi a elitelor în funcţii de conducere a făcut compromisuri mai mult sau mai puţin serioase pentru a ajunge în poziţiile de putere pe care le au în acest moment. Calitatea clasei noastre politice nu poate fi fundamental diferită de calitatea elitelor intelectuale şi nici de calitatea societăţii româneşti în ansamblul ei.

Eliminarea bruscă sau chiar pe termen mediu a corupţiei în România ar fi imposibilă fără un colaps al societăţii româneşti. O bună parte din diplomele obţinute ar trebui anulate, zeci de mii de politicieni, profesori, judecători, avocaţi, funcţionari publici, doctori, directori, oameni de afaceri, jurnalişti, lideri ai societăţii civile ar trebui să fie concediaţi sau, mai mult, trimişi în puşcărie.

Minciunile, înşelăciunile, furturile sau nepotismele proprii sînt considerate scăpări, greşeli minore, interpretări răutăcioase sau ostile ale unor intenţii cinstite, compromisuri justificate sau greşeli care ar trebui iertate. Incapacitatea de a judeca echilibrat şi cît de cît obiectiv nu este restrînsă la clasa politică, ci este larg răspîndită în societatea românească. Diplome obţinute fraudulos, plagiate, soţii, copii sau alte rude promovate în funcţii nemeritate, mici sau mai mari furtişaguri, folosirea imorală şi adesea ilegală a poziţiilor obţinute pentru a cîştiga bani sau putere şi încurajarea mitei sînt mult mai puţin tolerate la politicieni decît propriile noastre „derapaje“. De la taximetristul care nu are rest pînă la jurnalistul care „uită“ să-şi declare o parte din venituri sau care cere/acceptă mită, toţi sîntem foarte exigenţi cu cei care ne conduc, atîta timp cît nu putem noi înşine să profităm de influenţa pe care o au aceştia. Argumente absurde ne sînt întotdeauna la îndemînă pentru a justifica o atitudine relaxată faţă de corupţia proprie şi una radicală cînd vine vorba de corupţia „celorlalţi“.

Este imposibil ca liderii PDL-ului să perceapă ascensiunea politică ridicolă a fiicei preşedintelui pînă în Parlamentul European ca fiind meritată. Totuşi, atît Cristian Preda, Monica Macovei, Blaga, Boc sau Mihai-Răzvan Ungureanu au grijă fie să tacă, fie să sprijine nepotismul prezidenţial.

La fel de remarcabilă este şi ascensiunea Dacianei Sârbu care, în timpul în care tatăl ei era ministru în Guvernul Năstase, a avut parte de o explozie a carierei pînă în funcţia de secretar de stat. Nici Miron Mitrea, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase şi nici grupul de la Cluj nu au avut vreo reacţie.

Poziţiile neruşinat de bine plătite din comitetele directoare ale diverselor companii de stat au fost, în bună parte, ocupate de politicieni sau rude care, adesea, nu au nici o legătură cu activitatea acestor companii. Cazul domnului Bogdan Olteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor şi apoi numit vice-guvernator al BNR-ului, rămîne strident.

Discuţiile despre nepotism sînt rare în sînul clasei politice şi al intelectualităţii româneşti. Un număr important al elitelor politice şi intelectuale pot fi acuzate de nepotism. Nepotismul este prezent, în fapt, peste tot în societatea românească şi reprezintă un factor important care favorizează răspîndirea şi acceptarea corupţiei.

Un număr important de jurnalişti şi intelectuali au o influenţă semnificativă asupra politicii româneşti. Aceştia nu ezită să emită zilnic judecăţi de valoare dure şi indiscutabile despre societatea românească şi, în special, despre corupţia clasei politice. Marea lor majoritate sînt plătiţi de oameni mult mai corupţi decît cei pe care îi înfierează zilnic în ziare sau la televizor. Adesea, ziarele sau televiziunile unde aceştia predică o etică şi moralitate absolută a elitelor nu au nici o problemă în a primi bani de reclamă de la firme dubioase, în a promova prostituţia mascată, băuturi alcoolice sau alimente profund nesănătoase.

Havel scria că intelectualii ar trebui să prevadă şi să discute diversele ameninţări, orori sau catastrofe, iar politicianul ar trebui să îi asculte, să se gîndească la cum ar putea acestea să fie evitate şi să acţioneze în consecinţă. În acest moment, rolurile în societate sînt aproape inversate: intelectualii şi jurnaliştii caută soluţii politice, iar politicienii sînt preocupaţi în a discuta ameninţările şi ororile datorate adversarilor lor politici. Partea de acţiune este elegant ignorată de toată lumea.

Aceeaşi atitudine apare şi la cetăţeanul român care, teoretic, ar trebui să pună presiune pentru îmbunătăţirea sistemului democratic. Cetăţenii par să fie mult mai interesaţi de mita electorală decît de păstrarea democraţiei.

Există tendinţa absolut normală de a ne aplica standarde diferite, nouă şi apropiaţilor noştri (care să ne justifice imaginea bună sau foarte bună pe care o avem faţă de noi înşine), şi standarde mult mai dure, celorlalţi. În condiţii de stres, exagerarea lucrurilor pozitive (la noi) şi a celor negative (la adversar/inamic/oponent) duce la dispariţia dialogului şi la înlocuirea acestuia cu insulte. Experienţa personală, în general interpretată emoţional, şi nu logic, înlocuieşte argumentarea raţională. Emoţiile alimentează scandalurile care, la rîndul lor, cresc agresivitatea şi reacţiile impulsive – adesea distructive. Construcţia unor paradigme imaginare dihotomice, în care „noi“ sîntem cei buni, iar „ei“ sînt cei răi, este următorul pas şi calea sigură către paranoia colectivă.

Demonizarea şi autodemonizarea elitelor politice româneşti nu ajută la nimic în cazul de faţă, ci, din contră, intensifică spirala paranoică în care ne aflăm. Faptul că scandalul politic are cea mai mare audienţă în mass-media amplifică şi mai mult paranoia colectivă. Polarizarea şi partizanatul sînt urmări catastrofice care duc la accentuarea rupturii sociale. Poziţionarea intelectualilor neutri de o parte sau de alta a unei baricade imaginare, din dorinţa de a evita „răul mai mare“, este un rezultat nefast, dar logic.

Tratamentele în cazul paranoiei, fie ea individuală sau colectivă, au rezultate foarte proaste, în special pentru că paranoicii refuză în general tratamentul.

Ca şi în cazul democraţiei, eliminarea corupţiei este o luptă continuă care trebuie „împinsă“ de jos în sus. Atîta timp cît cetăţeanul român se plînge de corupţia sistemului, dar continuă să dea şpăgi şi caută să găsească „scurtături“ pentru a obţine ceea ce are nevoie, lucrurile nu se vor schimba.

Există sute de exemple practice care să inspire soluţii.

Politicienii marcanţi ar trebui încurajaţi să îşi recunoască public greşelile şi să fie sprijiniţi în a crea un sistem care să elimine posibilitatea repetărilor aceloraşi greşeli pe care ei înşişi le-au făcut. Atît Ponta, Geoană, cît şi Băsescu au dat de înţeles de cîteva ori că ar fi dispuşi să o facă. Stabilirea unor norme legale clare care să prevină nepotismul/clanurile politice trebuie încurajată de societatea civilă. Renunţarea la discursul apocaliptic ar fi şi ea de ajutor, în ciuda scăderilor de audienţă.

România a făcut progrese mari în ultimii 20 de ani. Un fost prim-ministru este în închisoare pentru corupţie. Instituţiile statului au rămas cît de cît funcţionale, în ciuda unei veri deosebit de tensionate. Sîntem parte a Uniunii Europene şi o ţară cu un nivel mult mai bun de trai decît majoritatea statelor lumii. E clar că putem să ne rezolvăm problemele şi că avem susţinere externă pentru a o face. Singurul lucru care pare că ne lipseşte este motivaţia de a ne trata paranoia noastră colectivă.

Valeriu Nicolae este fondator şi preşedinte al Policy Center for Roma and Minorities.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

medic Marian Iliescu medlife deces
A murit Dr. Marian Iliescu, un apreciat medic ginecolog
MedLife anunță cu profund regret vestea încetării din viață a celui care a fost Dr. Marian Iliescu.
foto 1 luminite jpg
Primăria care sfidează criza energetică. La Craiova, luminițele de Crăciun se aprind din 11 noiembrie
Primăria Craiova a hotărât ca în acest an luminițele de Crăciun să fie aprinse cu trei săptămâni mai devreme decât în 2021. Autoritățile susțin că beculețele din oraș consumă pe lună cât 13 calorifere electrice.
cdep plen jpeg
Statutul magistraților, adoptat de Camera Deputaților. Proiectul merge la Senat pentru votul decisiv
Camera Deputaților a adoptat proiectul de Lege privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Inițiativa legislativă care face parte din legile Justiției merge la Senat pentru votul decisiv.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.