Urbanismul şi urbaniştii - mic îndreptar de uz public

Dragoş Horia BUHOCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Urbanismul şi urbaniştii   mic îndreptar de uz public jpeg

„Cum mă, pe cine votăm? că nu sînt decît doi, nu?… ce, mai e unu’?... arhitectu’, urbanistu’… ăla, păi ce treabă avem noi cu urbanistu’?“  

(Bucureşti, iunie 2012, conversaţie la telefon într-un taxi)  

În ultimii ani asistăm la o ofensivă sistematică îndreptată împotriva oraşelor României, dusă chiar de locuitorii acestora. Cauzele sale sînt multiple (capitalism sălbatic, legislaţie confuză, public needucat etc.), iar rezultatul – dureros: oraşele României îşi pierd din ce în ce mai mult din caracterul urban, o caracteristică definitorie a civilizaţiei europene contemporane. De fapt, standardele care măsoară calitatea vieţii urbane în România sînt comparabile cu cele din spaţiul ex-sovietic/Asia Centrală. Cu rare excepţii, nu există dezbateri cu participare publică semnificativă despre problemele fundamentale ale oraşului, în afară de punerea în discuţie a unor teme recurente, mai puţin strategice şi mai mult operaţionale, în sens pur administrativ (gropi, cîini comunitari, ţevi sparte). Domeniul de activitate al urbanismului se referă atunci la astfel de probleme?

La nivel global, urbanismul nu este încă standardizat de o manieră fermă, pentru că este o disciplină relativ nouă, care a fost acceptată în spaţiul public doar din prima jumătate a secolului al XX-lea. Printre altele, nu are nici o definiţie clară. Dacă alegem să-i credem pe clasici, putem spune că urbanismul reprezintă arta şi ştiinţa de a construi oraşe (sau, am spune astăzi, comunităţi urbane). Urbanismul are două ramuri principale: proiectarea urbană, „procesul de proiectare care dă formă oraşelor şi satelor, realizînd conexiuni între oameni şi locuri, mişcare şi formă urbană, natură şi ţesut construit“ şi planificarea urbană, „procesul tehnic şi politic care se ocupă cu utilizarea terenurilor şi proiectarea mediului urban, pentru a ghida şi a asigura dezvoltarea ordonată a aşezărilor şi comunităţilor umane“ (ambele definiţii sînt preluate de pe Wikipedia). Există şi discipline conexe, cum sînt peisagistica sau planificarea teritorială, care sînt indisolubil legate de urbanism. Toate aceste domenii de lucru sînt puse în practică de specialiştii cunoscuţi în mod generic drept urbanişti.

Pînă aici totul este clar, există deci o categorie profesională bine definită, formată din persoane care se preocupă în mod constant şi concret de oraşe – urbaniştii. Deşi această afirmaţie pare evidentă, realitatea curentă din România ne arată că lucrurile sînt foarte diferite. De fapt, cunoaşteţi vreun urbanist? Există urbanişti în mediul privat, în administraţie, la Primărie, la Prefectură, în alte instituţii publice? Aţi remarcat vreodată în media o poziţie publică pe un subiect actual, exprimată de un urbanist invitat în cadrul rubricii/emisiunii? Unde sînt, există, pînă la urmă, urbaniştii? Poate că, în final, e doar o legendă urbană…

În România comunistă sarcinile profesionale ale urbaniştilor erau îndeplinite în mod obişnuit de arhitecţi, care în epocă se intitulau specialişti în arhitectură şi sistematizare. Prima reglementare a urbanismului după 1989 a fost Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, modificată apoi prin acte legislative succesive. Pe lîngă noutatea termenului de urbanist în România, care a fost folosit în mod curent doar din anii ’90, înţelegerea parţială a domeniului de către public se datorează faptului că urbanismul nu este neapărat o calificare directă, ci mai degrabă o supra-specializare prin care un arhitect, inginer, geograf, economist, sociolog etc. capătă competenţa de a lucra într-o echipă multidisciplinară de urbanism. Există însă şi urbanişti „puri“ care, alături de arhitecţii specializaţi în urbanism, primesc competenţele necesare pentru a fi şefi de proiect de urbanism, de exemplu absolvenţii singurei Facultăţi de Urbanism din România, care funcţionează din 1997 în cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti. Faptul că există în România o astfel de specializare universitară de nişă, rară în Europa de Est, este o oportunitate majoră pentru dezvoltarea viitoare a oraşelor noastre.

La momentul actual, anul de graţie 2012, există în media autohtonă o largă confuzie în ceea ce priveşte statutul profesional al urbaniştilor în societatea contemporană, care se traduce prin lipsa apelului direct la specialişti, în situaţii de interes public major (vezi cazul pasajului Basarab sau al turnului de lîngă Catedrala „Sf. Iosif“). Pe scurt, există două căi majore prin care o persoană interesată de urbanism poate dobîndi calificarea şi titlul de urbanist. Calea profesională (sau practică) presupune absolvirea unui master în urbanism şi, în unele cazuri, a unui stagiu de practică (doi ani), urmată de înscrierea în Registrul Urbaniştilor din România (RUR), singura instituţie care poate valida competenţe profesionale în urbanism. Ca gestionar al unui domeniu strategic de dezvoltare şi instituţie care acreditează specialişti, RUR funcţionează în subordinea Ministerului Dezvoltării Rurale şi Turismului. Calea academică (sau teoretică) presupune absolvirea unui doctorat în urbanism (patru ani), urmat de obicei de o carieră universitară şi/sau în cercetare. Trebuie spus că există în România o categorie semnificativă de urbanişti cu competenţe de nivel european, care sînt în acelaşi timp practicieni şi teoreticieni, altfel spus, membri RUR şi doctori în urbanism. O categorie aparte de „urbanişti“ o constituie unii dintre angajaţii din administraţie, în departamente/direcţii/servicii de urbanism, fără competenţe în domeniu. Multe din aceste posturi sînt ocupate în mod nelegitim (dar legal) de persoane fără educaţie/formare clară de profil, iar din acest punct de vedere este simptomatic cazul arhitectului-şef, funcţie publică esenţială de urbanism.

Iată că legenda e reală, urbaniştii există cu adevărat printre noi şi îşi exercită profesia în modurile descrise mai sus, fie în sectorul public, fie în cel privat. Datorită faptului că deţin şi pot interpreta în mod pertinent date despre fenomenul urban, urbaniştii sînt solicitaţi şi consultaţi de politicieni cu prilejul constant reînnoit al alegerilor, pentru informaţii „tehnice“ despre oraşe, dar sînt repede îndepărtaţi cînd este vorba de luat decizii. Nici societatea civilă nu manifestă o predilecţie deosebită pentru astfel de chestiuni, dezbaterile de urbanism din spaţiul public iniţiate de ONG-uri fiind deocamdată anemice şi pe teme punctuale, de interes local. Iar în ceea ce priveşte spiritul civic după 22 de ani de democraţie originală, pentru publicul larg din România, între oraşele României şi locuitorii lor pare să existe aceeaşi legătură ca cea dintre teatru şi literatură, după cum spunea Caragiale – adică nici una.

Dar despre felul în care urbanismul creşte calitatea vieţii, şi în plus: strategii, politici, programe şi proiecte, bune practici, instituţii (ne)funcţionale, într-un episod viitor.

Dragoş Horia Buhociu este arhitect, dr. în urbanism, asistent la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Abordarea actuală a frontului la apă urban. Evoluţie contemporană şi direcţii majore, Editura Universitară „Ion Mincu“, Bucureşti, 2012.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Alla Pugaciova FOTO Twitter
Cel mai mare star pop sovietic, despre susținătorii lui Putin: „Niște lachei care s-au transformat în sclavi”
Artista Alla Pugaciova le-a transmis, marți, un mesaj dur celor care au atacat-o pentru poziția sa față de războiul pe care președintele rus Vladimir Putin l-a declanșat în Ucraina.
Alexander Lukașenko FOTO AFP
Lukașenko susține că Belarus participă în războiul din Ucraina, dar nu ca parte militară activă
Președintele bielorus Alexandr Lukașenko a declarat, marți, că țara sa participă la operațiunea militară specială pe care Rusia o desfășoară în Ucraina, dar fără să trimită armata.
liga campionilor
Liga Campionilor: Inter câștigă pe teren propriu cu Barcelona. Napoli face scor de tenis în deplasarea de la Ajax. Toate rezultatele aici
Liga Campionilor a revenit după pauza în care au evoluat echipele internaționale. A fost o seară cu multe goluri și rezultate surprinzătoare în cea de-a treia etapă din grupele Ligii Campionilor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.