EDITORIALE ȘI OPINII

Am pariat pe ireversibilitatea Istoriei și pe iluzia optimistă că, de la un punct, ea va fi neîncetat confirmată la urnele de vot. Acum știm: n-a fost.

Epoca Dăncilă va aduce pacea mondială! Va rezolva problemele de infrastructură, de corupţie, unirea celor două Coree şi mîrlănia lui Şerban Nicolae!

„Acum, de cînd cu Uniunea Europeană și cu NATO, totul s-a stricat în România față de perioada deplinei mele maturități, adică față de anii ’90, la vremea în care voi erați niște tinerei mucoși, încrezători în dreptatea garantată, pe termen lung, de existență.“

Aveți impresia că există la ora actuală o viziune clară asupra adevăratelor necesități de finanțare pentru dezvoltarea României, la orizontul următorului deceniu, altele decît interesele unor baroni locali de a îndestula niște firme prietene?

Teleormania… Criptic termen! Poate fi citit și ca manie, și ca mînie, dar și, evident, ca Teleo(RO)mînie. Dintre toate versiunile, eu prefer însă Teleor man, adică omul de Teleor.

Şugubăţ a circulat în textele vechi româneşti cu sensul etimologic „criminal, ucigaş“.

PSD-ul colcăie de oameni pricepuți: în politică, în științe juridice, în economie, în finanțe, în agronomie… Îi lipsesc, însă, poeții: oamenii sensibili și vizionari care să-i nemurească ființa.

Nu l-aş compara pe şeful fotbalului chiar cu Veşnicia însăşi. Dar da, impresia, cu trei luni înaintea alegerilor de la federaţie, este că Răzvan Burleanu e un young Mobutu, înfipt bine într-o administraţie privată de interes naţional, pe care nimeni şi nimic nu l-ar putea clinti.

Primarul cutare „era un aiurit, asta se vedea de la început, iar acum a ajuns și la pușcărie. Dar în prima fază a făcut multe pentru oamenii din oraș, de aia l-au și votat. Au ținut la el“. Am bănuit că și el l-ar fi votat, cînd era bun. Cunoașteți foarte bine genul acesta de retorică…

Te poți documenta excesiv, nu i vorbă, și pentru un discurs de cinci minute. La prima vedere, nimeni nu poate zice că e rău să știi cît mai multe, ca să poți să selectezi apoi chestiile cu adevărat vrednice de atenția publicului toropit. Practic, ce se întîmplă este că începi să vorbești și o iei tot timpul pe arătură, nuanțînd fiecare afirmație, pentru că ai prea multe de spus.

O grămadă de personalități, inclusiv mărturisitori „Me too“, au spus public că au simțit ipocrizie. Nu zic că asistența trebuia să tacă rușinată, dar să ovaționeze cu lacrimi șiroind pe obraz mi-a părut, parcă, excesiv.

Conform noilor prevederi fiscale din Suedia, care obligau liber-profesioniștii să plătească, pe lîngă impozitul pe venit, și taxele aferente angajatorului, scriitoarei îi revenea obligația de a plăti 102% din ceea ce cîștiga anual.

Teoretic, învățămîntul public e gratuit. Dar o poți lua și pe altă cale. Cea a educației plătite din greu încă de la grădiniță. Iar aici marfa e ca orice marfă.

Cine avut răbdare să parcurgă volumul Fire and Fury: Inside the Trump White House al jurnalistului Michael Wolff a descoperit că și subiectele politice pot oferi cititorului o paletă de sentimente care, altminteri, e disponibilă mai degrabă pasionaților de literatură.

Odată cu limba franceză, Franţa speră să „exporte“ şi valorile culturii politice şi civice ale Franţei. Dar cît de convingătoare e Franța atunci cînd militează, în exterior, pentru diversitate, în vreme ce în interior reușește s-o apere cu atît de multă dificultate?

Pe la începutul lui 1950, cafenelele au dispărut. Omul de tip nou nu trebuia să-și piardă timpul în locuri neorganizate și nesupravegheate. El asculta conferințe educative, după care juca șah la clubul întreprinderii…

Între abundenţa discursului şi consistenţa lui e o disproporţie stingheritoare.

Ce se poate întîmpla? Să plece dom’ Tudose, să plece doamna Carmen, să plece dom’ Dragnea sau, deloc improbabil, să nu plece nimeni, ci să fie un mare „pupat Piața Endependenți“, că tot sîntem în țara lui Caragiale.

Aflu că tanti Pușa, o infirmieră blondă pe care o știu, se culcă cu șeful de secție și că țipă cu o voce pițigăiată rău de fiecare dată cînd doctorul Cornea reușește să țină mai mult de cinci minute.

Mai mult mort decît viu, cu obsesia investigării lui penale pe teritoriul american, Bonifaciu a localizat, într-un tîrziu, clădirea în chestiune, ascunsă între niște palmieri din întortocheatul labirint.

Nu e o exagerare. Buna relație româno-ungară constituie unul dintre pilonii stabilității regionale.

În Occident, glorificarea virtuților democrației în fața întregii lumi a amintit multă vreme – alături de amenințarea focului veșnic pentru cei care nu adoptă crezul democratic – de prozelitismul unei religii seculare.

Mai mulţi lingvişti importanţi din perioada interbelică au vorbit despre instabilitatea normelor vremii şi despre mulţimea abaterilor, punîndu-le, printre altele, şi pe seama unirii.

Se bat, din nou și din nou, adepții teoriei „dezvoltării organice“, ai criticii „formelor fără fond“, cu cei ai „legii sincronismului“, apologeții teoriei „stimulării prin simulare“.

E cam ca treaba cu eradicarea foametei pe glob. Nobil gînd, dar cum faci?

...Iau cu degetul și bag acolo și tot îl fac. Am un soft pe telefon care-mi spune și ziua cea mai bună.

Pentru că sacrificiile umane de la Chichén Itzá sînt menționate încă de la prima descriere a sitului de către episcopul Diego de Landa în secolul al XVI-lea, m-am uitat pe cel mai recent raport antropologic legat de oasele din Cenote.

Tweet-urile lui Trump exprimă perfect ce este în sufletul a milioane de oameni, sentimentul lor de justiție, și sînt, de aceea, probe pentru cea mai robustă mizantropie.

E drept, nu elvețienii sînt cei care au meritul de a fi creat primele ceasuri din istorie, ci germanii. Peter Henlein din Nuremberg este cel căruia i se atribuie producția primelor ceasuri de buzunar, cîndva în perioada 1509-1530.

„Domnu’ doctor”, în calitate de expert la care jurnaliștii fug să ceară o părere, nici măcar nu se gîndește să explice care ar fi diferența între un psihopat și un alt bolnav psihic.

Majoritatea morală nu a acceptat niciodată confiscarea resurselor publice de către un grup restrîns de cîștigători la loteria crimei organizate.

Modelul „orașului pietonal“ a fost conceput și aplicat la Copenhaga, în ultimul deceniu, de celebrul urbanist Jan Gehl.

Brando scrîşnea, călca rău şi angoasat, James Dean scîncea sfîşietor, între strigăte bruşte şi tulburi.

Vedem, mereu, politicieni atacîndu-se unii pe alții golănește, „purtători de cuvînt“ cu maniere de caftangii fuduli, ziariști simțindu-se, în studiourile de televiziune, ca la un șpriț cu gașca de cartier sau ca la un concurs de bancuri interzis minorilor…

Lui Putin îi e frică de un simplu cetățean, fără putere politică, fără armată, fără poliție, fără spioni, fără bani, fără șanse electorale rezonabile, pe care îl arestează după bunul plac și îl declară vinovat de exercitarea unui drept recunoscut pretutindeni în lume

Negoiță și Mazăre au pornit, săracii, și ei de jos, dar nu cred că ne-ar ajuta, că primul e plin de doctorate, deși a trecut pe la școală cam cum trecem și noi, iar Mazăre s-a dus să organizeze carnavaluri în Madagascar.

Ce vorbești, Franz? Păi, viața e înfrîngere.

Principalul semn de întrebare este legat de consistența tandemului franco-german, fără de care nici un proiect european nu poate fi imaginat în mod serios.

Lipsa, Mizeria, Minciuna, Beţia, Pizma, Luxuria – negrele păcate.

Luați un epitet de esență tare (de genul „halucinant“, „stupefiant“, „incredibil“ etc.), alăturați-i unul două nume de polticieni și dați o căutare pe Google. Am făcut experimentul cu „devastator“. Merită! Am găsit „atac devastator“, „declarații devastatoare“, „efecte d…“, „analiză d…“ și multe, multe altele. Pînă și mai previzibilul „cutremur devastator“, numai că nu era din zona Vrancei, ci din PSD.

n general, noi am fost buni cam la toate în vremurile eroice, cînd un sport empiric era disponibil pentru oricine avea un pic de ambiţie şi un ordin de la Partid să sară, să alerge, să înoate sau să zboare. De cînd cele mai multe discipline au devenit mici sau mari industrii, cu intervenţii masive ale politicilor de stat sau ale întreprinderilor private ale capitalismului decadent, am cam rămas de căruţă.

„Foarte mulți ajunseserăm în așa hal de anemie încît pulsul se redusese la 37-40 pe minut.“ Pentru că, de slăbiciune, prizonierii de la Strohenmoore nu reușeau să iasă nici măcar la apel, erau pedepsiți și duși cu targa la carceră.

„Vă felicit pentru rubrică! Dacă doriți să achiziționați lopeți și cazmale vă putem oferi o reducere de la 30 de bucăți în sus.“ „Să-i transmiți redactorului-șef că România are nevoie urgentă să exporte superconductori.“

Cineva mi-a atras atenția că România modernă a trăit cu Dilema/Dilema veche un sfert din centenarul pe care îl împlinește. Privită așa, aniversarea noastră are ceva măreț. Totuși, nimic mai impropriu nouă decît măreția și anvergura istorică.

La începutul anului 1918, președintele Statelor Unite ale Americii Woodrow Wilson propunea Congresului o lume ideală, bazată pe autodeterminare și securitate colectivă, rezumată în faimoasele Paisprezece puncte. Cunoaștem continuarea, nu tocmai încununată de succes.

Cînd ești cu burta plină – dar încă îți mai amintești cum era cînd stăteai la coadă pentru o juma’ de litru de ulei și-un kil de mălai –, deși masa geme acum de mîncare, ți se pare că ceilalți mănîncă mai mult, mai repede decît tine, și că s-ar putea să rămîi înfometat, să nu mai apuci mare lucru.

Încercați să vă închipuiți un PSD condus de Lia Olguța Vasilescu sau de Codrin Ștefănescu. Curat progres.

Coreea de Sud organizează, în februarie, Jocurile Olimpice de Iarnă. Și a lansat o amplă discuție cu oficiali de la Phenian cu privire la condițiile de participare a sportivilor din Coreea de Nord.

Dacă nu ar fi așa, lumea noastră ar arăta ca o junglă în care ne-am sfîșia reciproc. Dumnezeu ne-a dat un cod de reguli după care să ne conducem (morala de tip religios), dar și noi, oamenii, am inventat legi între noi (morala laică).

Ţara pare o confederaţie de grupări suspecte, ocupate să submineze interesul naţional. Campionul xenofobiei băştinaşe zice de rău de unguri, de evrei, de ţigani, de americani, de „coloniștii“ bruxellezi, dar mai ales zice de rău de sute și mii de români care nu-i plac.