Best of Trump

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Ochi pentru ochi jpeg

La sfîrșitul anului care tocmai a trecut, am putut citi un comentariu politic simpatic pe npr.org, site-ul postului National Public Radio din Statele Unite.  Intitulat „Anul lui Trump pe Twitter“, articolul trecea în revistă, cu un subtil amestec de umor și analiză rece, cele mai apreciate postări ale președintelui american pe rețeaua socială favorită.

Se știe, spre deosebire de România, unde Facebook-ul domină peisajul, Twitter-ul este cel mai folosit mijloc de adresare urbi et orbi în America. Cum de românii preferă Facebook și ignoră Twitter, iar americanii sînt taman pe dos, se poate specula într-un eseu interesant despre diferențele enorme dintre cele două națiuni. Mă opresc doar la constatarea că, pentru utilizatorii americani, Facebook-ul pare mai degrabă un loc al confesiunilor, al pozelor cu pisici și torturi, al clipurilor amuzante, al mărturisirilor de călătorie – un fel de loc personal. Dacă vrea să atragă atenția asupra unui lucru important pentru cetate, americanul folosește mai degrabă Twitter-ul. La români, cum mare diferență între spațiul intim și cel public nu prea există, pentru că toate lucrurile publice sînt asumate, imediat, cu pasiunea unui lucru personal, Facebook-ul îndeplinește toate sarcinile: și pe cele cetățenești, și pe cele personale, într-un amestec indefinit.

În fine, nu vreau să mă depărtez de la subiect. Așadar, Trump pe Twitter. Comentariul la care mă refer începe așa: „Cu ajutorul generos al semnelor de exclamare, cu LITERE MARI, și plin de greșeli de scriere, anul 2017 a fost primul an al Președinției Twitter“. Trump folosește abundent Twitter-ul pentru că astfel comunică prompt, ocolind canalele media tradiționale pe care le cam disprețuiește, dar și pentru că, așa cum singur o spunea prin vara trecută, imediat ce postează ceva, aceste canale preiau și difuzează mai departe ceea ce el a vrut să comunice. Cum numele Twitter-ului este concizia (pînă în toamna acestui an, un -tweet nu putea depăși 140 de caractere, începînd din toamnă, limita maximă s-a mărit la 280 de caractere), posibilitatea ca mesajul să nu fie redat integral (ceea ce îi frustrează adesea pe politicieni cînd își văd declarațiile mediatizate) este, practic, nulă. Ce să mai tai din 140 de caractere? Astfel, Trump se face imediat și integral auzit. În plus, genul „scurt pe doi“, specific Twitter-ului, îi vine mănușă lui Trump: el este un guraliv, dar unul cu fraze scurte. Vorbăria lui este o abundentă înșiruire de mesaje de 140 de caractere.

De la mesaje de politică externă la glumițe, de la răfuieli cu adversarii politici sau cu presa ostilă la bobîrnace date unor actori sau sportivi care îl atacă, The Donald postează continuu. Articolul de pe npr.org spune că, în 2017, președintele american a postat 1349 de mesaje Twitter (asta pînă pe 20 decembrie, data publicării comentariului) și fiecare dintre aceste mesaje a avut cel puțin un semn al exclamării undeva, în text. O socoteală simplă ne spune că cel mai puternic (și cel mai ocupat, bănuiesc) om al planetei a postat cam patru mesaje pe zi.

Dintre tweet-urile care au făcut cea mai mare audiență, primele două sînt:

■ cel din 2 iulie, în  care președintele a postat un filmuleț din 2007 care îl prezintă la o gală de wrestling, cînd doboară un luptător în stilul spectaculos, specific acestui gen de show. Capul luptătorului învins de Trump, însă, este înlocuit cu un dreptunghi pe care scrie CNN. Astfel, reiese că președintele Trump dă de pămînt la propriu cu postul de televiziune favorit al antitrumpiștilor din lumea întreagă.

■ cel din 12 noiembrie, în care Trump îi răspunde lui Kim Jong-un: „De ce încearcă Kim Jong-un să mă insulte numindu‑mă bătrîn, cînd eu nu l-a numit niciodată mic și gras? În fine, încerc din răsputeri să fiu prietenul lui – poate că, într-o zi, se va întîmpla…“

Pe locul 3 în topul popularității este un tweet de tot misterios pentru că președintele a inventat un cuvînt al cărui sens nu a fost lămurit niciodată. Pe 31 mai, Trump a postat  „Despite de negative constant press, covfefe“. Nimeni nu știe ce-i aia „covfefe“ și nici pînă azi Trump nu ne-a lămurit. De altfel, succesul acestui tweet a generat un altul, la fel de apreciat de fanii săi, care a urmat la șase ore după primul: „Who can figure out the true meaning of «covfefe»? Enjoy!!!“

În fine, au avut mare priză  tweet-uri din vizita pe care a făcut-o în mai în Orient, cele de după Superbowl, cele de la ceremonia de inaugurare din ianuarie, cele de după atacurile teroriste de la Londra din iunie și din Las Vegas din octombrie. Între cele aflate în top, însă, sînt două care îmi atrag atenția în mod deosebit pentru că spun mai mult decît par a spune. În timp ce Trump făcea un tur în Asia, în noiembrie, trei jucători ai echipei americane de baschet a colegiului UCLA au fost reținuți în China, fiind prinși cînd furau dintr-un magazin. Știrea a produs mare emoție în America. Trump, care avea pe agenda turului său asiatic, evident, și o vizită în China, a intervenit imediat și, nu după multe zile, cei trei studenți au fost eliberați. Imediat, Trump a postat pe Twitter: „Credeți că cei trei baschetbaliști de la UCLA îi vor spune mulțumesc președintelui Trump?“ După acest tweet, cei trei i-au mulțumit public președintelui. Imediat Trump a postat: „Celor trei baschetbaliști: cu plăcere!“ La cîteva zile după ce tinerii au ajuns înapoi acasă, tatăl unuia dintre ei a spus într-un interviu că nu crede că Trump chiar i-a ajutat pe cei trei să fie eliberați. Președintele a postat imediat: „Acum, că cei trei baschetbaliști au plecat din China și au fost salvați de la ani de pușcărie, tatăl unuia nu apreciază ce am făcut pentru ei și spune că furtul din magazin nu e o mare problemă. Ar fi trebuit să-i las în pușcărie!“

Veți spune că Trump a dovedit, încă o dată, cît e de mojic. Și aveți dreptate. Dar numărul imens de aprecieri ale acestui mesaj arată că, de fapt, gîndirea lui este identică cu gîndirea oamenilor timpului nostru. Tweet-urile lui Trump exprimă perfect ce este în sufletul a milioane de oameni, sentimentul lor de justiție, și sînt, de aceea, probe pentru cea mai robustă mizantropie.

Parcurgîndu-le unul după celălalt, cele mai populare mesaje Twitter ale lui Donald Trump mi se par imposibil de sistematizat altfel decît după criteriul popularității. Ca să le ordonezi nu poți opera cu alt criteriu decît cel al ovațiilor poporului care-l ascultă. Dar nu așa stau lucrurile în general, în lumea „rețelelor de comunicare“? Nesistematizabil e tot delirul comunicațional al lumii în care trăim. Iar semnele sînt rele: nici lumea și nici Trump nu au de gînd să se potolească. Dacă ceva poate fi sigur anticipat pentru 2018, este că delirul comunicării va continua, iar cacofonia universală va trece la un nou nivel…

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.