Româna după Unire

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
„Cu bule“ jpeg

Unul dintre cele mai răspîndite mituri referitoare la limbaj este cel al degradării: în mai toate epocile există numeroşi vorbitori convinşi că în trecut lucrurile au stat mai bine, că limba corectă şi îngrijită de altădată e în pericol în vremea lor. Pentru a confrunta clişeele mai noi cu cele mai vechi, e interesant de văzut ce se spunea în epocă despre româna literară de după 1918. Un an de sărbătorire a Marii Uniri riscă să amplifice discursul festivist, omiţînd detaliile mai autentice ale perioadei.

Mai mulţi lingvişti importanţi din perioada interbelică au vorbit despre instabilitatea normelor vremii şi despre mulţimea abaterilor, punîndu-le, printre altele, şi pe seama unirii. Chiar dacă afirmaţiile lor apar azi ca destul de exagerate şi subiective, ele sînt un indicator semnificativ pentru modul în care erau percepute realităţile epocii. Într-un articol publicat în 1936 în Revista Fundaţiilor Regale, Sextil Puşcariu scria despre lipsa de ordine în normele limbii standard, comparînd-o cu dezorganizarea şi ineficienţa politică a perioadei: „Precum în politică şi raporturile noastre sociale, după unirea neamului, n-am ajuns încă să ne organizăm şi suportăm, fără să reacţionăm, toate relele ce izvorăsc dintr-o administraţie destrăbălată – tot astfel ne‑am deprins, în graiul nostru, atît de mult cu situaţiile nelămurite şi echivoce, încît nu există o trebuinţă reală de a le pune capăt“ („Rostiri şi forme şovăitoare“, republicat în Cercetări şi studii, 1974, p. 405). Oscilaţia între mai multe forme este explicată prin atitudinea permisivă şi indiferentă a vorbitorilor, dar şi prin lipsa unor instrumente normative cu autoritate: „A întrebuinţa o construcţie sintactică greşită sau a face greşeli de ortografie este, la alte popoare, cea mai patentă dovadă de incultură, sancţionată aspru, nu numai în şcoală, ci şi în oficii. La noi, dimpotrivă, nu numai că fiecare vorbeşte şi scrie după cum îl taie capul, dar chiar cel ce ar vrea să vorbească şi să scrie bine nu are un povăţuitor sigur după care să se poată orienta“ (ibidem).

Iorgu Iordan, în prefaţa sa la Gramatica limbii române (1937), prezintă o imagine asemănătoare, punînd şi mai clar instabilitatea pe seama schimbărilor sociale de după Unire. Pentru Iordan, variaţia nu este, totuşi, un haos, ci o transformare: „Limba noastră trece printr-o epocă de adînci prefaceri. Unirea românilor din ţinuturi cu condiţii de viaţă politică şi culturală aşa de diferite, numărul însemnat de minoritari care o vorbesc şi o scriu, dezvoltarea neobişnuită a activităţii literare în sensul larg al cuvîntului, contactul strîns cu atîtea civilizaţii străine (mai multe şi mai variate decît odinioară): iată o serie de factori care intervin în existenţa limbii româneşti, făcînd-o să sufere transformări mai profunde, poate, decît niciodată“ (p. IV). Şi mai categoric va fi Iordan în introducerea cărţii sale Limba română actua-lă. O gramatică a „greşelilor“ (1943, reeditată în 1947), unde relua ideea marilor transformări şi mai ales a legăturii lor cu Unirea: „trăsătura cea mai caracteristică a românei actuale este un mare zbucium, provocat tocmai de faptul că, de la Unire încoace, mînuitorii ei s-au dublat ca număr şi şi-au schimbat, în parte, configuraţia subt raportul etnic. O mulţime, impresionantă şi foarte pestriţă, de minoritari şi-au însuşit limba noastră, pe care o utilizează în vorbire şi în scris“ (p. 20). Alţi agenţi tipici ai încălcării normelor erau, pentru Iordan, tinerii publicişti şi anarhiştii din politică: „De asemenea sînt mai numeroşi, chiar proporţional vorbind, decît odinioară tinerii, de toate naţionalităţile şi de ambele sexe, care apar ca publicişti în diverse direcţii. Să nu uităm, în sfîrşit, frămîntările produse în spiritele contimporanilor noştri începînd cu Primul Război Mondial şi accentuate mereu după aceea, frămîntări care se manifestă pretutindeni, deci şi în limbă, printr-un dinamism lipsit de orice frînă. Toate acestea provoacă, în mod fatal, abateri de la uzul lingvistic consacrat, mai multe şi mai grave decît în epoci liniştite“ (ibidem). Chiar dacă lingvistul îşi propunea să evite prescriptivismul didactic şi să abordeze într-un mod cît mai neutru abaterile care se puteau transforma în viitor în norme, alegerea termenilor prin care descria situaţia – zbucium, frămîntări, lipsă de frînă, abateri grave – e marcată negativ. Tema „minoritarilor“ care ar contribui la modificarea limbii poate fi văzută ca o influenţă a climatului ideologic al vremii – chiar asupra celor care nu împărtăşeau ideile naţionalist-extremiste –, clasabilă în categoria stereotipurilor activate de reflecţia populară asupra limbii; oricum, nu va mai fi reluată ulterior de cultivatorii limbii.

Pentru cercetătorul de mai tîrziu, instabilităţile şi schimbările din perioada interbelică nu par atît de mari pe cît le considerau cei doi lingvişti; după cum nici nu există, în scris, semne ale vreunei influenţe masive a „minoritarilor“. Chiar dacă aparţin unor lingvişti, fragmentele de mai sus ilustrează evaluarea subiectivă a limbii, explicabilă prin sensibilitatea vorbitorilor faţă de schimbările de orice fel (percepute adesea ca mai mari decît sînt în realitate), dar şi prin sentimentul, atît de răspîndit în societatea românească din diverse epoci, al crizei şi al tranziţiei perpetue. De fapt, nu există o dreptate absolută: nici a contemporanilor care vedeau în epocă un paroxism al zbuciumului şi al nerespectării regulilor, nici a urmaşilor cărora epoca le poate apărea ca un moment de maturitate şi relativă stabilitate a limbii.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?