Vacanța mare
Scriu duminica și n-am idee despre rezultatele „confruntării istorice“ dintre PSD și PSD. Dintre PSD-ul autentic și PSD-ul fals, dintre PSD-ul autentic și PSD-ul complice cu „statul paralel“. Dar, la urma urmelor, chiar ar trebui să trepidăm pînă vine rezultatul?
Ce se poate întîmpla? Să plece dom’ Tudose, să plece doamna Carmen, să plece dom’ Dragnea sau, deloc improbabil, să nu plece nimeni, ci să fie un mare „pupat Piața Endependenți“, că tot sîntem în țara lui Caragiale. În plus, dacă tot vor să schimbe legile Justiției, au nevoie de relativă pace în partid și nu-și pot permite o nouă demisie a Guvernului. Vor „repera“ onoarea ministresei și a prim-ministrului, cu unele concesii reciproce, și basta. În acest ultim caz, în cîteva săptămîni, pe un alt pretext, scandalul în mod evident se va relua.
Problema de fond este că începe aproape să nu mă mai intereseze rezultatul. Oricum, guvernarea PSD și a lui Liviu Dragnea e profund compromisă. Au dovedit că nu sînt în stare să guverneze cît de cît coerent și decent mai multe luni la rînd. Nu reușesc să răspundă minimal adecvat unor scandaluri, cum e cel cu pedofilul polițist. Încearcă cu disperare să ascundă mizeria sau să se ascundă de presă. Cînd e prea boacănă, nu știu decît să invoce „erori de comunicare“. Elita lor guvernamentală și parlamentară e incompetentă la modul scandalos. N-au școală, n-au nici măcar uzul corect al limbii națiunii pe care pretind că o reprezintă. Preocuparea principală le rămîne cum să ducă Justiția în șanț.
Mă gîndesc tot mai des cum ar fi dacă și-ar lua o vacanță mare cu toții, măcar un an, doi. Și Guvern, și Parlament, și miniștri, ba chiar și unii primari ca madam Firea. (Iohannis poate rămîne, deocamdată, la post, că tot e aproape inexistent.) Ce bucurie: administrația ar continua să funcționeze singură – poate chiar mai bine, nemaifiind scurtcircuitată de politicieni zevzeci. Parlamentul ar fi gol și Casa Poporului ar putea fi închisă pentru o vreme, cu economii serioase la lumină, apă și aer curat. Justiția și-ar vedea nestingherită de treabă și ar pedepsi răufăcătorii. Lipsind politicieni, refrenul „Noaptea ca hoții“ ar ieși din uz. Economia ar funcționa în continuare, mai bine chiar, căci n-ar mai fi supusă unei legislații impredictibile. Impozitele nu s‑ar mai schimba peste noapte. S-ar produce, s-ar vinde și s-ar cumpăra după legile pieței. S-ar exporta și s-ar importa. Banca Națională ar continua să vegheze la ROBOR. Ne-am îndatora la bănci ca și pînă acum. Mall-urile ar fi la fel de pline. Fetele ar fi la fel de frumoase. Păcătoșii ar păcătui pe mai departe. Biserica s-ar ruga pe mai departe pentru ei. Anotimpurile s-ar schimba și ele mai departe, iar Dumnezeu s-ar gîndi și el să-l trimită pe Diavol în vacanță. În general, oamenii și‑ar vedea de treabă în pace. Oricum, s‑ar mai rări și bolnavii de nervi. Iar cînd cineva ar da rateuri, n-am mai putea să‑i blamăm pe politicieni pentru erori. Ar trebui să ne asumăm vinovățiile singuri, căci pe politicieni ia-i de unde nu-s.
De bună seamă, jurnaliștii, presa, televiziunile de știri ar fi distruși. Vacanța politică ne-ar obliga pe toți să ne închidem barăcile. Recunoaștem, e un preț dur, dar cred că merită. Poate că, încet-încet, ne-am adapta și noi, presa: am minți mai puțin, am cultiva mai mult binele, faptele și adevărul.
– Bine, dar nu se poate fără politică! se va spune. Cine va conduce neamul? Cine va lua deciziile majore, esențiale pentru țară?
Tocmai asta e: nu mai suportăm „deciziile majore, esențiale pentru țară“. Ele au devenit pur și simplu toxice pentru viața obișnuită. Vrem numai decizii „minore“, dar eficiente și folositoare. Pe timpuri, un banc spunea că, la ședința de la un colhoz, punctul întîi pe ordinea de zi era construcția unui nou coteț pentru găini. Dar, fiindcă lipseau materialele de construcție și aproape toate găinile muriseră de frig, s-a trecut la punctul doi: construcția comunismului în URSS. Așadar: vrem să se rezolve mai întîi cartierul. „Neamul“ abia la urmă. Or, din cauza acestor neisprăviți ne-am pierdut reflexele salutare, ne-am obișnuit să așteptăm totul de la „altcineva“, situat „sus“. Am devenit nesimțiți ca ei, obraznici ca ei, stupizi ca ei; sîntem isterici, ne prostim pe zi ce trece, ne stricăm ochii în televizor, ne certăm cu amicii. Temele noastre de discuție au ajuns dominate de marea dilemă existențială: Dragnea sau Tudose? Halal!
Nu, toate au o limită! Plecați în vacanță, doamnelor și domnilor politicieni! Fericirea va fi generală, iar pacea socială – perfectă. Duceți-vă unde vă place – în Madagascar la amicul Mazăre, în Florida, în Tenerife, în Azore. Luați-vă tot ce vreți – soți, soții, amante, copii, fini, nași și ce mai vreți. Uite, sîntem concesivi: vă îngăduim să vă luați cu voi toți banii pe care i-ați furat. Promitem s-o ținem în loc pe Kövesi să nu vă hăituiască. Ba vă oferim și o primă solidă de instalare în paradis. „Din ce bani?“ întrebați. Fiți siguri că n‑o să devalizăm Banca Națională pentru voi. Adevărat, nici cu subscripția publică nu merge – n-o să pretindeți că meritați mai mult decît Brâncuși. Mda, aici avem o mică problemă. Întrezărim totuși o soluție de compromis: ce ziceți, să-i cerem bani lui Soros?
