Noul guvern de la București și relația cu Ungaria

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

După ședința PSD din seara de 15 ianuarie, Liviu Dragnea nu a avut o explicație convingătoare la întrebarea de ce a fost nevoie ca Mihai Tudose să fie debarcat. Dar pentru un partid responsabil, afirmațiile cum că unii vor flutura pe lîngă steagul secuiesc, dacă acesta va fi ridicat pe instituțiile statului, ar fi fost un motiv suficient pentru retragerea sprijinului politic.

Și nu doar pentru că așa ceva nu trebuie să facă parte nici măcar din vocabularul privat al unui șef de guvern european, ca să nu mai vorbim despre cel public. (Au fost, de altfel, în ultimii ani, miniștri români care au plecat pentru mult mai puțin.) Dar mai ales pentru că pune România într-o situație delicată și chiar afectează echilibrul regional.

Nu e o exagerare. Buna relație româno-ungară constituie unul dintre pilonii stabilității regionale. La fel de adevărat este că nu declarația lui Mihai Tudose singură a tensionat în mod inutil relația româno-ungară – doar că fostul premier ar fi trebuit să știe că vorbele aruncate aiurea cîntăresc greu.

De la încheierea Tratatului româno‑ungar din 1996, lucrurile au mers multă vreme în sens ascendent. Pe măsură ce obiectivul euro-atlantic părea tot mai aproape, România se debarasa de complexele trecutului și românii înțelegeau că Ungaria nu are de gînd să pornească o ofensivă militară (cu sprijin din Occident, eventual) pentru a anexa Transilvania. Opinia publică ungară înțelegea, la rîndu-i, că românii nu sînt o adunătură de sălbatici gata să mănînce unguri pe pîine la micul dejun și că excesele unor Corneliu Vadim Tudor sau Gheorghe Funar nu reprezentau, în nici un caz, opinia majorității.

Pînă la urmă, ne-am regăsit ca aliați în NATO și parteneri în Uniunea Europeană și am fi putut avea chiar bucuria de a desființa controalele la frontieră, dacă România ar fi intrat în Spațiul Schengen – obiectiv pe care președinția ungară a Consiliului Uniunii, din ia-nua-rie-iulie 2011, l-a susținut cu toată puterea.

Ușor-ușor, lucrurile s-au schimbat – și nu în sensul bun – pe măsură ce, la Budapesta, regimul iliberal al lui Viktor Orbán a început să se consolideze. Este aici o lecție de învățat: un regim de tip iliberal nu se mulțumește doar să instituie controlul asupra Justiției, mediei și organizațiiilor civice din interior. Mai devreme sau mai tîrziu, un astfel de regim devine o problemă pentru stabilitatea regională. Pentru că din discursul public iliberal nu poate lipsi apelul la revanșă istorică. Populismul este orientat spre trecut și se hrănește cu fantomele sale.

Viktor Orbán nu putea face excepție.  Lui nu i-a ajuns lupta internă cu sistemele private de pensii, cu judecătorii, cu mediile liberale sau cu Universitatea Central-Europeană. El a ținut să apară și ca apărătorul ferm, de neclintit, al maghiarilor din țările vecine – astfel că au intervenit probleme și în relațiile cu Slovacia, cu Serbia și, evident, cu România, unde trăiesc cei mai mulți maghiari din afara Ungariei.

Orice șef de guvern român ar trebui să se gîndească la aceste lucruri înainte de a-i oferi omologului de la Budapesta argumente pe tavă. Nu știm ce o fi avut în cap Mihai Tudose – precizările sale ulterioare, ca și comunicatul MAE, n-au clarificat deloc situația, fiind stîngaci formulate, forțate și, în consecință, puțin credibile. Dar pentru Viktor Orbán a fost clar: el a primit nesperata ocazie de a poza în apărătorul conaționalilor, pe care valahul însetat de sînge vrea să-i atîrne de zidurile cetăților transilvane.

Escaladarea a fost apoi de neoprit – ambasadorul român convocat la ministerul ungar de Externe și, apoi, situația în oglindă la București, după ce activiști de extremă dreaptă din Ungaria au atîrnat steagul secuiesc pe placa de la ambasada României din Budapesta. Să sperăm că alte capete înfierbîntate nu vor mai pune la cale cine știe ce noi isprăvi, la noi sau în țara vecină.

Măcar pentru că Viktor Orbán a punctat deja destul – are alegeri parlamentare în aprilie și pragmatismul îi spune că nu trebuie să lase chestiunea transilvană exclusiv în mîinile extremiștilor din Jobbik.

La ora scrierii acestor rînduri nu știm cum va arăta viitorul guvern al României. Clar este că noul guvern nu trebuie sub nici un motiv să repete greșeala lui Mihai Tudose, intrînd în jocul iliberal al lui Viktor Orbán.

România ar face bine să trateze relația cu minoritățile în contextul valorilor europene și nu în chip iliberal. În aces sens, un semnal puternic ar fi o mînă întinsă către copiii și tinerii maghiari din Transilvania, pentru a-i ajuta să învețe mai ușor limba română. Aceasta ar fi cu adevărat o politică pe termen lung.

Sigur că orice politician poate cădea, la un moment dat, în păcatul populismului, iar limbajul agresiv la adresa maghiarilor pare mereu aducător de voturi. Pentru cei cu astfel de tentații și pentru admiratorii politicilor iliberale există însă o veste proastă: ușile Grupului Vișegrad sînt închise pentru România. Iar în context regional, Bucureștiul nu poate spera la sprijin decît dinspre Bruxelles și „nucleul dur“ franco-german.

Cît despre Viktor Orbán, el are nevoie mereu de tensiuni în relațiile cu vecinii, mai întîi de toate pentru că așa-i dictează proverbialul său pragmatism. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Pedeapsă pentru șoferul de 19 ani care a spulberat șase copii pe trecerea de pietoni. Claudiu Nițariu circula cu 140 km/h
Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat sentința definitivă în procesul în care tânărul Claudiu Nițariu a fost judecat pentru omor, pentru că a spulberat șase copii pe o trecere de pietoni. Una dintre victime a decedat la spital.
image
O familie de „țepari în serie” a fugit fără să plătească din nu mai puțin de şapte restaurante în ultimul an
După ce o familie de opt persoane a plecat dintr-un restaurant italian din Țara Galilor fără să plătească şi patronul a făcut plângere la poliţie, a ieşit la iveală faptul că aceştia erau de fapt „ţepari în serie”.
image
Roșiile românești au ieșit pe piață. Cu cât vând marfa producătorii din celebrul bazin legumicol Matca
Legumicultorii din Matca, județul Galaţi, au scos la vânzare prima recoltă de roşii de anul acesta. Pentru că e prima cultură din acest an şi preţul de plecare din solarii este unul pe măsură: 20 de lei kilogramul.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.