EDITORIALE ȘI OPINII

Un model de excelenţă, aşa cum Dragnea este un model de cinste, iar doamna Firea – de competenţă.

Fusese copleșită de emoție auzind un vers dintr-o manea locală, care făcea referire la ea și la faimoasele sale amazoane. „Mai mare popularitate decît asta nu poate primi un scriitor!“, a conchis doamna Babeți. Cred că avea perfectă dreptate.

Iliberalismul este la noi o contrareacție la măsurile anticorupție, care i-au vizat pe mulți dintre liderii actualei coaliții – inclusiv președinții celor două Camere ale Parlamentului.

Listele de cadouri („ele mai frumoase şi cele mai ieftine) şi de mărfuri (calitate superioară) pentru sărbători publicate de Universul literar în numărul 52, de la sfîrşitul anului 1893, ca fiind puse în vînzare în magazinul ziarului Universul, în sediul administraţiei din strada Brezoianu, sînt instructive deopotrivă pentru reconstituirea inventarului de obiecte dezirabile şi a cadrului vieţii cotidiene de acum mai bine de un secol, pentru oscilaţiile lingvistice ale denumirilor şi pentru clişe

Cît trăiește un om politic, un zoon politikon? Depinde de condițiile de mediu. În habitusul autohton, între 4 și 10 ani – după caz. De ce un om politic român are o viață mai scurtă decît a unui cîine – deși mai lungă decît a unui țînțar – nu e simplu de explicat.

„Bine e să fii acolo, dă-le-ncolo de rezultate!“, atunci da, putem spera la mari performanţe.

O idee veche circulă printre români, anume că Churchill ne-ar fi vîndul lui Stalin, la Ialta, în 1945. E un adevărat clișeu, atît de înrădăcinat, încît e aproape imposibil de contrazis.

A ordonat să fie găsiți imediat doi boi de o mărime neobișnuită și să fie închis în pîntecele fiecăruia cîte un soldat, dar capetele să le fie lăsate afară, ca să poată vorbi împreună.

Excesele liberalismului încurajează iliberalismul.

În anul 2006, „Persoana anului“ a fost cel puțin inedită: „Tu. Da, tu. Tu controlezi era informației. Bine ai venit în lumea ta“ – erau explicațiile aduse de Time, alături de o fotografie cu un computer și o tastatură.

Deși nu scade galopant, toleranța față de ideea de abuz nu mai e deloc aceeași cu cea pe care o manifestam acum cinci ani.

Ssînt stăpînitori de țară, de pămînt, dar și reprezentanți ai cerului. În ființa lor conviețuiesc cele două „autorități“, care, laolaltă, constituie prestigiul împărătesc

Abuzatorii lor sînt foarte bine. În fapt, unul dintre ei a fost promovat. Celălalt nu are cum, pentru că este deja în poziţia cea mai importantă, conduce o multinaţională.

Volumele aveau caracter marxist. Lîngă Ideologia germană a bătrînului Karl se strîngeau, precum puișorii în jurul cloștii, Raymond Williams, Richard Hoggart, Terry Eagleton și Michael Green.

La noi, republica este mai degrabă o stare de fapt cu care ne-a fost dat să trăim, așa, ca un semn din naștere.

Terminologiile de specialitate intră adesea în circulaţia mai largă prin publicitate: chiar dacă la început şochează, cuvintele şi expresiile tehnice recent împrumutate sau cu sensuri modificate, imitate după alte limbi, tind să devină acceptabile prin repetare. Momentul iniţial e oarecum riscant, pentru că publicitatea nu pare prea atentă la conotaţiile şi la asocierile pe care le-ar putea trezi noile cuvinte sau noile sensuri; probabil că acestea sînt considerate un risc minor, în comparaţie c

Istoria te poate strivi cu nonșalanță, pentru că ai barbă, plete sau ochelari și pentru că te-ai nimerit în momentul potrivit la locul nepotrivit.

E la alegere: discuţia dintre Halep şi Cahill, care i-a resetat jucătoarei tot anul, momentul cu îmbrăţişarea florilor în formă de număr 1, finala fetelor de la tenis de masă contra sino-nemţoaicelor, momentul mondial al canotajului care ne-a ajutat/păcălit să credem că nu ne-am scufundat de tot, retragerea lui Ponor, undiţa oferită lui Daum după ce a zis că un ziar românesc e bun de învelit peştele în el

M-am tot întrebat ce anume poate determina zeci de mii de oameni să stea la coadă iarna, timp de multe ore (jurnaliștii au zis chiar și pînă la opt ore, deși eu am stat zece încheiate), pentru a se închina timp de cîteva secunde în fața unui sicriu acoperit cu un steag.

Hefaistos, zeul artizan, este, dintre olimpieni, singurul infirm și cel mai rar reprezentat în arta antică – cam o mie de monumente (majoritatea vase pictate). În arta Greciei clasice, el are însă un trup perfect, ca al tuturor celorlalți zei și eroi.

Cea mai mare eroare pe care susținătorii democrației liberale o pot face este aceea de a socoti că iliberalismul este un fel de trișerie politică.

În prezent, pomul de Crăciun din Centrul Rockefeller este luminat cu ajutorul panourilor solare, iar cînd își încheie misiunea, în luna ianuarie, acesta este dăruit organizației non-profit Habitat for Humanity, pentru a fi folosit la construirea de case.

Mai întîi, un rîu de lacrimi pornite din suflete. Prin preajmă, oftaturi din rărunchi și discursuri înflăcărate despre „repere și modele“. Nu poți purta o discuție „selectă“ în România de azi fără să menționezi cuvintele astea.

Pesedistul mediu se teme să nu pară jigodie. Acolo, la el acasă, nu la București. La București poate să se ascundă în spatele lui Dragnea sau să bage capul între umeri.

O „simfonie“ de mîrlani, neciopliți, țopîrlani, mujici, mitocani, mahalagii, derbedei, mocofani, țoape, semianalfabeți, bădărani, caftangii de bodegă, miștocari de cartier, nulități veleitare, țațe, pițipoance, scandalagii, băieți de băieți, și cîte și mai cîte specii eșuate, pe care nici marea grădină a lui Dumnezeu nu le mai poate absorbi…

Îmi iau la revedere de la cititori, dar rămîn prin preajmă.

Sînt fericiţi tare. Terminăm cele două ore şi mă iau în braţe cînd pleacă. Am un nod în gît mare rău. Îmi ascund privirea de ei.

S-a deschis un nou magazin de produse tradiționale. Îi fac ăștia reclamă chiar aici, în Centru, deci este bun cu siguranță.

Dezbaterea publică este încă vie, or­ga­ni­za­țiile neguvernamentale sînt active, președintele se situează împotriva cursului iliberal.

„Romaniţa a «corupt» cu mărunţiş un parcagiu calificat!“ (cancan.ro).

Poate că totuși PSD-ul are dreptate: în România de azi coexistă nu state, ci națiuni paralele. Își vor da mîna și se vor pupa tandru pe ambii obraji la centenarul Marii Uniri, în costum de gală, cu cioareci și ie. Poate doi trei instigatori vor mai cîrti de pe margini, cu mască de carnaval pe față și cazier la poliția perpendiculară.

Consecinţa va fi o lume fără Rusia? Nu, deloc! Pregătiţi-vă pentru o lume cu şi mai multă Rusia!

A făcut cu discreție tot ce a putut pentru țară, ținîndu-se departe de mizeria politică.

Mult timp am crezut că arheologia înseamnă, simplu, muncă de teren, urmată de publicații. Greșit, arheologie înseamnă PowerPoint.

Poate fi un jurnalist blamabil pentru păcate mai mult sau mai puțin private un bun profesionist?

Pe la începutul anilor ’50, în timpul exilului, Majestatea Sa Regele Mihai I a întîlnit în Elveția un american care lucra în industria aeronautică. Avînd în vedere pasiunea Majestății Sale pentru aviație, celor doi nu le-a fost deloc greu să se prindă în conversații lungi și plăcute pe marginea acestui subiect. Așa a aflat regele că ginerele americanului era chiar William Lear (un cunoscut inginer și om de afaceri american care a fondat compania Lear Jet Corporation) și că acesta urma să ajungă

Unii spun că a plecat din țară ducînd cu el ditamai hălcile din averea noastră națională. O spun pe toate tonurile, știu ei cum s-a-ntîmplat, au informații sigure.

Cu un an înainte să preia președinția Consiliului UE, în România se nasc germenii unei autocrații care o fac incompatibilă cu orice pretenție de stat legitim. Puterea guvernează împotriva propriilor cetățeni pe care îi desconsideră și vrea să îi reducă la o masă amorfă incapabilă să își exercite drepturile și libertățile.

Dacă tot sînt omniprezente, dacă tot nu pot fi interzise, măcar să fie folosite cu cap!

Ostentativ, omul doi în stat (președintele Senatului) nu socotește necesar să fie de față de Ziua Naţională.

Nu mai este vorba nici doar de „legile Justiției“, nici de trecerea taxelor de la angajator la angajat, nu mai este vorba nici măcar de îmbătrînita în rele corupție; România își face și ea intrarea în epoca iliberalismului!

Taică-su e dedicat în întregime drogurilor şi maică-sa tocmai a primit o sentinţă cu suspendare, tot pentru droguri, încercînd să găsească o metodă pentru a-şi întreţine cei trei copii pe care îi are. Pe primul l-a făcut la 14 ani. Acum are 21.

Șeful Catedrei de Zburătoare cu Ciocul Mic, profesorul Mierluț Tucan-Pupezeanu, a făcut un gest necugetat…

Avansul formațiunilor eurosceptice îi obligă să justifice în fața propriilor contribuabili fiecare euro alocat esticilor. Nu de alta, dar, vor striga euroscepticii, după ce că vin aici să ne fure slujbele, cei rămași acasă ne fură și banii?

Se pot fenta legea, statul, fiscul, impozitele, taxa auto, plata rovinietei, bariera, repartitoarele, dar şi (în publicitate) diabetul, astenia, îmbătrînirea.

Am văzut recent, la Realitatea TV, un splendid interviu cu Mihai Șora, care, la 101 ani, a socotit de cuviință să iasă în stradă împreună cu protestatarii împotriva deformării legilor Justiției.

Şi eu mă pot propune pentru funcţia asta. Ştiu un pic de limbă, am mai colindat prin lume, am un CV civilizat, nişte trofee în meseria mea, ceva rezultate pe undeva prin trecutul meu. E drept că n-am fost implicat în scandaluri cu prostituate şi droguri, dar ăsta ar putea fi un minus, în fond, oamenilor cuminţi care au visat toată viaţa la năzbîtii le poţi deveni simpatic cu astfel de tinichele.

Religiile, miturile naționale, ideologiile, brand-urile ar fi de fapt ficțiuni care ne-ar uni și mobiliza în diverse scopuri importante pentru evoluția speciei. Dar poate cea mai puternică idee din cartea lui Harari este aceea că istoria are o direcție. Care anume?

Capitolul 17, dedicat „desfrînatei celei mari“, cuprinde o viziune în care nu se întîmplă absolut nimic și care, fiind atît de statică, e desigur descrierea unei opere de artă văzute cîndva de Ioan.