Lecţia de istorie

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Aparțin unei generații care n-a știut ce înseamnă istoria. N-a știut, pentru că nu i-a fost dat să o întîlnească, decît în rare și înșelătoare momente. Primul a fost acela în care, avînd 11 ani, îl însoțeam pe fratele meu la gară. Iar Gara de Nord arăta ca o planetă extraterestră: complet încremenită, cu grupuri-grupuri de oameni nemișcați, strînși în jurul cîte unui aparat de radio cu tranzistori. Uniunea Sovietică invadase Cehoslovacia și Ceaușescu își ținea, din balcon, discursul de desolidarizare.

Al doilea a fost abia peste 21 de ani. Eram ceva mai vîrstnic, mă străduiam nu doar să mă mir, ci și să fac ceva. Istoria, înțelegeam la 32 de ani, e acel ceva care te obligă să iei parte, să fii măcar de față. Între 16 și 21 decembrie 1989 mi am petrecut serile ascultînd Europa Liberă și zilele mergînd în sus și în jos pe Calea Victoriei, ca să număr trecătorii. Ipoteza mea era că tot mai mulți oameni or să afle ce se întîmpla la Timișoara și că vor face ce fac oamenii de regulă în situații din astea: ies din case, ies să se plimbe, nimeni nu te poate aresta pentru că te plimbi, nu-i așa? Ipoteza mea s-a dovedit greșită. Am început să înțeleg că istoria funcționează nu numai copleșitor, ci și imprevizibil. Mai era nevoie de înfitilarea lui Ceaușescu cu ideea de a organiza un miting pentru ca oamenii să iasă în stradă – la început obligați, după aceea plăcîndu-le să rămînă acolo.

Am avut parte, în ultimele zile ale lui 1989, de istorie din belșug: să împart flori milițienilor, să văd cartușele trasoare zburîndu-mi deasupra capului, să văd baricadele răsturnîndu-se, cu oamenii cățărați pe ele, străpunse de tanchete; să văd, în zilele de degringoladă care au urmat fugii lui Ceaușescu, oameni prăbușindu-se pe acoperișe, după o rafală trasă de cine știe cine de cine știe unde, să merg culcat pe burtă pe podeaua metroului care nu mai oprea în stațiile în care auzeam păcănituri de foc automat.

Istorie a fost, pentru mine, și erupția subită a salamului Mortadella în galantare, și mitingurile cu discursuri rostite de pe turela tancului, și nesfîrșitele nopți de transmisie în direct a ședințelor CPUN. Era atîta istorie de jur împrejur încît aproape nici nu mai aveam vreme să trăiesc.

Pe al treilea moment, trebuie să recunosc, l-am ratat. Am fost și eu revoltat de cotitura FSN-ului, cînd acesta și-a anunțat intenția de a fi, în primele alegeri libere de după o jumătate de veac, și jucător, și arbitru, însă n-am participat la mitingul-maraton al Pieței Universității, kilometrul 0, decît ocazional. Motivul e simplu și, oarecum, ridicol: știam prea multe despre Marian Munteanu și acoliții lui, mulți studenți la Litere, ca să mai fiu dispus să îngenunchez la comanda din balcon. Învățam un lucru nou: că istoria își vede de treabă și fără mine.

Pe următorul însă nu l-am mai ratat. I am văzut pe mineri la lucru în București și mi s-a părut ceva atît de monstruos încît depășea orice închipuire coșmarescă. Mai învățam și că istoria te poate strivi cu nonșalanță, pentru că ai barbă, plete sau ochelari și pentru că te-ai nimerit în momentul potrivit la locul nepotrivit.

Poți să spui orice despre perioada postdecembristă, nu însă și că ar fi fost lipsită de istorie: a doua mineriadă, a treia mineriadă – cu lupta de la Costești și pacea de la Cozia –, marțea neagră, referendumul absurd pentru demiterea lui Traian Băsescu – nu mi-a fost și nu-mi e simpatic –, #Colectiv, OUG 13, #Rezist și cîte altele.

Aparțin unei generații care a descoperit istoria prea tîrziu, biografic vorbind, și, oarecum cu un sentiment de culpă, n a mai putut scăpa de ea.

Mi-au venit toate astea în minte, stîrnite de funeraliile Regelui Mihai I al României, care m-au readus – nu numai pe mine – față în față cu istoria pipăibilă și copleșitoare. O istorie regăsită, o istorie pierdută, o istorie plînsă, o istorie năucă și dezaxată.

Pe de o parte, sentimentul că se întîmplă ceva ireversibil, că se încheie o epocă la care nu ne vom mai putea nicicum reîntoarce. Pe de altă parte, incredibilele dovezi de atașament pe care românii le-au arătat față de suveranul lor, un om de o demnitate, modestie și rectitudine exemplare, îți luminează sufletul. E un sfîrșit, spun unii. Poate fi un nou început, spun alții.

Stăm în fața unui viitor tot mai incert și mai sumbru. Încercăm să ne facem provizii de speranță, înțelegînd că vom avea nevoie de ea, că istoria ne așteaptă după colț. Și totuși, nu poți ocoli întrebarea: cine și cîți mai trebuie să moară pentru ca istoria să le dea dreptate?

Maiestate, odihnească-se în pace sufletul Vostru pribegit și întristat! 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.