Lecţia de istorie

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Aparțin unei generații care n-a știut ce înseamnă istoria. N-a știut, pentru că nu i-a fost dat să o întîlnească, decît în rare și înșelătoare momente. Primul a fost acela în care, avînd 11 ani, îl însoțeam pe fratele meu la gară. Iar Gara de Nord arăta ca o planetă extraterestră: complet încremenită, cu grupuri-grupuri de oameni nemișcați, strînși în jurul cîte unui aparat de radio cu tranzistori. Uniunea Sovietică invadase Cehoslovacia și Ceaușescu își ținea, din balcon, discursul de desolidarizare.

Al doilea a fost abia peste 21 de ani. Eram ceva mai vîrstnic, mă străduiam nu doar să mă mir, ci și să fac ceva. Istoria, înțelegeam la 32 de ani, e acel ceva care te obligă să iei parte, să fii măcar de față. Între 16 și 21 decembrie 1989 mi am petrecut serile ascultînd Europa Liberă și zilele mergînd în sus și în jos pe Calea Victoriei, ca să număr trecătorii. Ipoteza mea era că tot mai mulți oameni or să afle ce se întîmpla la Timișoara și că vor face ce fac oamenii de regulă în situații din astea: ies din case, ies să se plimbe, nimeni nu te poate aresta pentru că te plimbi, nu-i așa? Ipoteza mea s-a dovedit greșită. Am început să înțeleg că istoria funcționează nu numai copleșitor, ci și imprevizibil. Mai era nevoie de înfitilarea lui Ceaușescu cu ideea de a organiza un miting pentru ca oamenii să iasă în stradă – la început obligați, după aceea plăcîndu-le să rămînă acolo.

Am avut parte, în ultimele zile ale lui 1989, de istorie din belșug: să împart flori milițienilor, să văd cartușele trasoare zburîndu-mi deasupra capului, să văd baricadele răsturnîndu-se, cu oamenii cățărați pe ele, străpunse de tanchete; să văd, în zilele de degringoladă care au urmat fugii lui Ceaușescu, oameni prăbușindu-se pe acoperișe, după o rafală trasă de cine știe cine de cine știe unde, să merg culcat pe burtă pe podeaua metroului care nu mai oprea în stațiile în care auzeam păcănituri de foc automat.

Istorie a fost, pentru mine, și erupția subită a salamului Mortadella în galantare, și mitingurile cu discursuri rostite de pe turela tancului, și nesfîrșitele nopți de transmisie în direct a ședințelor CPUN. Era atîta istorie de jur împrejur încît aproape nici nu mai aveam vreme să trăiesc.

Pe al treilea moment, trebuie să recunosc, l-am ratat. Am fost și eu revoltat de cotitura FSN-ului, cînd acesta și-a anunțat intenția de a fi, în primele alegeri libere de după o jumătate de veac, și jucător, și arbitru, însă n-am participat la mitingul-maraton al Pieței Universității, kilometrul 0, decît ocazional. Motivul e simplu și, oarecum, ridicol: știam prea multe despre Marian Munteanu și acoliții lui, mulți studenți la Litere, ca să mai fiu dispus să îngenunchez la comanda din balcon. Învățam un lucru nou: că istoria își vede de treabă și fără mine.

Pe următorul însă nu l-am mai ratat. I am văzut pe mineri la lucru în București și mi s-a părut ceva atît de monstruos încît depășea orice închipuire coșmarescă. Mai învățam și că istoria te poate strivi cu nonșalanță, pentru că ai barbă, plete sau ochelari și pentru că te-ai nimerit în momentul potrivit la locul nepotrivit.

Poți să spui orice despre perioada postdecembristă, nu însă și că ar fi fost lipsită de istorie: a doua mineriadă, a treia mineriadă – cu lupta de la Costești și pacea de la Cozia –, marțea neagră, referendumul absurd pentru demiterea lui Traian Băsescu – nu mi-a fost și nu-mi e simpatic –, #Colectiv, OUG 13, #Rezist și cîte altele.

Aparțin unei generații care a descoperit istoria prea tîrziu, biografic vorbind, și, oarecum cu un sentiment de culpă, n a mai putut scăpa de ea.

Mi-au venit toate astea în minte, stîrnite de funeraliile Regelui Mihai I al României, care m-au readus – nu numai pe mine – față în față cu istoria pipăibilă și copleșitoare. O istorie regăsită, o istorie pierdută, o istorie plînsă, o istorie năucă și dezaxată.

Pe de o parte, sentimentul că se întîmplă ceva ireversibil, că se încheie o epocă la care nu ne vom mai putea nicicum reîntoarce. Pe de altă parte, incredibilele dovezi de atașament pe care românii le-au arătat față de suveranul lor, un om de o demnitate, modestie și rectitudine exemplare, îți luminează sufletul. E un sfîrșit, spun unii. Poate fi un nou început, spun alții.

Stăm în fața unui viitor tot mai incert și mai sumbru. Încercăm să ne facem provizii de speranță, înțelegînd că vom avea nevoie de ea, că istoria ne așteaptă după colț. Și totuși, nu poți ocoli întrebarea: cine și cîți mai trebuie să moară pentru ca istoria să le dea dreptate?

Maiestate, odihnească-se în pace sufletul Vostru pribegit și întristat! 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.