Lucruri simple

Publicat în Dilema Veche nr. 720 din 7-13 decembrie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Anul 2012 a rămas pentru mine unul de tristă amintire: referendumul de demitere a lui Băsescu, pe arena politică, cu prilejul căruia s-a ajuns pînă la a nu mai recunoaște apartenența la statul român a cetățenilor aflați în afara granițelor, iar în arena mai mică, dar la fel de agitată a Universității din București, plagiatul grosolan al lui Victor Viorel Ponta, premier al României la timpul respectiv.

2012 a fost însă, pentru mine, și anul celui mai fecund dialog politic, purtat pe e-mail cu unul dintre colegii pe care îi apreciez și simpatizez în mod deosebit, intrat subit în publicistică drept apărător al stîngii românești. A fost un dialog fecund, spun, pentru că am încercat amîndoi să ne definim pozițiile, care nu erau nici pe departe ireconciliabile.

În ce mă privește, sînt și foarte probabil voi rămîne un „om de dreapta“, pentru că am sentimentul că, după ieșirea zbuciumată, încă nefinalizată, din comunism, România are nevoie de un climat care să stimuleze oamenii capabili, întreprinzători și tenaci, doritori să-și ia destinul în propriile lor mîini. Asta e cam tot, dar nu chiar totul. Pentru că România are nevoie, în egală măsură, pentru a-și asigura un viitor, ca actualii copii să poată deveni acei oameni despre care vorbeam, să poată să-și dea propria măsură atunci cînd ajung la maturitate. Înzestrările native sînt, cred, cel mult o premisă. Restul e modul în care personalitatea, caracterul și abilitățile fiecăruia ajung să se contureze pînă la vîrsta adultă. Restul e, așadar, educația – în care învățămîntul, cu modestele lui capacități de a influența destinele, joacă, totuși, un rol determinant. Mi-a fost și continuă să îmi fie groază de imensa segregație care dăinuie în învățămîntul românesc, de sutele de mii de copii care, pentru că nu au avut norocul să se nască într-o familie mai așezată, nu vor avea niciodată șansa să arate ce ar fi putut să devină. Da, sînt un „om de dreapta“ pentru societatea de adulți și un stîn-gist impenitent în ce privește soarta celor care încă nu au căpătat dreptul de a-și alege cine și încotro să-i conducă, a celor care depind de împrejurările și de opțiunile altora, a copiilor. Mi se pare că, în ciuda numeroaselor guvernări de stînga, chestiunea accesului la educație nu a fost niciodată serios pusă pe tapet în România, iar asta mă doare și mă revoltă și-mi întărește convingerea că avem neapărată nevoie de o stîngă eficientă și autentică – nu una care să dea pomeni și să „democratizeze“ șansele elevilor prin măsuri aberante precum manualul unic și interzicerea auxiliarelor.

Numai că sînt o sumedenie de lucruri care depășesc, prin natura lor, polarizarea politică. Un plagiat, precum cel al lui Ponta, nu poate fi nici „de dreapta“, nici „de stînga“, indiferent de culoarea sau poziția politică a plagiatorului. Tot așa cum nu putem avea infracțiuni, ci doar infractori de dreapta sau de stînga. Mitocănia, aroganța, cinismul, stupiditatea, incultura, meschinăria, servilismul, gregaritatea și cîte altele nu-și declină apartenența politică. Doar posesorii lor o pot face.

Am văzut recent, la Realitatea TV, un splendid interviu cu Mihai Șora, care, la 101 ani, a socotit de cuviință să iasă în stradă împreună cu protestatarii împotriva deformării legilor Justiției. M-a fascinat limpezimea gîndului și expresivitatea gesticii, coerența și eleganța rostirii, la un om care a depășit un veac de existență. Și, evident, m-a impresionat, ca pe mulți alții, gestul implicării. Poate nu mulți știu, totuși, că Mihai Șora a fost și, bănuiesc, a rămas un „om de stînga“. În anii celui de-al Doilea Război Mondial a participat la rezistența antifascistă în Franța, unde își făcea studiile. Se spune că, după război, ar fi fost expulzat din Franța din pricina simpatiilor pro-comuniste. Cert este că în 1948 revine în țară, unde nu îl așteaptă o situație dintre cele mai favorabile.

Mihai Șora a fost și ministru al Educației – primul după căderea comunismului în România – pentru o jumătate de an (30 decembrie 1989 – 28 iunie 1990). A încercat, din această postură, sub enorma presiune a personalului didactic din sistem, să rezolve chestiunea spinoasă a titularizării și a făcut-o, cred, într-un mod nu tocmai inspirat, dînd cîștig de cauză măsurilor „reparatorii“ și cu caracter social – ani de navetă sau de suplinire, boli, număr de copii etc. Nu știu dacă motivul a fost cel al înclinațiilor „de stînga“ sau pur și simplu temperamentul impresionabil la suferința semenilor. Cu atît mai mult se cuvine să-i fim recunoscători pentru că ne reamintește, cu gîndul și cu gestica unui filozof autentic, de lucruri simple, ce n-ar trebui niciodată uitate: sînt zone ale existenței noastre individuale și comunitare în care dihotomia „dreapta“-„stînga“ își pierde – sau ar trebui să își piardă – complet relevanța. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.