Intelectualii şi folclorul

Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
Intelectualii şi folclorul jpeg

Cu ocazia decernării recente a titlului de doctor honoris causa – de către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași – domnului Andrei Pleșu, am profitat de ocazie și i-am spus laureatului un banc, banc, la rîndul lui, am impresia, recent. Îl transcriu mai jos și pentru dumneavoastră: „Premierul României merge, solemn, în vizită la Regina Elisabeta a II-a, prin medierea omologului său englez, doamna Theresa May. Impresionat de autoritatea suveranei, dar și ușor complexat de slăbirea drastică a încrederii românilor în capacitățile lui administrative, o întreabă pe gazdă: «Majestate, cum reușiți, după atîtea decenii, să mențineți un leadership de nivel înalt?» «Nu complicat», răspunde șefa monarhiei britanice, «mă înconjur de persoane inteligente.» «Și cum vă dați seama că sînt inteligente?» «În funcție de răspunsurile pe care le dau întrebărilor mele!» «Cum adică?» Regina răspunde: «Uitați, o avem aici pe doamna May. Voi exemplifica prin intermediul dumneaei!» Întorcîndu-se spre premierul britanic, regina spune: «Doamnă May, explicați-mi, vă rog, dacă părinții dumneavoastră au un copil, iar el nu este nici fratele, nici sora dumneavoastră, cine ar putea fi?» «Păi, Majestate, nu există decît un singur răspuns – acel copil sînt chiar eu.» Revenind către liderul nostru, suverana zice: «Ați văzut?» Revine prim-ministrul încîntat la București și primul lucru pe care îl face este să-l cheme pe vicepremier pe care îl întreabă: «Dragă, dacă părinții tăi au un copil care nu e nici fratele, nici sora ta, cine este el?» După cîteva minute de frămîntări, vicele admite învins: «Domnule prim-ministru, mi se pare foarte grea întrebarea. Vă rog să mi permiteți să mă gîndesc o vreme la ea, împreună cu miniștrii!» Dezamăgit, premierul României îi acordă timpul solicitat. Subalternul guvernamental convoacă miniștrii în regim de urgență, punîndu-i la treabă. Cine ar putea fi copilul? După ore de brainstorming, liniște desăvîrșită și stingherită. Nimeni nu are nici o soluție la îndemînă. «Lucrez cu niște bombălăi», conchide trist vicele. Trebuie să apelez la cel mai deștept om din România, adică la Andrei Pleșu!» Îl sună Mihalache, disperat, pe autorul celebrei cărți Minima moralia și îl conjură: «Stimate domnule Pleșu, ajutați-mă, vă implor, la o întrebare de logică! Știu că ne mai criticați uneori, dar aici e chestiune de siguranță națională. Apelez la patriotismul care vă caracterizează. Așadar, dacă părinții dumneavoastră au un copil care nu vă e nici frate, nici soră, cine poate fi el?» «Nimic mai simplu!», observă Andrei Pleșu amuzat. «Copilul sînt chiar eu.» Aleargă vicele fericit la premier și îi strigă agitat din ușa cabinetului: «Domnule prim-ministru, am găsit răspunsul! Copilul despre care vorbeați este Andrei Pleșu!» Premierul se strîmbă cu dezgust și zice: «Ești idiot, dragă, la fel ca și ceilalți miniștri. Copilul este Theresa May!»“

Vă veți mira poate, dar consider bancul interesant nu pentru politicienii incluși acolo, ci pentru Andrei Pleșu. Să mă explic. Filozoful povestea într-un articol, cu farmecul său inegalabil, cum a fost sunat, într-o bună zi, de o doamnă care, politicoasă, l-a invitat la un botez (ori la o aniversare, nu-mi mai amintesc exact) celebrat(ă), în săptămînile următoare, în familia sa. Andrei Pleșu s-a arătat complet descumpănit. Nu avea nici în clin, nici în mînecă cu interlocutoarea, darămite cu membrii clanului ei. A întrebat nedumerit în ce calitate trebuia să vină. De invitat obișnuit, a răspuns doamna. De comesean distins și cunoscut. Lumea ar fi fost încîntată și, neîndoios, onorată să-l aibă drept conviv. Exoticul episod i-a prilejuit lui Andrei Pleșu un comentariu spumos. Între altele, a observat că, mai nou, diverși concetățeni au tendința de a-l percepe, dacă nu în postură, măcar în funcțiune, cum ar veni, de manelist sau, oricum, de prestator de servicii de entertainment – cum să-i spunem? – intelectual. Simpla lui prezență la un eveniment ar acoperi, pesemne, o zonă de „divertisment“ rezervată artiștilor populari. Nu am subliniat întîmplător termenul „popular“. Dincolo de nefirescul situației, eu aș remarca aici un fenomen plin de semnificații, corelat și cu anecdota relatată mai sus. Un intelectual aparținător incontestabil al elitei culturale istorice din România pătrunde, iată, în mentalitarul popular, pentru ceea ce este el de fapt, o minte strălucită, și nu pentru elemente colaterale. Ne aflăm în fața unei premiere (absolut pozitive!) și ar fi bine să o preluăm ca atare. Poate că nu e chiar totul pierdut pe meleagurile mioritice. Speranța îmi vine și dintr-o discuție pe care am avut-o, la un concurs academic bucureștean, cu minunata scriitoare și universitară timișoreană Adriana Babeți. Mi-a spus domnia-sa că fusese copleșită de emoție auzind un vers dintr-o manea locală, care făcea referire la ea și la faimoasele sale amazoane. „Mai mare popularitate decît asta nu poate primi un scriitor!“, a conchis doamna Babeți. Cred că avea perfectă dreptate. În plus, să nu uit: domnul Andrei Pleșu a rîs cu poftă la ascultarea bancului. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: Flickr

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.