Telefoane smart pentru elevii smart

Franța vrea să interzică folosirea telefoanelor mobile în școală, în timpul orelor de curs. Interdicția va intra în vigoare începînd cu anul școlar 2018. Nu știm prea multe despre modalitățile de aplicare a noilor reglementări, însă ministrul Educației, Jean-Michel Blanquer, pare hotărît: el a anunțat că va forma un comitet care să se ocupe de revizuirea regulamentelor și a codurilor de conduită. Misiunea e dificilă. Pentru că propunerea ministrului e, de fapt, o veche marotă. Și o promisiune din campania electorală a lui Emmanuel Macron. În codul educației e prevăzut deja că folosirea telefoanelor mobile e interzisă pe tot parcursul procesului de predare și peste tot acolo unde e interzis în mod explicit de regulamentul de ordine interioară al fiecărei instituții (de pildă, în bibliotecile școlare). Dar cum pot fi „întărite“ aceste reglementări? Și ce sancțiuni să aplici? Pe de o parte, părinții vor să-și poată suna copiii în caz de necesitate; pe de altă parte, telefonul mobil bruiază orele de curs. În 2015, opt din zece elevi aveau telefoane inteligente. Și trend-ul e ascendent: tot mai mulți elevi din clase tot mai mici sînt echipați cu smartphone. Pentru majoritatea profesorilor francezi, a devenit un flagel.

Și în Germania a fost încurajată o reflecție sistematică pe acest subiect. De pildă, un grup de cercetători de la London School of Economics (LSE) a urmărit performanțele școlare înainte și după introducerea interdicției folosirii telefoanelor mobile în cîteva școli. Per ansamblu, performanțele au crescut cu 6% – o creștere nesemnificativă. Însă, transformînd performanța în timp de studiu, cercetătorii au ajuns la concluzia că folosirea telefonului mobil le-a „răpit“ elevilor cel puțin cinci zile de studiu. Cercetarea a mai arătat că interdicția de a folosi telefonul mobil i-a ajutat mai ales pe elevii care aveau note proaste sau foarte proaste: performanța lor aproape că s a dublat. Studiul a stabilit o legătură directă între performanțele școlare scăzute și distragerea atenției la curs de către smartphone. Concluzia: eliminarea telefoanelor ar fi o metodă simplă și necostisitoare de a elimina inegalitățile în procesul de învățămînt.

În Germania, 84% din elevii de gimnaziu și 92% din liceeni au telefoane mobile. Nu există o lege unitară a educației sau norme care se aplică la nivel federal: fiecare land și-a creat propriile reguli, iar codurile de conduită (inclusiv cele referitoare la folosirea telefonului mobil în școli) sînt stabilite de fiecare instituție. Un studiu recent arată că 66% din elevi nu au voie să folosească telefonul în timpul orelor de curs. Ba chiar că 18% nu au voie să vină deloc cu telefonul mobil la școală. Realitatea din teren e însă alta: marea majoritate a școlilor nu reușesc să impună interdicția. Pentru că profesorii au obosit să-i tot avertizeze pe elevii care n-o respectă.

Există însă și abordări radical diferite. Unii experți în educație cred că telefoanele mobile distrag atenția elevilor la curs din simplul motiv că nu sînt utilizate în procesul didactic. De pildă, „tabla digitală“ e folosită în peste 6000 de școli, iar aplicația aferentă (care îi ajută pe elevi să arhiveze, pe telefon, ce-a scris profesorul pe tablă) a fost descărcată de 700.000 de utilizatori. Unele landuri încearcă să elaboreze strategii de includere a telefoanelor inteligente în procesul educațional. Dacă tot sînt omniprezente, dacă tot nu pot fi interzise, măcar să fie folosite cu cap!

Așa s-a întîmplat, de pildă, în Italia, una dintre primele țări europene care au hotărît interzicerea utilizării telefoanelor la școală (în 2007). La nici trei ani după adoptarea unor norme foarte severe, profesorii și-au dat seama că interdicția nu folosește nimănui. Numărul elevilor care aveau telefoane mobile a crescut oricum: un obiect care face parte din viața cotidiană nu poate fi interzis. Politicile educaționale sînt orientate acum mai degrabă către integrarea telefonului în procesul de învățămînt. Există, și aici, nenumărate aplicații didactice și conținuturi de calitate – totul e ca profesorii să înțeleagă oportunitățile din era digitală.