Privirea unui rege trist

Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Privirea unui rege trist jpeg

Va mai trece încă destulă vreme pînă cînd ne vom mai liniști un pic. Ne vom jigni și vom mai rupe din noi fără milă, pînă cînd ne vom trezi, poate, în pragul ultimei disperări. Dar și atunci sîntem în stare să ne certăm cumplit. Ceasul lumii noastre ar putea să bată liniștit ultimele ore, noi nu l-am băga în seamă, pentru că am fi prea ocupați cu ciondăneala. Ultimul scandal ar putea fi cel în care ne păruim din cauza unor teme foarte dragi nouă. Cine a fost primul, cine a spus-o cel mai apăsat, cine a știut să folosească un ton cît mai tînguitor, cine a lăcrimat prima oară și cine a făcut gestul cel mai melodramatic, atunci cînd am hotărît, cu toții, că e prea tîrziu?

Unii spun că a plecat din țară ducînd cu el ditamai hălcile din averea noastră națională. O spun pe toate tonurile, știu ei cum s-a-ntîmplat, au informații sigure. Alții spun că a inventat povestea cu omorîrea unor studenți, în cazul în care refuza să abdice, doar ca să aibă un motiv să părăsească scena, după ce se înțelesese de minune cu comuniștii. Unii spun că a scurtat războiul cu șase luni, salvînd sute de mii de vieți. Alții vorbesc și despre salvarea multor evrei de la deportarea în lagăre de exterminare. Unii spun că ne a salvat onoarea în fața puterilor occidentale, alții că ne-a dat pe mîna rușilor, condamnîndu-ne la zeci de ani de comunism crunt. Unii spun că a făcut un gest de curaj nebun, arestîndu-l pe Antonescu și scoțînd România din alianța cu Hitler, alții spun că a fost o eroare cumplită, că ne-a consolidat reputația de eterni trădători, că mai bine eram o țară ocupată și devastată de ruși prin război decît să ne punem de bunăvoie la dispoziția lor, să ne semnăm singuri sentința la umilire groaznică. Unii spun că s-a comportat cu demnitate, că le-a ținut piept comuniștilor așa cum a putut, că a încercat tot ceea ce era de încercat, pînă în ultima clipă. Alții spun că Groza l-a manipulat așa cum a vrut, că a negociat la sînge plecarea, că l-a lăsat să ia suficient, în așa fel încît să se asigure că regalitatea primește o lovitură de grație, pierde meciul cu istoria și se compromite iremediabil.

Să vină cineva să ne ceară un punct de vedere nuanțat. Îi sărim în cap și lăsăm doar scheletul din el. Alb, perfect lucios, gata de pus în vitrina muzeului. Cum să vedem noi ceva nuanțat, cînd totul este dramatic? Cum să ne păstrăm un pic cumpătul, cînd totul trebuie însoțit cu gesturi ample, cu muzică de fundal, cu tunete și trăsnete, cu ploi torențiale, sub care se aud, falnic, discursurile noastre de specialiști în orice? În momente în care ar trebui să facem zgomot, sîntem obosiți de scandalul din ajun, iar istoria ne găsește dormind un pic, de după-amiază. Cînd ar trebui să păstrăm un pic de liniște, explodăm de energie și nimic nu ne mai ține domoliți, abia așteptînd să ne cîntăm marșurile de glorie. Cînd ne convine, ne declarăm occidentali puri și puriști, să nu fie nici un dubiu. Cînd nu ne place ceva la Occident, ne declarăm balcanici, latini corciți cu slavi, nație mai complicată, care nu se citește așa, de la prima vedere. Așa cum toți cădem, de fiecare dată, pe toate tonurile, în păcatul de a zice ceva general despre toată lumea, de a judeca tot universul, de a înjura plămada din care venim, de a o face de ocară în cele mai grobiene sau mai fine feluri. Adică de a zice ceva, întotdeauna de rău, despre lumea asta a noastră, românească. Dar totul trebuie spus în așa fel încît vorbitorul să nu fie confundat niciodată cu poporul din care face parte.

Trecutul e, pentru cei mai vocali dintre noi, un soi de parcelă pe care am primit-o moștenire de la ai noștri. Ideea e că facem ca la bloc. E locul meu? Fac ce vreau în el! Pun muzică la ce oră am chef, mut mobile cînd îmi vine, bat nevastă și copii, dar dau și găuri cu bormașina, în același timp. Așa e și cu trecutul. E al meu? Păi, înseamnă că fac ce vreau cu el. De obicei, suflu-n el ca-n trompetă, să audă toată lumea că am așa ceva. Se cheamă că-l pun în valoare. Și suflu pînă amețesc, pentru că nu știu note. Suflu așa, după ureche, și mi se pare, ori de cîte ori vine cineva cu o partitură, că ăla vrea să mă-ncurce. Și-ncep să cred că orice autor de partitură e un dușman al cîntatului autentic, prin urmare și al oricărui tînăr talent în plină afirmare, așa cum sînt eu. Și-ncep să urăsc ideea de muzică, pentru că mi se pare că e o chestie confiscată de alții, la care eu nu mai am acces. Atunci încep să fac zgomot. Cît mai mult zgomot. Să se știe că sînt și eu aici. Că particip cumva la mersul lumii.

Și-atunci fac zgomot cu orice prilej. Pentru că nu mai știu să deosebesc cîntecul de bucurie de cel de supărare. Mi se pare că, pentru a se vedea că sufăr sau că mă bucur, trebuie să fac mult. Să depun efort. Să se observe. Subiectul bucuriei sau al tristeții devine secundar. Aproape că nici nu mai contează. Important e să se audă zgomotul. Să se știe că sînt aici. Că exist. Că am și eu bucuriile și tristețile mele. Că am suflet. Că știu ce se-ntîmplă pe lumea asta. Că, deși mi se pare că nu prea contez, vreau să dau de știre că știu eu cum merg lucrurile. Să se știe că știu. Atît. Restul nu prea mai contează. Să se noteze că am zis. Să se știe că sînt special. Deosebit. Altfel. De exemplu, să se știe că am avut și eu rege. Mă rog… Că noi am avut rege. Și contează mai puțin faptul că l-am avut. Pentru că cel mai important, acum, e să arătăm că știm totul despre el. Și cei care-l plîng, și cei care-l condamnă. Și e competiție. E concurs. Cine-l plînge cel mai cu patos și cine l condamnă cel mai viguros. Jos, o scenă plină ochi de inși zgomotoși, care se ceartă. Deasupra, un tablou din care coboară, peste toți, o privire tristă. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

Foto: Adevărul

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.