Iliberalii

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

De la un timp, cuvîntul „iliberal“ face vogă! În spațiul public, autorii, analiștii de televiziune ori cititorii de prompter, dar și politicieni cu oarecari pretenții simt o plăcere specială să folosească acest cuvînt. Publicul, în general, nu prea înțelege ce înseamnă, dar simte că-i de rău. „Iliberal“ este o etichetă infamantă pe culoarele euro-politicii. Și, ca orice cuvînt devenit ghioagă, dă naștere unor „analize“ aproape caraghioase de genul „iliberalismul e întuneric, liberalismul e lumină, iliberalismul e nenorocire, liberalismul e fericire, iliberalismul e dracul gol, liberalismul e îngerul luminos al popoarelor“. Dincolo de precaritatea intelectuală, asemenea texte plasează, într-un binom de o înduioșătoare simplitate propagandistică, iliberalismul în opoziție radicală cu liberalismul. Totuși, în logica politică, contrariul liberalismului ideologic este conservatorismul ideologic, contrariul liberalismului economic este socialismul, iar contrariul liberalismului constituțional este de-a dreptul dictatura. Or, iliberalismul nu este nici conservatorism și nici dictatură, chiar dacă, unui ochi nu prea deprins cu nuanțele, îi poate părea asemănător cu cea din urmă, iar unei minți nu foarte cultivate îi poate părea asemănător cu cel dintîi.

Deși pare actual, un fel de creație de ultim ceas, „iliberal“ este un cuvînt cu vechime. El apare în ultimul deceniu al secolului trecut – un articol amplu publicat de Fareed Zakaria la sfîrșitul anului 1997 este citat drept momentul nașterii conceptului. „Iliberal“ desemnează, în esență, acel regim care se instalează în urma unor alegeri libere și care face ce vrea, invocînd victoria electorală. Ideea din spatele cuvîntului este că votul democratic nu dă legitimitatea de a înfrînge principiile fundamentale ale democrației. Axioma este că niciodată un popor liber nu va vota pentru suprimarea propriei libertăți. Zîmbiți, nu-i așa? Și eu, dar să mergem mai departe. Pentru a vorbi despre o democrație funcțională la standardele timpului nostru, o putere legitim aleasă nu poate face ce vrea – există, cum se spune, unele linii roșii: statul de drept, libertățile civile ale cetățenilor, separația și controlul reciproc al puterilor statului. În treacăt fie spus, articolul lui Zakaria spune, la un moment dat: „Firesc, există un spectru larg al democrațiilor iliberale, de la modest offenders, precum Argentina, la regimuri aproape tiranice, precum Kazahstan sau Belarus, cu țări precum România și Bangladesh undeva la mijloc.“ În decembrie 1997, faimosului american România îi părea un adevărat regim iliberal! Cei care își mai amintesc de modul în care guverna CDR și prezida Emil Constantinescu sînt, pe bună dreptate, stupefiați. Enfin, passons!

Ceea ce mi se pare, însă, cu adevărat remarcabil în textul lui Zakaria nu este neapărat lansarea „iliberalismului“ la apa ce vine la moara tuturor discursurilor de azi, ci următoarea premoniție referitoare la democrațiile secolului XXI: „Problemele guvernărilor vor fi, cel mai probabil, probleme venite din interiorul democrației, ceea ce le va face mult mai greu de gestionat pentru că vor fi camuflate sub mantia legitimității. Democrațiile iliberale cîștigă legitimitate și, astfel, forță, din faptul că sînt, într-o măsură rezonabilă, democrații“. Iliberalismul este o malformație a democrației și nu o formă a dictaturii, iar pericolul cel mai mare este acela că, pentru a extirpa tumoarea, unii ageamii sînt gata să elimine organul.

Acum, cu aceste precizări, să ne apropiem de fenomen. Cei oleacă mai atenți și mai informați, cînd aud „iliberal“ se gîndesc la regimul instaurat de Viktor Orbán în Ungaria. Și nu greșesc. Regimul de la Budapesta este unul cu adevărat iliberal. În 2010, partidul lui Orbán, Fidesz, a cîștigat două treimi din fotoliile parlamentare în alegeri cît se poate de libere. Cu această legitimitate, Orbán a făcut tot ce scrie la manualul de iliberalism, stîrnind reacții extrem de puternice peste tot în Europa. Surpriza vine în alegerile din 2014, cînd Fidesz își păstrează dominația totală în legislativul de Budapesta, de data asta cu ajutorul unui partid aliat, iar regimul Orbán continuă cu mîndrie nedisimulată pe aceeași linie iliberală. Toată lumea bună se referă la el ca la un autocrat, putinist, fascist, iredentist, xenofob, populist. În 2018 vor fi iarăși alegeri în Ungaria. Ei bine, toate sondajele la zi dau Fidesz în jur de 50%, iar următorul partid este undeva la 20%. Care partid este odiosul Jobbik. Întrebați despre persoana pe care o doresc în fruntea guvernului, tot cam 50% dintre unguri spun Viktor Orbán, iar al doilea clasat este nefrecventabilul Gabor Vona, cu 8%! Ce vreau să spun este că iliberalismul are succes în Ungaria în termeni perfect democratici. ­Fareed Zakaria avea dreptate în 1997!

Cea mai mare eroare pe care susținătorii democrației liberale o pot face este aceea de a socoti că iliberalismul este un fel de trișerie politică. Mulți nu încetează să spună că iliberalii cîștigă alegeri pentru că mint poporul. Una spun în campanii electorale și alta fac. Sînt „populiști“, carevasăzică. Dacă ar fi așa, electorii păcăliți o dată nu i-ar mai alege a doua oară și, astfel, un regim iliberal nu are cum să dureze într-o democrație. Doar că, iată, cazul Ungariei contrazice acest raționament logic. Deși păcăliți, electorii îi votează iarăși și iarăși pe aceiași. Cum de se întîmplă asta? Teamă mi-e că, de fapt, electorii nu sînt deloc păcăliți. Este foarte posibil ca, avînd votul în mînă, o consistentă majoritate să dorească, perfect lucid, un regim democratic iliberal. Părerea mea este că, din ură pentru iliberali, îi încărcăm cu păcate în plus față de cele pe care le au oricum. Electorii lor, adică o majoritate dintre cei care vin la vot în Ungaria, nu sînt deloc mințiți. Nouă ne place să credem că sînt, ca să subliniem încă o dată ticăloșia lor. Dar, în realitate, electorii care validează regimuri iliberale (adică îi aleg a doua oară pe cei care se poartă astfel) sînt perfect lucizi. Ce-i de făcut? Mai vorbim săptămîna viitoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.