Ruşinea

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Pesedistul mediu crede despre sine că e om bun. Crede că e sub vre­muri și nu poate schimba lumea peste noapte. La așa ceva se pot gîndi serios doar poeții și nebunii.

Pesedistul mediu e conștient de propria-i banalitate. Poate fi ticălos pe alocuri, dar, fundamental, nu crede că face lucruri oribile. Se descurcă și el cum se descurcă și alții.

Pesedistul mediu e ca vecinul mediu. Poate se dă cu prea mult parfum, poate parchează aiurea, poate își înșală nevasta și poate uneori bea cam mult sau uită să își ia medicamentele de ulcer.

Dar, insist, pesedistul mediu nu crede despre sine că e un villain de desene animate. Nu se trezește dimineață cu gîndul să omoare iepurași. Crede că e și el că alții, un om sub vremuri. Poate cu mai mult noroc uneori, dar sub vremuri. Încearcă să își mențină reputația de „om de treabă“ așa cum poate.

Ei bine, de asta pesedistul mediu este îngrozit de protestul din Sibiu. Oamenii ăia care se uită fix la el fără să spună nimic sînt cel mai urît coșmar al pesedistului. Ceea ce transmite foarte clar mulțimea de pe acel trotuar din Sibiu e că pesedistul mediu nu e „om de treabă“. O tăcere grea și acuzatoare și fără nuanțe.

În orașe mai mici, în spații mai mici, la el acasă, pesedistul mediu poate re­cunoaște figurile din mulțimea care se uită la el cu reproș. Și nu numai el. Și prietenii lui îi cunosc pe oamenii de pe trotuar. Le știu viețile și reputația. Nevastă sa cea înșelată îi cunoaște și ea. Cu unii e probabil prietenă. Pe alții îi admiră.

Pesedistul mediu se teme să nu pară jigodie. Acolo, la el acasă, nu la București. La București poate să se ascundă în spatele lui Dragnea sau să bage capul între umeri. La el acasă, în oraș, n-are unde să se ascundă. Acolo, dacă ești prost, lumea știe. Și vorbește. Și rîde de tine cînd te privește serios.

Chiar și cînd ești pesedist mediu poți detecta disprețul în ochii oamenilor care te cunosc. Disprețul și batjocura.

Teama de gura lumii e o instituție serioasă în România.

Cea mai mare spaimă a pesedistului mediu din celelalte 40 de județe e că scena de la Sibiu se va repeta la el acasă. De-abia atunci o să vedem pesediști responsabili. De-abia atunci o să vedem pesediști capabili să ridice un pic vocea pentru a spune lucruri de bun-simț împotriva destructurării democrației românești din ordinul lui Liviu Dragnea.

Doar rușinea a mai rămas.

Ceea ce se întîmplă în Parlament zilele acestea (marți seară, comisia Iordache a lucrat iar pînă tîrziu în noapte pentru a da o aparență de legalitate masacrului legilor Justiției) e și rezultatul anilor în care populația României a tolerat o legislație electorală care permite controlarea candidaților de la centru. În care politicieni mici și slabi au ales compromisuri acolo unde nu era loc de compromis.

Ori de cîte ori PSD simte că stă prea mult în afara puterii, face o ofertă de nerefuzat. Și se găsește întotdeauna cineva care să o accepte. Partidele radicale din patrulaterul roșu al anilor ’90, UDMR pe aproape întreg parcursul anilor 2000, PNL care în 2001 semna protocol de colaborare cu Adrian Năstase, același PNL care aproape s-a topit în USL, Guvernul PDL-PSD din 2009, colaborarea subterană Ponta-Udrea în timpul ultimului mandat Băsescu – toate acestea sînt compromisuri cărora azi le vine nota de plată. Ca penelist sau pemepist, să pretinzi că ești stupefiat e o ipocrizie. Facilitator? Da. Surprins? Nu.

Un efect ciudat al asaltului PSD asupra statului de drept este că redevine actuală poziția inflexibilă a Monicăi Macovei. În vremuri mai relaxate, se spunea adesea că anticorupția pură și dură nu e bună. Că e nevoie de nuanțe. Probabil nu era greșit. Pe de altă parte, felul în care compensează azi PSD acea lipsă de nuanțe face acea fotografie și mai legitimă.

Așa-numita Marți neagră sau Ordo­nan­ța 13 sînt, în retrospectivă, avertismente. Dar au fost și ele, la vremea lor, pericole iminente ca acesta de azi. Presupun că acei cîțiva pesediști care controlează masa de drone din majoritatea parlamentară au considerat că a treia oară e cu noroc. Ar putea fi, evoluțiile sînt prea volatile ca să risc un pronostic.

Însă dacă vom considera că fumul toxic care azi inundă Parlamentul e doar despre legile Justiției, cred că picăm într-o capcană. Discuția e mai mare și ține de închiderea României în sine. Tind să cred că actualul aranjament și-a dovedit limitele și nu mai poate continua în felul acesta.

Se impune de la sine nevoia unui ascendent moral și a unui plan care să nu mai permită niciodată revenirea la întîmplări ca acelea din Parlamentul de azi. Pentru așa ceva trebuie un pic de hotărîre și cunoaștere a istoriei ultimilor 28 de ani.

PSD a trecut deja la generația a doua. Urmașii celor care chemau minerii calcă azi pe gît orice prezumție de societate onestă. Suferă copiii celor care n-au emigrat în Canada atunci cînd avertismentul a fost dat în 1990. Rețeaua celor cîteva mii de privilegiați ai PSD capătă acces la tot mai multe și mai subtile mecanisme de control al societății. Dacă și a doua generație cîștigă, va fi imposibil să mai discutăm despre o Românie sincronizată și autonomă.

Vom eșua într-o autarhie gri și tristă și nu vom avea pe nimeni pe care să dăm vina. Pe noi nu ne-au trădat anglo-americanii. Noi ne-am trădat singuri, n-am știut ce să facem cu libertatea. N-am știut să-l facem pe pesedistul mediu să simtă rușinea. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.