Lupta cu iliberalii

Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Cum se poate opri valul iliberal? Spun din capul locului că nu am pretenția să pot furniza o rețetă cu efect sigur. Cel mai probabil, n-aș ști să fac mai bine decît cei care, azi, se iau de piept cu „hidra“. Privesc în jur și constat modalitățile prin care susținătorii democrației liberale luptă acum cu inamicul iliberal: articole tari în presă, declarații politice, unele presiuni de la Bruxelles și manifestații de stradă. Constat, de asemenea, succesul modest al acestor eforturi. În funcție de temperatura locului, una sau alta dintre aceste metode de luptă prevalează. În România, de pildă, ideea că doar în stradă se mai poate face ceva convinge tot mai mulți oameni. Eu, unul, nu cred deloc în înțelepciunea străzii, deși cred în puterea ei. Și pe mine, conservator antipatic cum sînt, o putere lipsită de înțelepciune mai degrabă mă sperie decît mă entuziasmează.

Să lăsăm, însă, reticențele mele deoparte – ele chiar nu contează. Ca să fiu de folos cumva, prefer să spun ce știu sigur decît să înșir aici întrebări mari la care să admit, modest-onest-intelectual, că nu știu să răspund. Așadar, știu cu maximă certitudine că adevăratul test pentru susținătorii democrației liberale este acela de a opri iliberalismul cu mijloace democratice. Este, de fapt, un text de credință. Dacă chiar crezi în virtuțile democrației liberale, atunci nu o părăsești din cauza unor iliberali, ci le practici cu obstinație chiar împotriva lor. Dacă oprești pe iliberali cu pumni în stradă sau inculpări penale neconvingătoare, ești exact ca ei. Mai știu, de asemenea, că a socoti alegerile care aduc la putere un regim iliberal drept nelegitime este o prostie. Să atribui alegerilor caracter democratic ori nedemocratic după rezultatul lor (adică sînt democratice cînd iese amicul nostru și sînt nedemocratice cînd iese inamicul) și nu după procedura lor este, de fapt, un act pur totalitar. Cam ce a făcut caraghioasa comisie parlamentară de anchetă a alegerilor din 2009 – o mînă de neghiobi furioși s-au pornit să dărîme alegerile prezidențiale de acum opt ani din simplul motiv că omul lor le a pierdut. La fel mi se pare a fi și contestarea alegerilor pe motiv că nu iese multă lume la vot. În România, iluzia partidelor că electoratul care a stat acasă e, de fapt, electoratul „bun“, care „ne susține“ este, pur și simplu, bovarism politic. Mi se pare că este un abuz de logică politică să socotești o putere care cîștigă urnele ca fiind ilegitimă pe motiv că au venit puțini oameni la vot. Firește, opinia mea nu ia în calcul varianta în care o putere oprește prin măsuri administrative oamenii să voteze, cam cum a făcut regimul Ponta în 2014. Asta e cu totul altceva, nu mai e iliberalism, ci totalitarism de-a dreptul.

Așadar, cum se poate lupta cu iliberalismul? Iată tema zilei! Răspunsul teoretic e simplu: iliberalii trebuie învinși la urne. Dar cum poți face asta? N-am răspunsul complet, însă am o parte a lui. Sper ca partea mea de răspuns, laolaltă cu celelalte pe care iubitorii democrației le dețin, să contureze, în final, nu doar soluția, ci și calea. Așadar, partea mea de răspuns la întrebarea zilei este: ca să oprim iliberalismul trebuie să temperăm excesele liberalismului. Nu vreau să spun că liberalismul este cauza naturală a iliberalismului, ci că excesele liberalismului încurajează iliberalismul.

Democrațiile spațiului euro-atlantic evoluează cu o viteză amețitoare. Pur și simplu, politicienii și ideologii sînt, în vremea noastră, atît de convinși că trebuie să schimbe lumea din temelii și, mai ales, atît de convinși că pot s-o facă, încît nu le pasă nici dacă ceilalți oameni vor s-o schimbe sau pot suporta schimbarea din capul lor. Fascinați de propriile idei și de mijloacele aparent imbatabile pe care destinul le-a pus la îndemîna lor, apostolii liberalismului radical țopăie veseli și mînă societatea de la spate spre raiul de care ei sînt atît de siguri. Standardele de rafinament democratic, transpuse imediat în fel de fel de interdicții de ordin social, se modifică și se ramifică de la o zi la alta. Ceea ce ieri era normal (o normalitate în care oamenii au crescut!), astăzi devine nedemocratic, de nu chiar antidemocratic; ceea ce ieri era o exagerare, azi devine normă. Faimoasa „corectitudine politică“, cu tot cortegiul ei de tabuuri, asociate echivoc unei culturi a deplinei libertăți de comunicare, relativizarea valorilor morale într-o direcție (de pildă, în chestiunea familiei), asociată cu radicalizarea lor în altă direcție (de pildă, în chestiunea integrității), manipularea bizară a memoriei (ți se impune ce să uiți și ce să îți aduci aminte), plasarea mijloacelor de comunicare în masă la îndemîna oricui, educația noilor generații în spiritul nemulțumirii continue sînt excese ale libertății/liberalismului care șochează pur și simplu mintea și sufletul unui om obișnuit. Pe parcursul vieții generației mele, lista de lucruri permise și nepermise din punct de vedere social s-a modificat radical de cel puțin trei ori. Pur și simplu, ideologii liberalismului împing lucrurile înainte cu o viteză de nesuportat pentru biata fibră a omului simplu. Ce vreau să spun este că, pentru a învinge iliberalismul, ne-ar fi de mare folos dacă liberalii excesivi ar lăsa-o mai moale…

Goana haotică după tot mai multă libertate afectează grav percepția general umană asupra lumii. Nu zic, unii se adaptează mai ușor. Dar marea masă a oamenilor, adică majoritatea electorilor, nu metabolizează ceea ce au sau nu au voie să facă în viteza cu care elita liberală schimbă regulile lumii libere. Astăzi, cei mai mulți oameni nu mai vor să se întoarcă la dictatură (asta este cauza pentru care un discurs asumat antidemocratic nu prinde), dar vor să trăiască într-o democrație ale cărei repere le recunosc și le asumă. Cînd frenezia liberală nu s-a mai putut opri și a desființat toate reperele vieții celor mai mulți dintre oameni, începînd cu Dumnezeu însuși, a apărut curentul iliberal. Așa s-a născut opoziția la democrație din interiorul democrației, așa au succes iliberalii. Un liberalism ceva mai temperat, mai gradual, mai răbdător ar ajuta mult în lupta cu iliberalii.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.