Referendum pentru monarhie? Mai gîndiţi-vă!

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

O idee pare să fi electrizat cel puțin rețelele sociale, dacă nu chiar societatea noastră, imediat după funeraliile Regelui Mihai: reinstaurarea monarhiei. Nu au strigat oamenii, copleșiți de durere, în piața Palatului Regal, „Monarhia salvează România“? Nu au fost acele zile unele ale emoției sincere, nu au unit în compasiune o națiune întreagă? Și, mai presus de toate, nu s-au spus în toate acele zile atîtea adevăruri despre ce a reprezentat monarhia pentrui opera de modernizare a României pe calea europeană, nu s-au demontat atîtea false mituri despre Rege și monarhie, cît nu se făcuse în cei 28 de ani scurși de la căderea comunismului? Ba da.

Există însă o problemă, și deloc una pe care să o bagatelizăm. Pentru că, așa cum ni s-a mai întîmplat cel puțin în anii de după 1989 cînd ne-am exersat libertatea, nu o dată ne-am lăsat ghidați de emoție uitînd de doza de realism absolut necesară în luarea unei decizii cruciale.

Să ne amintim. Da, zilele funeraliilor au fost unele de o emoție aparte. Să nu uităm însă că parcă prea mulți dintre cei care fac și desfac astăzi treburile publice și-au rupt hainele de pe ei la picioarele catafalcului regal după ce ani de-a rîndul l-au hulit pe Rege. Mulți au ajutat la circularea în spațiul public a tuturor minciunilor posibile. Au ventilat teza Securității național-ceaușiste cu trădarea Regelui la 23 august – teză menită să-l pună într-o lumină favorabilă pe Antonescu, model de lider autoritar, în comparație cu Regele, un exponent al democrației de tip occidental. Unde a fost politicianul care, acum circa un deceniu, cerea de la tribuna Parlamentului declararea Regelui persona non grata pe teritoriul României? A vărsat și el o lacrimă?

Avea dreptate poeta Ana Blandiana, în intervenția de la RFI: toți s-au îngrămădit să-l plîngă pe Rege, dar nici unul nu și-a cerut iertare.

Și iată că, acum, ideea unui referendum privind posibila revenire la monarhie, organizat la repezeală, vine exact din zona politică foarte ocupată azi cu schimbarea legilor Justiției și, într-un cadru mai larg, cu deturnarea României de pe calea occidentală. Căci ei sînt cei care tună și fulgeră împotriva ONG-urilor, a investitorilor străini și, în genere, a tot ce înseamnă elementele unei societăți deschise și liberale. Ei sînt cei care văd dușmanul în rîndurile aliaților și prea puțin, spre deloc, în propaganda rusă, menită a distruge încrederea în instituțiile democratice.

Nu e oare cel puțin curios că tocmai aceștia încearcă azi să se lipească de blazonul regal și să facă exact ceea ce Regele a respins dintotdeauna, și anume să instrumentalizeze politic regalitatea? Sau, pur și simplu, încearcă doar să aducă în dezbatere o temă generatoare de emoție, pînă cînd ei vor reuși să-și ducă la îndeplinire proiectul iliberal?

Pragmatic vorbind, un simplu referendum, așa cum și-l imaginează ei, ar fi în afara actualelor norme constituționale, care interzic modificarea legii fundamentale în sensul renunțării la sistemul republican (articolul 152). Nu înseamnă că revenirea la monarhie este o temă închisă pentru totdeauna, doar că pentru aceasta este nevoie de un întreg fundament politic și juridic, de o procedură legală și constituțională complicată și care va trebui ferm susținută de o întreagă națiune. Ați văzut vreo minimă preocupare în această direcție din partea celor care vor musai un referendum?

Sîntem, e adevărat, într-un paradox românesc cu care trăim de la căderea comunismului încoace: sîntem o republică fără republicani. Sîntem o republică de monarhiști și antimonarhiști. Cu părere de rău, dar la noi „republica“ nu reprezintă o sumă de valori, precum în republicile exemplare. Nu simbolizează nici dorința oamenilor de libertate, egalitate și fraternitate, precum în Franța. Nici desprinderea de Imperiul Britanic și voința de a construi o țară a libertăților pentru toți, în care fiecare să fie liber a-și căuta fericirea, precum în Statele Unite.

La noi, republica este mai degrabă o stare de fapt cu care ne-a fost dat să trăim, așa, ca un semn din naștere. Liderii republicani din ultimele aproape trei decenii nu au reușit să umple această formă cu valori și, de aceea, amplificată și de emoția funeraliilor, opțiunea monarhică prinde teren – cît de mult, poate ne-o vor spune sociologii în perioada următoare.

Întrebarea este: a internalizat societatea noastră valorile monarhiei, astfel încît să facă această opțiune din convingere și cu conștiința că astfel îndreaptă România în direcția corectă? Sau este doar o pancartă bună de dat în cap actualilor lideri republicani de care sîntem nemulțumiți?

Și mai e ceva: monarhia a fost, din prima ei zi, forța care a dus România pe drumul Europei și al Occidentului. Toate reformele pe care le-a susținut au fost în această direcție. Azi, despre referendum vorbesc cei care par hotărîți să ducă țara într-o altă zonă decît cea occidentală. Iar asta sună cît se poate de suspect. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.