Imunitate legendară

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Imunitate legendară jpeg

Se vorbește astăzi enorm despre vaccinări. Prin urmare, am hotărît să relatez și eu aici o întîmplare adevărată, „în temă“, desigur, petrecută, cu 25 de ani în urmă, în America. Protagonistul? Un coleg anglist de-al meu (la vremea respectivă), Bonifaciu Pîrleanu pe numele lui, care tocmai cîștigase, în postură de tînăr asistent, o prestigioasă bursă de studii doctorale la o instituție universitară de peste Ocean. Totul a fost minunat încă din primele zile ale descinderii sale în Lumea Nouă. Yankeii, ospitalieri, mediul, ultracivilizat, școala și bibliotecile, de un nivel tulburător de înalt, stipendiul academic, deosebit de generos. Pîrleanu simțea că-l prinsese pe Dumnezeu de un picior și, ca atare, nu mai avea de gînd să-i dea drumul. Și-a făcut un identity card (ID) – electronic – american (încă de pe atunci cu CIP informatic, menit să afișeze dosarul de individ social al posesorului pe orice computer din rețeaua uriașului campus), și-a deschis cont în bancă, a învățat să efectueze plăți cu cecuri sau card, s-a obișnuit să folosească ATM-uri complexe și alte mașinării. Ce mai, s-a emancipat în pas alergător. Pînă într-o zi cînd, la împrumutul banal al unui volum din Bibliotecă, doamna de la pupitru s-a întunecat la față în momentul în care i-a trecut codul de bare al legitimației prin „cititorul“ calculatorului ei. Ceva bipăia acolo tare neprietenos.

După mai multe încercări, femeia l-a privit destul de sever (lucru neobișnuit în America, mai ales printre funcționari) și i-a spus (înapoindu-i totodată legitimația și luîndu-i cartea din mînă): „Nu puteți împrumuta nimic din biblioteca noastră, îmi pare rău! Aveți o problemă.“ „Ce problemă?“, a întrebat Bonifaciu panicat, dar, concomitent, cu inocență de personaj caragialian. „Nu-i cunosc natura, nu‑mi apare mie aici, însă, cu siguranță, este gravă, întrucît aveți un flag în dreptul numelui.“ „Un flag, cum adică un flag?“, aproape că a țipat de spaimă Pîrleanu, care era un om de o corectitudine exemplară. „O interdicție“, a explicat doamna, „o avertizare foarte serioasă. Mergeți la International Student Center și solicitați lămuriri! Poate fi o chestiune de ordin juridic…“ Mai mult mort decît viu, cu obsesia investigării lui penale pe teritoriul american, Bonifaciu a localizat, într-un tîrziu, clădirea în chestiune, ascunsă între niște palmieri din întortocheatul labirint. După interminabile răsuciri pe coridoare și întrebări timorate, a ajuns în fața unei tipe simpatice – echivalenta „șefei de cadre“ de la noi. Doamna i-a activat, veselă, codul de bare, după care, pe nepusă masă, s-a înnegurat și ea. A dat din cap cu o mină preocupată și i-a întins ID-ul tînărului anglist, ținîndu-l depărtat, în vîrful unghiilor ascuțite, de parcă ar fi fost contaminat cu o bacterie ucigașă.

„Nu pot face nimic“, a zis. „E o treabă medicală. Trebuie să vă duceți la International Health Center. Numai acolo veți fi ajutat.“ Bonifaciu fugi, ca pe timp de bombardament, la noul departament recomandat, unde fu primit imediat chiar de directoare, o doamnă la fel de amabilă. Văzîndu-l pe bietul bursier, ea nu s-a putut abține să-l întrebe din start: „Ce-ați pățit? De ce sînteți atît de speriat?“ Pîrleanu i-a precizat că are un flag medical în computer și se teme să nu fie arestat. Alertată, doamna i-a luat legitimația și a început să-i verifice „dosarul“. După cîteva secunde, a început să rîdă, răsuflînd ușurată. „Ah, nu este grav! Nu ați fost vaccinat, de-a lungul vieții dumneavoastre din România, după cum rezultă din fișa medicală, împotriva rujeolei și rubeolei. Teoretic, nu aveți voie în campus din acest motiv. Vă programez acum pentru cele două inoculări și, gata, ați scăpat!“ „Rujeolă și rubeolă?“, a întrebat Pîrleanu. „Păi, am avut bolile astea în copilărie (vorba românească: eu, cînd eram mic, am fost cam bolnav, n.m.!)“ „Le-ați avut?“, întrebă doamna îngrozită, privindu-l ca pe un mutant de la zoo. „Trebuie să-mi aduceți o dovadă medicală din țara dumneavoastră, tradusă și legalizată!“ „Sigur că da!“, a răspuns Bonifaciu fericit. „La ce buboaie am făcut, cred că s-a consemnat cu roșu în fișele de la Pediatrie și de la Circa din cartier!“

Rudele anglistului s-au mobilizat acasă și i-au trimis adeverința tradusă și legalizată. I s-a anulat flag-ul. Toți se uitau la el ca la o curiozitate a naturii. A început să fie căutat de medici locali, dornici să-l ducă pe la congrese în postură de „exponat anatomic“. L-au supus (contra cost!) unor analize complexe, bănuind, probabil, că-i vor dezvălui identitatea de extraterestru cu doi ficați ori pe aceea de maimuță vorbitoare. În fine, Bonifaciu a renunțat la cariera universitară și a rămas în State, extrem de profitabil financiar, ca „bolnav educațional“. Pentru întărirea CV-ului, a menționat că, după simptome, presupune să fi suferit, în copilărie, și de vărsat negru, și de ciumă bubonică. Asociația Imunologilor Americani l-a declarat, în anul 2000, „pacientul mileniului“. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.