Monumentul mesajului de la cititori

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Monumentul mesajului de la cititori jpeg

Uneori iau Dilema veche de la un chioșc și o răsfoiesc îngrijorat, să văd dacă e adevărat că are o rubrică de arheologie. N-a fost cumva o neînțelegere? Și ar fi bine să nu fi fost o neînțelegere, altfel faptul că scriu în clipa asta articolul cu numărul 100 în rubrica „Vestigiilor“ ar fi ca o scenă din The Shining sau din alt film cu scriitori care au luat-o razna.

În România nu e ușor să scrii texte de popularizare a științei, pentru că aici breasla (sau conducerea ei) e mai exigentă ca în alte părți și ar dori ca aceste texte să fie la cel mai înalt nivel științific, în vreme ce în Occident arheologii se mulțumesc ca ele să fie cît de cît atractive și inteligibile pentru cititorul cu o altă specializare. Un coleg român care tocmai mă citise online m-a sunat odată să mă avertizeze panicat că am patru sute de like-uri pe pagina articolului din Dilema veche despre Tabula Peutingeriana. Eram compromis! Vocea lui era cea pe care o auzi în telefon cînd ești departe, în vacanță, și afli că i-ai inundat pe vecinii de jos. Am mai simțit și că, pentru el, Tabula era și ar fi trebuit să rămînă secretul specialiștilor. Colegul meu sărea adică în apărarea caracterului ezoteric al acestor cunoștințe, pentru care trăsese din greu pe vremea cînd nu existau Google Books, JSTOR, pe vremea cînd poșteam o ediție italiană din Pliniu cel Bătrîn, care în anul 2000 încă nu era tradus în română (tr. eng. 1601). Mai era în vocea lui o acuzație, încă mai serioasă: ce matrapazlîcuri, ce concesii științifice grave făcusem, dacă un articol despre Tabula, care nu poate și nu are voie să intereseze publicul larg, primea like-uri? Și de ce căutam validare de la nespecialiști? Mă tem că pentru el nu mai puteam fi considerat un cercetător serios, ci doar un neguțător de știință, trădătorul din laborator.

Cînd scrii o rubrică de popularizare, începe să-ți fie rușine să dai nas în nas cu cutare amic sau fost profesor care și-a dedicat 30 de ani din viață chestiei pe care tu tocmai a trebuit s-o înghesui în 5000 de caractere cu spații, și care e dezamăgit că ai lăsat pe-afară, impardonabil, atîtea și-atîtea subtilități. După nu mai știu ce text, unul din patriarhii arheologiei române mi-a lăsat vorbă că articolul nu e rău și poate acum a sosit timpul să merg și eu pe un șantier. Din fericire, mulți arheologi din țară au luat aceste articole nu ca pe un capitol din manualul unic de arheologie, sau ca pe o piñata pe care trebuie s-o bați pînă cad greșelile din ea, ci ca pe o expresie a bucuriei de a face această meserie. E un privilegiu pentru mine că, deși intenția mea era să mă apropii de public, m-am apropiat și de ei.

Cred că specialiștii au datoria să comunice cu publicul larg, dar n-o să spun aici de ce, pentru că e evident și deci plictisitor. Acum aș propune următoarea ipoteză: așa cum lucrează chelnerii pentru bacșișuri, așa lucrează cei cu rubrici săptămînale în principal pentru mesajele de la cititori. Aș dori deci să le mulțumesc celor care mi-au scris, între altele: „Auzi, în rubrica ta din Dilema bagă și tu, te rog, un articol despre blog-ul meu de mobilă“; „Să-i transmiți redactorului-șef că România are nevoie urgentă să exporte superconductori“; „Vă felicit pentru rubrică! Dacă doriți să achiziționați lopeți și cazmale vă putem oferi o reducere de la 30 de bucăți în sus“. Am mai primit mesaje cu ponturi despre subteranele din Ierusalim și din Munții Orăștiei, pe care dacă le voi investiga, voi afla niște adevăruri care îmi vor face părul măciucă. Adevărul e că m-ar interesa asemenea investigații, atîta timp cît nu trebuie să port un costum de țestoasă ninja. În fine, am primit și mesaje care m-au făcut să mă simt ca un impostor pentru că, spre deosebire de mulți din cititorii mei, eu nu voiam să mă fac arheolog cînd eram mic/în liceu.

Dar discuția cea mai bulversantă am avut-o cu un tip (cu un cont de Facebook făcut cu o zi înainte) care mi-a propus să cîștig de zece ori mai mult decît acum evaluînd artefacte din România și Bulgaria pentru cineva – nimica toată, mici descrieri, ceva analogii, niște datări… Îmi pare rău acum că am uitat să întreb ce afiliere instituțională mi se propunea și dacă urma să public rezultatele în The Black Market Journal sau în Mitteilungen der Raubgrabung-Gesellschaft. În rest, am aflat și eu ce flatant e să se încerce racolarea ta pentru activități criminale.

Mulțumesc Dilemei vechi pentru că a păstrat timp de doi ani o rubrică prin definiție inactuală și tuturor celor care au citit-o din cînd în cînd (din greșeală, din plăcere sau, în cazul surorii mele, din obligație). Arheologia trebuie să fie mai aproape de public pentru ca publicul să fie mai aproape de patrimoniu, ca să se bucure de el și să-l protejeze. Din punctul ăsta de vedere, ar fi poate chiar mai important să fac ceva similar pentru copii, și o să găsesc o soluție pentru asta, poate făcînd mici prezentări de arheologie prin școli. Problema e că, dacă vor încerca să mă racoleze, sigur nu mă voi putea împotrivi. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: Hans Memling, Portrait of a man reading (c. 1480), wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.