Un mister tulburător

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Un mister tulburător jpeg

O viață fără înfrîngeri este, desigur, imposibilă. Dacă ea ar fi totuși posibilă, ar deveni, să admitem, absurdă. Cum să te imaginezi, din perspectivă umană, mergînd neabătut dintr un triumf în altul? Totul în jurul tău ar fi atins de plictis, dezgust, inutilitate și chiar de o anumită imbecilitate – o imbecilitate sufletească așa-zicînd. E ca și cum ai rămîne „virgin“ psihic vreme de o lungă și ternă existență. Înfrîngerile au de aceea, în intervalul nostru biografic, rol igienic, pedagogic și moral, astfel încît, uneori, cum bine s-a spus, din ele înveți mai mult decît din victoriile repetate. Sînt însă aici tulburat de o mică nuanță semantică, pe care vreau să v-o împărtășesc. Dacă viața fără înfrîngeri pare într-adevăr de neimaginat, cum stă treaba cu viața ca înfrîngere? Poate fi ea posibilă? Se supune acest concept regulilor probabilității? După o oarecare chibzuință, voi răspunde, destul de sigur pe mine, că da. Viața, în integralitatea sa, asumată „ca înfrîngere“, e posibilă și, din numeroase puncte de vedere, este mai pernicioasă decît ipotetica viață „fără înfrîngeri“. Accept că un sceptic irecuperabil mi-ar putea replica acum caustic: „Ce vorbești, Franz? Păi, viața e înfrîngere prin însăși natura ei insurmontabilă! Nuanțările prepoziționale fără și ca nu-și au rostul, dovedindu-se penibile atît timp cît orice existență pămînteană reprezintă un șir mai lung sau mai scurt de capitulări preparatorii pentru marea capitulare, adică, neeufemistic exprimat, pentru moarte. De unde nevoia asta pentru disecări microscopice, pentru tăieri ale firului în patru?“

Proiectată în absolutul ontologic, se înțelege, o asemenea viziune fatalistă nu are cum să fie contrazisă. Dar eu vreau să rămîn în concretul ontologic și repet prin urmare că, dacă noțiunea vieții fără înfrîngeri se arată viciată de nonsens, cea a vieții ca înfrîngere dezvăluie o realitate crudă, ce are capacitatea să afecteze ireversibil atît indivizi, cît și colectivități. În interiorul „existenței (în)frînte“, orice reper se dizolvă sui generis, obiectivele se diluează, dinamica ființării însăși pătrunde într-o nefericită disoluție. În cazul persoanelor, psihiatrii descriu medical disoluția în chestiune, legînd-o de alterarea patologică a celui mai puternic impuls omenesc – instinctul de autoconservare. În absența lui, insul ajunge, firesc, suicidar, căutîndu-și extincția ori provocîndu și-o singur. În cazul unor grupuri de indivizi însă, problema se complică și, bănuiesc, nici măcar psihologii sociali nu ar reuși să o rezolve convingător pe noul palier de referință metodologică. Ce ar determina, la un moment dat, în istorie, o întreagă comunitate, o întreagă națiune să intre într-un astfel de „colaps“ mentalitar, asumîndu-și propria viață, propria existență, propria durată, ab initio, ca pe o înfrîngere? Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi și nu doar de a viețui marginal și defazat? Ce „strică“ plenar sufletul unui popor, îndemnîndu l la stagnare, la retragere obosită din ciclurile istorice, la „leșin“ in corpore? Cine și cum are capacitatea (diabolic-genială) de a îngenunchea o multitudine, neutralizîndu-i, ultimativ, identitatea?

Vă dați seama, cred, că nu mi-am propus să fac astăzi speculații dezorientat-savante și că pledoaria de mai sus deține un „referent“ foarte precis. Mă gîndesc, indubitabil, la noi, la ceea ce încă mai numim „națiunea română“. Nu sînt (se știe, sper!) lacrimogen, lozincard, catastrofic, frondeur, apocaliptic, bucolic, naționalist, bombastic, irațional, patriotard, tradiționalist, melancolic, patetic, liricoid, prețios sau, Doamne ferește, politruc. Încerc să-mi păstrez capul pe umeri în orice împrejurare și să las luciditatea să primeze în toate evaluările lumii înconjurătoare. Nu mai am totuși cum să mă prefac, în anul de grație 2018, și să nu observ, în deplinătatea facultăților mele analitice, dezastrul profund, neconcesiv, în care – parcă dintr-odată – a alunecat, pe fiecare plan al existenței noastre, România. Am certitudinea că, de la stadiile (familiare) ale vieții „ca eternă tranziție“ și vieții „ca inevitabilă criză“, ne-am mișcat brusc spre nivelul (nefamiliar) al vieții „ca implacabilă înfrîngere“. Urmăresc, îngrozit, eșecurile succesive ale societății românești actuale, de la dezmembrarea familiilor și pauperizarea cetățenilor, prăbușirea educației și sănătății, marasmul politic, juridic, economic, sportiv și cultural, la deteriorarea coordonatelor fundamentale ale conviețuirii în colectivitate: principialitatea, onestitatea, corectitudinea, generozitatea, prietenia, raționalitatea etc. Mă întreb (aiuristic, neîndoios) nu de unde a pornit totul (pînă la urmă, nu am experimentat nici un cataclism național major în ultimul sfert de secol, ca să transferăm culpa altora decît nouă înșine!), ci pînă unde se poate ajunge?

Nu am cum să răspund eu aici și acum, dar o va face viitorul pentru mine, cu siguranță. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.