Nepreţuită e dilema!

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Anul acesta, revista noastră împlinește 25 de ani de existență. Primul număr al Dilemei a apărut cam în aceste zile ale anului 1993. Cineva mi-a atras atenția că România modernă a trăit cu Dilema/Dilema veche un sfert din centenarul pe care îl împlinește. Privită așa, aniversarea noastră are ceva măreț. Totuși, nimic mai impropriu nouă decît măreția și anvergura istorică. Niciodată nu am vrut să marcăm decisiv cultura română, să fim un fel de Convorbiri literare sau de Sămănătorul. Ambiția de a da direcții și de a deschide vizionar cultura națională spre noi dimensiuni a lipsit, mereu, Dilemei, fie că a fost veche sau nu. Fie vorba între noi, nici nu mai e timpul pentru așa ceva. Postmodernitatea nu mai recunoaște maeștrii – fiecare e pe cont propriu și agenda fiecăruia este aceea de a nu semăna cu nimeni. Din păcate sau din fericire, în redacția noastră nu a existat niciodată un Titu Maiorescu sau un George Coșbuc. Au existat, în schimb, intelectuali din trei generații care au lucrat împreună la revistă și au produs, acum o putem spune cu certitudine, cea mai bună publicație culturală românească de după 1990.

Istoria Dilemei este, în linii generale, cunoscută. Pe parcursul acestui an ne vom referi la ea, cu afectuoasă mîndrie. Este o istorie care ne onorează. Sigur că revista s-a schimbat în timp – lumea la care se referă s-a schimbat la rîndul ei, autorii revistei s-au schimbat și, din cîte ne dăm seama, cititorii s-au schimbat și ei. A rămas, însă, neschimbat și pe deplin relevant în fiecare zi a vieții ei, spiritul Dilemei. De 25 de ani ne plasăm, binedispuși, sub înaltul patronaj al lui I.L. Caragiale, cel care va sta mereu pe frontispiciul nostru, și continuăm să pariem pe inteligență, cultură și umor.

La apariție, în 1993, Dilema s-a definit drept „un săptămînal de tranziție“. Întrebat odată de ce a țintuit revista în conjunctură cu această formulă („Ce-o să vă faceți cînd tranziția se va sfîrși?“), fondatorul a replicat zîmbind: abia cînd am scris sub titlu că e o revistă de tranziție i-am asigurat viitorul pentru că, la noi, tranziția nu se termină niciodată. Vedeți bine, toate se schimbă, dar unele lucruri rămîn la fel…

Mi-amintesc că, la vremea apariției Dilemei, cuvîntul pe care dl Pleșu îl prețuia cel mai mult era „normalitate“. România de atunci era tulbure și învolburată. Energiile de tot felul, care fuseseră ținute sub obroc în comunism, se exprimau strident și cacofonic. Trăind cu voluptate vîrsta infantilă a libertății, România era divizată și românii adînceau frenetic diferențele dintre ei. După cinci decenii de violentă derivă, România eliberată nu putea fi „normală“ pentru că pur și simplu nu știa ce-i aia „normalitate“. Normal era, atunci, să existe un loc în care, sub condiția liniștitoare a decenței, a urbanității, ideile acestei Românii vraiște să dialogheze sau, măcar, să stea unele lîngă altele fără să se excomunice reciproc. După certitudinile de beton ale dictaturii, România avea nevoie ca de aer proaspăt să (re)găsească civilizația dilemei. Istoria ne arată că societățile înverșunate se pot potoli fie prin cultură, fie prin sînge. Ca să nu curgă sînge, Dilema a propus cultura. Celor care au uitat, poate că aceste vorbe le par exagerate. Dar, după Revoluția însîngerată din decembrie 1989, România a mai cunoscut în următorii trei ani reprimarea Pieței Universității, două mineriade și episodul de la Tîrgu Mureș. Cînd a apărut Dilema, chiar și România cuvintelor era violentă: era epoca de glorie a lui Vadim Tudor. Privind în urmă, am sentimentul că un grup de intelectuali au oferit, în 1993, o floare uraganului pentru a-l liniști. O dilemă spre răscumpărarea unui pumn, o dilemă în schimbul unui blestem, o dilemă pentru amuțirea unui scrîșnet de ură…

Numele revistei, se știe și asta, a fost găsit, într-un moment de inspirație, de dl Radu Cosașu. Și cum, la începutul lumii, lucrurile s au născut abia cînd au fost numite, revista s-a configurat în spiritul ei cînd a fost botezată. Privindu-i istoria, revista aceasta nici nu se putea numi altfel. Botezul revistei a definit-o, de fapt. Rolul dilemei este esențial în orice scenariu al libertății; rolul Dilemei a fost esențial în viețile multora dintre cei care au trecut prin paginile ei. Dilema îndeamnă la prudență politicoasă cînd e vorba despre ideile celorlalți și la curaj cînd e vorba despre folosirea propriei minți. Dilema curăță terenul pentru venirea încrederii și anihilează demonii prostiei. Dilema cere tot mai multă cunoaștere și instaurează toleranța. Dilema este versiunea cea mai civilizată a omenescului. Așadar, neprețuită e dilema!

România de azi diferă de România de acum 25 de ani, dar în nevoie de dileme tot a rămas. Minerii nu mai asediază universitățile, iar vadimiștii nu mai vînd sute de mii de exemplare. Dar certitudinea încununată cu tîmpenie există și o nouă generație de „instalați“, cum le zice dl Pleșu, domină locul. Răutatea robustă și agresivă de ieri este, poate, în reflux, dar zilei i-a rămas să se lupte cu incompetența mascată în competență, cu ticăloșia de sub mantia procedurilor perfect corecte, cu forma supremă a corupției: corupția sufletelor prin smintire. Într-un fel, Dilema veche are, astăzi, o sarcină mult mai dificilă decît avea Dilema la origine. Oamenii fără dileme sînt mai perfizi și mai spectrali. Dar, din nou, pariul pe inteligență, cultură și umor, pariul pe autenticitate și pe decență nu va pierde!

Timpurile sînt grele pentru revistele de cultură. Cînd toată lumea vorbește, tot mai puțini ascultă; cînd toată lumea scrie, tot mai puțini citesc. Din păcate, stăpînirile și conjuncturile economice nu au făcut vremurile mai ușoare – dimpotrivă. Amintindu-ne toate cele prin care a trecut Dilema/Dilema veche în sfertul ei de veac, în sufletul unora dintre noi s-a înrădăcinat încrederea, întărită prin diverse semne, că îngerul revistei noastre este, încă, viguros. Pentru cei care nu frecventează straturile angelice, există conștiința unei misiuni sociale de natură culturală. Așa se face că noi toți, cu dumneavoastră, cei care ne citiți azi, și cu cei care vor citi mîine, mergem înainte! La mulți ani, Dilema veche!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.