Cum să te documentezi prost

Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
Cum să te documentezi prost jpeg

Ce n-ar trebui să fac cînd am de scris un mic text? Să mă pun pe adunat, ca un hîrciog. Să-mi doresc să am pe masă toate cărțile despre subiectul respectiv. Legea de bază a documentării este că ea, deși prin definiție aservită unui scop, va tinde să devină un scop în sine. Ceea ce vrei nu mai este atît să ai textul/discursul/decizia bune la data la care îți trebuie, ci să pui în clasoare toate informațiile pe tema respectivă. Această manie de colecționar este o formă ieftină de escapism de lux, un mod de a pierde vremea în compania cărților, cu pretextul că lucrezi.

Documentarea în exces duce totuși la necazuri vizibile indiferent că lucrezi la un doctorat sau (un exemplu la întîmplare) la un articol pentru Dilema veche. Cînd te înhami la un doctorat, pleci de obicei de la ideea că trebuie să cunoști tema ca pe buzunarele tale, inclusiv aspectele doar pe departe legate de contribuția ta originală. N-am auzit niciodată vreun coordonator de doctorat serios zicînd cuiva: „Auzi, da’ nu exagera cu documentarea“. Ideea e, din contra, să fii gargantuan în știința ta, să consumi tot, ca în caricatura lui Daumier în care Louis Philippe I își mănîncă supușii cu taxe cu tot. Documentarea e totul, dar n-am auzit niciodată de cursuri despre cum să ne documentăm. Nu vreau să încurajez fușereala, dar m-aș simți mai bine dacă ar exista o bază științifică pentru care „e bine să acoperi tot“. Nu sună rău, dar dacă nu e așa? Am auzit toți de atîtea ori că „nu-i scăpa nimic, omul era o enciclopedie“, că temeinic, că volume monumentale, că barbă mare și ochelari mici, barbă mică și ochelari mari, în fine, savant. Personal, am impresia că, de la un punct încolo, cantitatea de note pe care le-ai adunat, pentru un referat, pentru o teză de licență, pentru un articol științific, s-ar putea să-ți rupă spinarea și nu numai că te împiedică să le valorifici, dar te aduce în situația să faci orice numai să nu mai deschizi fișierul cu teza. Sau îl deschizi și te-apuci de treabă, dar după două minute începi deja să cauți, vinovat, pe Google, „pești răpitori pe fundul mării“, „ketchup non-newtonian fluid“, „love darts snails“, „record sarmale“, „Descartes pineal gland“, „Federer best shots“, orice.

Habar n-am care e soluția, dar nu cred că ea presupune vîslitul mecanic în ceață de tip „fă să fie bine“. Poate ar trebui să ne gîndim la resursele de energie disponibile și cam ce s-ar putea face realist cu ele. Sau la ce anume vrem să producem în cercetare: o confirmare a rezultatelor coordonatorului de doctorat, idei trăsnite, răspunsuri noi sau întrebări noi, ipoteze de testat, bazaconii cu aplicabilitate practică, chestii șocante care să stimuleze, dosare de presă cu informație neierarhizată? Spre deosebire de o documentare otova, la kilogram, pînă în pînzele albe, mă întreb, de pildă, dacă o metodă de lucru pentru o teză de, să zicem, masterat n-ar putea fi: alege trei monografii de încredere pe tema ta, una americană din 2010, una nemțească din 1990 și una franțuzească din 1960, asimilează-le, apoi continuă documentația, structurat, ca să înțelegi de ce există diferențe punctuale de fapte și interpretare între ele.

Te poți documenta excesiv, nu-i vorbă, și pentru un discurs de cinci minute. La prima vedere, nimeni nu poate zice că e rău să știi cît mai multe, ca să poți să selectezi apoi chestiile cu adevărat vrednice de atenția publicului toropit. Practic, ce se întîmplă este că începi să vorbești și o iei tot timpul pe arătură, nuanțînd fiecare afirmație, pentru că ai prea multe de spus. Cum știu toți profesorii care de obicei se pregătesc, cursul pe care îl pregătești cel mai puțin iese cel mai bine. Cînd scrii roman, documentarea are niște efecte secundare și mai nasoale: acolo nu e nici o grabă, așa că poți să bagi în text cu forța tot ce-ai aflat, că doar n-ai muncit degeaba. Or, asta face ceea ce scrii mai artificial, iar nu mai credibil. Am în plus senzația netă că articolele cele mai documentate pe care le-am scris pentru Dilema veche au fost și cele mai puțin interesante pentru cititori, probabil pentru că devin inevitabil mai indigeste. Nu mai zic de momentele ridicole cînd am, la sfîrșit, un text prea mare, din care ar mai trebui tăiat cel puțin un paragraf, iar eu nu reușesc să las nimic deoparte. Pentru cutare paragraf cineva mi-a scanat niște pagini dintr-o carte la Lyon și mi le-a pus pe e-mail, pentru celălalt mi-am mobilizat amicii să-mi facă rost de o poză de la Muzeul din Turda (muzeul din Turda e întotdeauna în renovare). Contraproductiv.

Încă ceva: orice campanie de documentare se termină cu o mare frustrare – invariabil, cutare articol, super-promițător după titlu, rămîne totuși inaccesibil, în orice caz nu va sosi pînă la data la care trebuie să predai textul (sau data la care te vei întîlni cu nepotul căruia i-ai promis că o să-i zici în două vorbe ce înseamnă evoluția speciilor, sperînd de fapt că apoi o să-ți zică el două vorbe despre cum să sincronizezi WhatsApp de pe telefon cu computerul.)

Și cu asta, eu zic că am făcut un rezumat destul de OK al cîtorva cărți recente dedicate greșelilor de abordare în activitatea de documentare. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.