O istorie adevărată a Marelui Război

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
O istorie adevărată a Marelui Război jpeg

Mirela Florian a publicat o carte pe care aș numi-o teribilă: Scrisori de pe front (Editura Martor, 2017). Căutînd prin arhive și colecții, ea a adunat și a selectat scrisori, jurnale și memorii din vremea Primului Război Mondial, scrise de oameni implicați într-un fel sau altul în vîrtejul acelor evenimente care au răscolit întreaga omenire. Nu e vorba de scrierile unor oameni politici sau mari comandanți militari, ci de cele ale unor simpli ofițeri, subofițeri, preoți militari, prizonieri sau ale rudelor celor plecați pe front. Strîngerea la un loc a unor asemenea mărturii despre în-tîmplările și vremurile prin care bieții oameni au fost obligați să treacă oferă măsura adevărată a ceea ce a însemnat Marele Război la o scară omenească (de fapt, cea care contează cel mai mult). O carte care dezvăluie o istorie care nu se învață la școală.

Una dintre cele mai interesante mărturii despre cum se desfășurau marșurile și luptele și despre cum soldații erau purtați încoace și încolo de valurile războiului e a unui ofițer pe nume Dimitrie Ardeleanu. Are talent de povestitor. În cîteva cuvinte descrie, de exemplu, atmosfera din Moldova în ziua mobilizării: „În timpul acesta satele gemeau. Sunetul clopotelor de pe la biserici și răsunetul tobei și al goarnelor se amestecau cu țipetele și vaetele de jălanie ale bietelor femei, care își petreceau soții, băieții sau ginerii la război. Cîinii lătrau a pustiu și cocoșii cîntau mai mult în diminiața aceea, să deștepte fără greș pe toată lumea.“

Pe lîngă asemenea tablouri, printre rîndurile unor scrisori descoperi probleme și neliniști veșnic umane. Un sergent-major ungur, rănit și aflat într-un spital, îi scrie unui prieten rămas acasă: „Dragă prietene, te anunț că am primit scrisoarea de la tine și am înțeles-o, și am citit acolo că Susanei mele îi face curte altcineva. (…) Te rog să-mi scrii tot ce știi despre ea, că eu una-două îmi iau gîndul de la ea, nu vreau să mă chinui pentru o fată, și situația nici nu-mi permite așa ceva.“

Poate cele mai cumplite povești sînt însă ale prizonierilor. Indiferent că au fost ținuți în lagăre din Bulgaria, Germania sau de pe teritoriul ocupat al României, condițiile de prizonierat au fost la fel de inumane. Descrierea a ceea ce se întîmpla în lagărul „de represiune“ Strohenmoore din Germania depășește totuși orice imaginație, prefigurînd parcă ceea ce avea să urmeze în următorul război mondial. Într-un memoriu, sublocotenentul Almășanu Dumitru dă seama de ce a trăit acolo: „Hrana era așa de insuficientă, încît, după primele două săptămîni, ofițerii deveniseră umbre ambulante, abia de mai îndrăznea cineva să facă vreo mișcare și cea mai mare parte din timp ne-o petreceam stînd culcați în pat, spre a nu consuma energia. (…) Foarte mulți ajunseserăm în așa hal de anemie încît pulsul se redusese la 37-40 pe minut.“ Pentru că, de slăbiciune, prizonierii de la Strohenmoore nu reușeau să iasă nici măcar la apel, erau pedepsiți și duși cu targa la carceră.

Mărturiile prizonierilor din cele cîteva lagăre importante se corelează între ele. Sigur, nu aflăm exact cum erau tratați, la rîndul lor, prizonierii luați de armata română. Apar totuși unele indicii din care rezultă că ai noștri ar fi fost mai omenoși. De altfel, omenia este sentimentul care răzbate și din jurnalele de front ale ofițerilor români. „La început nu-mi venea să trag cînd știam că fac moarte de om“, scrie unul dintre ei. Oameni blînzi, cu frica lui Dumnezeu, tîrîți în vîltoarea războiului.

Dar dacă poveștile cuprinse în această carte sînt, cum spuneam, teribile, forma și condițiile grafice de tipărire fac ca volumul să fie arătos. Cei care au alcătuit și editat cartea nu s-au zgîrcit cu punerea în pagină nici a fotografiilor de epocă și nici a documentele olografe fotocopiate (de remarcat ce frumos scriau oameni pe atunci), ceea ce are drept rezultat o și mai bună integrare a cititorului în acea lume. O lume care, de fapt, nu e chiar așa de îndepărtată de a noastră. Sînt doar o sută de ani de atunci. Mai toți am avut cîte un străbunic care a luptat în acel război și ceva povești transmise peste generații. Iar un anume spirit al românilor din acele vremuri, cu bunele și cu relele lor, pare să fi persistat pînă în zilele noastre.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.