Mitul ireversibilităţii

Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
Frica lui Putin jpeg

În ideologia comunistă, una dintre tezele cele mai des repetate era aceea a „ireversibilității“ sistemului comunist (ori „socialist“, așa cum era el numit în practică). Se spunea – în manuale, la instructajele de partid, la lecțiile de „socialism științific“ pe care le absorbeam cu toții, indiferent de profesie și vîrstă – că, odată ce sistemul comunist s-a instalat într-o țară, el a devenit ireversibil, fără putință de întoarcere la capitalism. Motivul ar fi stat în aceea că superiorul (comunismul) nu poate reveni la inferior (capitalismul), în temeiul unei legi a Istoriei pe care marxism-leninismul pretindea a o fi descoperit. Mașina timpului, confecționată după această lege a Istoriei, nu mergea niciodată înapoi, ci numai înainte, iar „înaintele“ era definit chiar de aceia care reglaseră parametrii mașinii. Iar dacă, totuși, practica ar fi îndrăznit să se abată de la teorie, comuniștii sovietici inventaseră doctrina „suveranității limitate“, sau „doctrina Brejnev“, aplicată în cazul Cehoslovaciei și al Afganistanului. În baza ei, un stat deja comunist, care risca totuși, în disprețul teoriei, recăderea în trecut, era împins în viitor cu tancurile.

Culmea este că teoria ireversibilității era acceptată, în linii mari, nu numai de comuniști, dar și de foarte mulți dintre necomuniști. Noi înșine credeam în ea și cei mai mulți ne temeam că nu vom vedea sfîrșitul comunismului. La fel gîndeau foarte mulți experți occidentali, pentru care „imperativul modernizării“ trebuia să conducă nu la colapsul sistemului comunist, ci la treptata lui „îmblînzire“, pînă la convergența relativă cu capitalismul, și el „îmblînzit“. Lucrurile au stat altfel și, retrospectiv, s-a putut explica nu numai de ce a căzut comunismul, dar și, în mod ironic, că era imperios să cadă. Dar retrospectiv sîntem toți atotștiutori.

Iată că după 1990, în entuziasmul acelor ani, ne-am format credința în altă ireversibilitate: aceea a liberalismului. Și chiar dacă n-am adoptat poziția simplistă, neo-hegeliană, a lui Francis Fukuyama, despre „sfîrșitul istoriei“ ca universalizare a liberalismului, am crezut timp de foarte mulți ani că, cel puțin în Uniunea Europeană și în restul Occidentului, liberalismul, în forme diverse, dar compatibile între ele, este ireversibil. Ca și comuniștii de odinioară, noi, liberalii, ne-am amăgit că vom circula fără obstacole la volanul Istoriei pe care o conducem, așa cum voim noi, în direcția cea bună și că mersul în marșarier a devenit de neconceput.

Or, iată că nu e de neconceput: Polonia Solidarității a ajuns azi, din cauza disprețului elitei conducătoare față de liberalism, oaia neagră a Europei. Ce dizgrație! Premierul maghiar Viktor Orbán primește aplauzele autocratului Putin, dar și pe ale eurofobilor din UE. România merge, ceva mai încet, dar irezistibil s-ar părea, pe același drum al „democrației controlate“ și al „iliberalismului“. Dar, dacă privim „de sus“, astea-s fleacuri pe lîngă acea explozie de șovinism, minciună (fake news) și închidere ce s-a numit Brexit, care a aplicat o lovitură grea celui mai vechi liberalism european – cel britanic. Și în fine, sub președinția incompetentului și narcisistului Donald Trump, devine tot mai clar că America, măcinată de falii interne tot mai largi, își pierde treptat influența globală, consimțind în mod iresponsabil ca cele mai iliberale mari puteri – China și Rusia – să controleze destinele lumii.

Prin urmare, la fel ca și comunismul pe vremuri, liberalismul se dovedește reversibil. Acolo unde el se înrădăcinase de mult, a fost lăsat să se sclerozeze, să fie erodat de visurile consumeriste, de teorii conspiraționiste, de declinul elitelor politice, de abuzul de încredere, de deficitul de reprezentare a „omului de pe stradă“, sau pur și simplu de erori masive de calcul ale politicienilor, precum Obama ori Cameron. Acolo unde liberalismul a sosit de curînd, modelul său a fost contestat direct în numele „valorilor tradiționale“, sau pur și simplu a fost golit de conținut și întors pe dos ca o cămașă roasă. Oamenii, și în Vest, și în Est, au fost păcăliți să creadă că „liberalii“ au condus în disprețul oamenilor simpli, că „elita“ e antidemocratică și malefică, urmărind subminarea economiilor naționale și chiar a națiunilor. Nu e o întîmplare faptul că George Soros, cel care a înființat fundațiile pentru „societatea deschisă“ în toată Europa fostă comunistă, discipolul lui Karl Popper, autorul celebrei cărți Societatea deschisă și dușmanii săi, a ajuns inamicul public al unor lideri populiști din țări atît de diverse, ca Orbán, Putin, Trump, Netanyahu ori Dragnea. Dar simplul fapt că o astfel de conjuncție a fost posibilă și că ridicola diabolizare a lui Soros are succes la mase – despre care filozoful conservator Michael Oakeshott spunea că „nu sînt formate din indivizi, ci din anti-indivizi“ – arată cît de fisurat a ajuns deja liberalismul în zilele noastre. Fapt este că „închiderea“ societăților flutură azi pe o mulțime de stindarde naționale, de la Marea Chinei pînă la Potomac.

Măcar comuniștii, cînd se iluzionau că sînt stăpînii Istoriei, știau asta: că masele sînt formate din „anti-indivizi“. De aceea se și preocupau să le controleze și erau maeștri în îndoctrinarea lor. Noi, liberalii, după ce am uitat de această caracteristică a maselor, am fost atît de orbi încît nu numai că am pariat pe ireversibilitatea Istoriei, ci și pe iluzia optimistă că, de la un punct, ea va fi neîncetat confirmată la urnele de vot. Acum știm: n-a fost.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.