⬆
Tema săptămînii
Pagina 26

Ce-ți trebuie ca să fii un influențăr* de succes în România
Cînd există tupeu și interes din plin, „autoritatea” se creează foarte repede.

Nopți și zile
Nu există o graniţă trasată limpede între viaţă şi teatru.

Expertiza în educația națională (cîteva reflecții și un exercițiu de fixare)
Avem mai mulți experți în modificarea Legii educației naționale decît în educație în sine.

Influențează-mă dacă poți
Nu-i oare și ceva ipocrizie într-o campanie ecologistă venită de la influensări de modă?

Predictibilitatea opiniilor medicale
În rețelele sociale, controlul opiniilor medicale este practic inexistent.

Unde ne situăm în prezent cu analiza politică în România?
Peisajul comentariului politic în România arată destul de fragil.

De unde mai tăiem?
Cheltuielile publice în creștere sînt punctul sensibil pentru economia românească în acest an. Iar banii europeni – marea speranță.

Țară, țară, vrem buget. Responsabil!
Profilul bugetar al României suferă cronic de o capacitate redusă de analiză și planificare.

Acolo unde se vor duce banii nu vom mai fi noi, cei de azi…
Nu este trist, este revoltător!

Cît ne costă că nu finanțăm cercetarea
Cercetarea din România este o activitate pe cale de dispariție.

De ce e mai grasă capra bugetarului
Problema principală a remunerării bugetarilor vine din modalitatea netransparentă, ca să nu zic arbitrară, în care sînt stabilite salariile, și mai ales ierarhia acestora.

SRTV & SRR: media publice sau de stat?
Taxa reprezenta 67% din venitul TVR și 49% din cel al Radioului, diferența fiind asigurată de venituri din publicitate sau alocații bugetare pentru plata releelor și investiții.

Un veac de austeritate
Aplicarea măsurilor de austeritate a venit de fiecare dată la pachet cu o distribuție inegală a sacrificiilor.

Muncim ca să supraviețuim – și atît
În România, unde prețurile sînt europene și salariile asiatice, muncim pentru a supraviețui.

Buna măsură a dublei măsuri
Dreptatea strîmbă, legea aplicată parțial, preferențial sau deloc, corupția justiției (dar și a judecății) sînt manifestările cele mai problematice și revoltătoare ale dublei măsuri.

Dublă măsură și ipocrizie victoriană
Vălul de respectabilitate victoriană ascundea apetitul pentru pornografie și sexualitatea extraconjugală.

Punctul de vedere al „celorlalți“
Dublă măsură? Mai degrabă un control riguros al calității.

O analiză psihologică succintă a fenomenului de dublu standard
Dublul standard apare atunci cînd etic/moral ar fi trebuit să tratăm similar diverse situații, dar nu o facem.

Ginurile domnilor geologi
Turistul îi cere un gin-tonic – patronul îi zice că nu are. Chiar dacă sticla e mare, pe raft, la vedere.

Măsura iubirii
Dubla măsură nu indică doar o criză morală, nici numai una a discernămîntului cu care ne-a înzestrat Creatorul. Este și o lipsă de iubire.

Despre o anumită (dublă) măsură
Vrem un exercițiu cît mai larg al libertății de exprimare, dar vrem și curățenia spațiului public.

O măsură pentru fiecare
Dreptul modern, civilizat, evoluează prin însăși negarea principiului judecării cu aceeași măsură.

Multiplele noastre roluri
Rolurile noastre sînt diferitele ipostaze în care sîntem forţaţi să ne turnăm eul nostru fluid.

O încercare labirintică
În societățile democratice se reclamă de multe ori cenzura acolo unde nu e, ceea ce nu înseamnă că ea nu există în forme mai mult sau mai puțin subtile.

Cînd „muzele” erau bărbați
Le era o frică groaznică să nu comită o greșeală, să scape ceva care ar fi putut avea consecințe grave pentru ei.

Literatura născută din cenzură
Cenzura comunistă a fost o veritabilă industrie de control, aservire și manipulare a ideilor oamenilor.

Cenzură sau editare?
Presa din România, cu excepția unor investigații jurnalistice, bate pasul pe loc.

Porumbeii cenzurii
Trump folosește rețelele de socializare pentru a eluda filtrarea democratică a mesajelor sale.

Cum să scrii despre cenzură fără să superi pe nimeni
Nu ar fi mai bine ca vocile mai puternice să le aparțină celor care cunosc cu adevărat problemele?

Ce a fost și ce a rămas
Orice putere se pare că nu poate funcționa fără cenzură, fără a controla cît mai multe sfere de influență.

Negarea Holocaustului – liberă exprimare sau incitare la ură?
Internetul și, în mod particular, Facebook sînt pline de negarea Holocaustului.

Corectitudinea politică sau tirania cu blîndețe
Pentru corectitudinea politică, limbajul reprezintă preșul sub care trebuie acoperită mizeria realității.

Voyeurismul tehnologic
Trăim într-o societate a expunerii vieții noastre private, pentru că vrem să existăm în acest univers digital fără de care nu mai putem trăi.

Cuvîntul-cheie
S-ar putea ca „schimbare” să fie cuvîntul cel mai des folosit anul trecut.

Înfrigurare
Pandemia a funcţionat ca o hîrtie de turnesol pentru temerile şi preocupările noastre majore cu privire la viitor.

Cea dintîi scriere a unui ochelarist
A devenit limpede că nu sufăr de vreun writer’s block, ci că înșiși ochelarii sînt problema.

Putea fi mai rău
M-am făcut nevăzută din împărățiile unde n-am mai avut loc, m-am apucat de construit altă poveste.

Schimbări ireductibile (de țară)
Mă fac avocatul diavolului tot timpul, mă uit din partea cealaltă, totul poate fi pus în dezbatere.

Din două una, dați-mi voie...
Cetățenii care așteaptă schimbarea s-au transformat în chibiți.

Freamătul minunat
Totul se surpă, curge, se intersectează, se amalgamează, îşi pierde carapacea şi miezul interior, umplînd lumea de frumuseţe şi melancolie.

Coronavirus și vorbe
De vreme ce nimic nu scapă de atingerea virusului fatal, era inevitabil ca și cuvintele noastre, ale tuturor, să se resimtă.

Coronavirus: cine e vinovatul?
COVID-19 ar trebui să fie o lecţie de umilinţă şi să pună capăt acestei dualităţi monstruoase: noi pe canapea, suferinţele lumii la televizor.

Să fii deștept pe timp de molimă
Să zicem că unele dintre poveștile care circulă în corpul obez al teoriei conspirației sînt reale.

Sexul și stomacul
Cîndva omul se știa decăzut mai ales fiindcă avea sex; în zilele noastre – culpa mare e că are stomac.

Despre lene
Lenea a fost blamată dintotdeauna, dar e plăcută. E acea ocupație fără ocupație pe care ne-o dorim cu toții.

De ce mint mamele
O să stea cu un polizor metafizic în mîini să netezească toate colțurile în care cred ele că te poți răni.


