Freamătul minunat

Doru CĂSTĂIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Freamătul minunat jpeg

Viaţa a început cînd o structură autoreplicatoare s-a copiat pe sine înainte să fie distrusă de furtuna termodinamică în care a apărut. Viaţa a început cu montarea de nanomaşini moleculare care să repare ravagiile timpului care lichefiază orice, la orice scară, într-o cursă nebună cu un singur final. Viaţa a început cu retragerea în sine pentru a gîfîi, pentru a reascuţi armele, pentru a reîncepe. Istoria vieţii este o istorie a improbabilului, a autoprotecţiei, a mecanismelor de sfidat timpul. De la membranele celulare la literatură sau marile religii, lumea vie a creat capsule autoprotectoare, maiestuoase şi monstruoase totodată, prin care să mai zăbovim puţin, să nu plecăm încă. Viaţa este arta supremă a amînării.

Nimic nu scapă însă măcinării. Este marele secret al vieţii, al speciei, al culturii. Este evident, este tot timpul sub ochii noştri, rămînînd până la capăt marele refulat. Privită în această perspectivă, viaţa tuturor societăţilor, mari şi mici, este o strădanie de a nu uita. Pentru a învinge timpul am inventat scrisul, monumentele, epopeile, cimitirele. O explică Jan Assmann într-un paragraf minunat: „Obişnuim să spunem că mortul «continuă să trăiască» în amintirea posterităţii, ca şi cum ar fi vorba de o continuare a existenţei prin forţe proprii. În realitate este vorba despre un act de readucere la viaţă, pe care mortul îl datorează voinţei hotărîte a grupului de a nu-l lăsa pradă uitării, ci de a-l menţine în amintire şi de a-l lua cu sine în prezent”.

Dar totul ajunge mai devreme sau mai tîrziu pradă uitării. Totul se surpă, curge, se intersectează, se amalgamează, îşi pierde carapacea şi miezul interior, umplînd lumea de frumuseţe şi melancolie.

În mijlocul acestui stupefiant şi minunat măcel, am încercat şi încercăm toate căile. Arta care exaltă, filozofia care amuşină şi despică firul în patru, ingineria care construieşte, fizica ce descrie şi explică. Ne obişnuim de mici ochii să vadă fără să vadă, ne vaccinăm cu mici doze de luciditate, supravieţuim groaznicei gnoze la care am fost supuşi din prima clipă anesteziindu-ne cu tot ce putem. Probabil de aceea istoria omului este şi o istorie a narcoticelor.

Privind foarte de sus, pot spune că, în confruntarea cu marea problemă ce ne-a fost dată, enigma supremă în evidenţa ei, există numai două căi. O cale a refuzului şi o cale a acceptării. O cale ce optează pentru odihna la şi în sine, pentru care devenirea este iluzia supremă. Calea eleată. La celălalt capăt al spectrului, o cale care vede în devenire singurul lucru etern şi ireductibil. Calea heracliteană. O primă opţiune care adună întreg freamătul minunat al vieţii sub pălăria sensului, locul acela cald unde vom scăpa măcinării, noi şi fiecare fărîmă de univers care a contat vreodată pentru cineva (fie rîmă sau om). Acolo Dumnezeu ne va face cu ochiul şi ne va spune: „Hai că am glumit cu principiul al doilea al termodinamicii, cu libertatea pe care ţi-am dat-o şi cu care ai produs Holocaustul, cu toţi copiii pe care i-am luat încă din leagăn. Am glumit. Iartă-mă. Te poţi opri din plîns. Acum eşti acasă”.

Ceilalţi vor lua act de măreţia frigului în lumea incendiilor termodinamice. Calea lor este cea a devenirii ce se devine pe sine, ca paiaţă şi oglindă care îngînă intelectul ce se gîndeşte pe sine. Calea pentru care umanitatea nu e mai mult decît un grup de primate speriate, adunate în mijlocul deşertului, scrutînd fără oboseală după posibilitatea unei insule.

Să nu ne amăgim. Sigur că totul se schimbă în permanenţă, în afară de legea minunată şi insuportabilă care face din schimbare singurul lucru pururi neschimbat. Sigur că vom pierde, cu fiecare zi, vechi căi, idei, aşchii afective, vibraţii ale inimii şi moduri de a fi cărora nimeni nu le mai duce dorul. Vom părăsi biblioteci, cărţi, poteci, viaducte şi hărţi ale sensului cu inconştienţa şi candoarea copilului care îşi lasă în debara pentru eternitate jucăria care a însemnat paradisul. Sigur că vom alerga să ne jucăm, mai bine sau mai prost, rolul în marea istorie a amînării, înarmaţi cu noile forme de distracţie, cu noile narcotice ale reţelelor sociale şi shopping-ului. În vremea asta, la periferii, vom căuta, ca întotdeauna, căile de a nu trece. De la membrana celulară la androizii transumanismului există un suflu comun, o spaimă ce irigă şi hrăneşte tot ce am ştiut gîndi şi inventa pînă acum. În tot acest timp, în vidul care desparte lumile, sălaş al zeilor indiferenţi, viaţa mai continuă o vreme să se conţină pe sine ca o definiţie circulară: acest freamăt minunat pentru care nu putem fi decît recunoscători.

Doru Căstăian este profesor de filosofie și științe socio-umane, publicist, traducător.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Panoramă  Muntele Fiji FOTO Shutterstock jpg
O țară asiatică a creat un birou special pentru a gestiona problemele cu străinii. Motivele din spatele deciziei
Japonia a înființat un birou pentru gestionarea relațiilor cu cetățenii străini, inclusiv turiștii, înainte de alegerile parlamentare de duminică. Problema găsește ecou în țară și se află pe agenda politică.
ochelari magazin optica medicala Foto Shutterstock jpg
Mai este obligat angajatorul să plătească ochelarii angajatului, în contextul măsurilor de austeritate?
Discuțiile legate de obligativitatea angajatorilor de a plăti ochelarii angajaților, în contextul măsurilor de austeritate impuse de Guvern, au luat amploare în ultima perioadă, persoanele interesate întrebându-se dacă este sau nu un beneficiu extrasalarial.
ucraina gif gif
Un clip dramatic arată cât de periculos a devenit câmpul de luptă din Ucraina
Transportul trupelor pe front a devenit la fel de periculos ca menținerea lui întrucât timpul de reacție al dronelor e acum de câteva secunde. E posibil ca ucrainenii să fi găsit totuși o soluție - una la limită, dar care le-ar permite să economisească timp prețios, relatează Euromaidan.
pepeni verzi si galbeni ghimpeteni, olt, iulie 2025   foto arhiva ionut craciun (4) jpeg
Produsul verii, cumpărat de la gheață, aduce profit mai târziu decât se așteptau producătorii. „Am găsit o soluție pentru umbrire”
Unul dintre cele mai cumpărate produse ale verii a fost scos pe piață cu două săptămâni mai târziu decât anul trecut, produsele similare de import afectând profitul fermierilor autohtoni. Va fi în schimb disponibil pentru clienți până aproape de sfârșitul toamnei.
masuri austeritate foto Shutterstock
Lista tuturor măsurilor de austeritate din pachetele 1, 2 și 3. Ce cuprinde reforma administrativă
În ultimele două săptămâni, guvernanții au propus și prezentat o serie de măsuri fiscale, menite să reducă deficitul bugetar și să reorganizeze administrația publică astfel încât să fie reduse drastic cheltuielile statului. Toate aceste măsuri de austeritate sunt cuprinse în 3 pachete.
Stațiunea Băile Herculane  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (31) JPG
Turiștii străini impresionați de Băile Herculane: „Peisajul de altădată e fascinant, dar unele clădiri sunt aproape să se dărâme”
Băile Herculane au redevenit una dintre stațiunile cele mai vizitate din România, dar starea dezolantă a multor clădiri emblematice ale sale continuă să îi îngrijoreze pe turiști.
Lucrări la stadion Știința FOTO Ștefan Both
Motivul real pentru care Guvernul crește taxele: „Un leu luat din buzunarul românilor e mai puțin imporant decât unul alocat baronimii”
Cunoscutul profesor universitar Bogdan Glavan, director al Centrului de Economie Politică și Afaceri „Murray Rothbard”, explică politica fiscala a Guvernului Bolojan și motivul pentru care taxele pentru români cresc, dar unele cheltuieli nejustificate sunt doar amânate.
La toaletă tranzit intestinal Foto Study Finds dms
Băutură care consumată înainte de culcare ne îmbunătățește tranzitul. Trucul medicilor care schimbă tot
Bea asta înainte de culcare și mergi la toaletă fără probleme dimineața – un truc simplu recomandat de medici pentru un tranzit regulat.
city 1428707 1280 jpg
Orașul fascinant apreciat de scriitori și artiști. Povestea impresionantă a locului considerat o adevărată „bijuterie”
Taormina, unul dintre cele mai pitorești orașe de pe coasta estică a Siciliei, a fost încă din secolul al XVIII-lea un magnet pentru scriitori și artiști celebri, precum D.H. Lawrence, Oscar Wilde și Truman Capote.