Freamătul minunat

Doru CĂSTĂIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Freamătul minunat jpeg

Viaţa a început cînd o structură autoreplicatoare s-a copiat pe sine înainte să fie distrusă de furtuna termodinamică în care a apărut. Viaţa a început cu montarea de nanomaşini moleculare care să repare ravagiile timpului care lichefiază orice, la orice scară, într-o cursă nebună cu un singur final. Viaţa a început cu retragerea în sine pentru a gîfîi, pentru a reascuţi armele, pentru a reîncepe. Istoria vieţii este o istorie a improbabilului, a autoprotecţiei, a mecanismelor de sfidat timpul. De la membranele celulare la literatură sau marile religii, lumea vie a creat capsule autoprotectoare, maiestuoase şi monstruoase totodată, prin care să mai zăbovim puţin, să nu plecăm încă. Viaţa este arta supremă a amînării.

Nimic nu scapă însă măcinării. Este marele secret al vieţii, al speciei, al culturii. Este evident, este tot timpul sub ochii noştri, rămînînd până la capăt marele refulat. Privită în această perspectivă, viaţa tuturor societăţilor, mari şi mici, este o strădanie de a nu uita. Pentru a învinge timpul am inventat scrisul, monumentele, epopeile, cimitirele. O explică Jan Assmann într-un paragraf minunat: „Obişnuim să spunem că mortul «continuă să trăiască» în amintirea posterităţii, ca şi cum ar fi vorba de o continuare a existenţei prin forţe proprii. În realitate este vorba despre un act de readucere la viaţă, pe care mortul îl datorează voinţei hotărîte a grupului de a nu-l lăsa pradă uitării, ci de a-l menţine în amintire şi de a-l lua cu sine în prezent”.

Dar totul ajunge mai devreme sau mai tîrziu pradă uitării. Totul se surpă, curge, se intersectează, se amalgamează, îşi pierde carapacea şi miezul interior, umplînd lumea de frumuseţe şi melancolie.

În mijlocul acestui stupefiant şi minunat măcel, am încercat şi încercăm toate căile. Arta care exaltă, filozofia care amuşină şi despică firul în patru, ingineria care construieşte, fizica ce descrie şi explică. Ne obişnuim de mici ochii să vadă fără să vadă, ne vaccinăm cu mici doze de luciditate, supravieţuim groaznicei gnoze la care am fost supuşi din prima clipă anesteziindu-ne cu tot ce putem. Probabil de aceea istoria omului este şi o istorie a narcoticelor.

Privind foarte de sus, pot spune că, în confruntarea cu marea problemă ce ne-a fost dată, enigma supremă în evidenţa ei, există numai două căi. O cale a refuzului şi o cale a acceptării. O cale ce optează pentru odihna la şi în sine, pentru care devenirea este iluzia supremă. Calea eleată. La celălalt capăt al spectrului, o cale care vede în devenire singurul lucru etern şi ireductibil. Calea heracliteană. O primă opţiune care adună întreg freamătul minunat al vieţii sub pălăria sensului, locul acela cald unde vom scăpa măcinării, noi şi fiecare fărîmă de univers care a contat vreodată pentru cineva (fie rîmă sau om). Acolo Dumnezeu ne va face cu ochiul şi ne va spune: „Hai că am glumit cu principiul al doilea al termodinamicii, cu libertatea pe care ţi-am dat-o şi cu care ai produs Holocaustul, cu toţi copiii pe care i-am luat încă din leagăn. Am glumit. Iartă-mă. Te poţi opri din plîns. Acum eşti acasă”.

Ceilalţi vor lua act de măreţia frigului în lumea incendiilor termodinamice. Calea lor este cea a devenirii ce se devine pe sine, ca paiaţă şi oglindă care îngînă intelectul ce se gîndeşte pe sine. Calea pentru care umanitatea nu e mai mult decît un grup de primate speriate, adunate în mijlocul deşertului, scrutînd fără oboseală după posibilitatea unei insule.

Să nu ne amăgim. Sigur că totul se schimbă în permanenţă, în afară de legea minunată şi insuportabilă care face din schimbare singurul lucru pururi neschimbat. Sigur că vom pierde, cu fiecare zi, vechi căi, idei, aşchii afective, vibraţii ale inimii şi moduri de a fi cărora nimeni nu le mai duce dorul. Vom părăsi biblioteci, cărţi, poteci, viaducte şi hărţi ale sensului cu inconştienţa şi candoarea copilului care îşi lasă în debara pentru eternitate jucăria care a însemnat paradisul. Sigur că vom alerga să ne jucăm, mai bine sau mai prost, rolul în marea istorie a amînării, înarmaţi cu noile forme de distracţie, cu noile narcotice ale reţelelor sociale şi shopping-ului. În vremea asta, la periferii, vom căuta, ca întotdeauna, căile de a nu trece. De la membrana celulară la androizii transumanismului există un suflu comun, o spaimă ce irigă şi hrăneşte tot ce am ştiut gîndi şi inventa pînă acum. În tot acest timp, în vidul care desparte lumile, sălaş al zeilor indiferenţi, viaţa mai continuă o vreme să se conţină pe sine ca o definiţie circulară: acest freamăt minunat pentru care nu putem fi decît recunoscători.

Doru Căstăian este profesor de filosofie și științe socio-umane, publicist, traducător.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Marous Bațu FB nicu Alifantis jpg
A murit folkistul Marius Baţu. „Unde vă repeziti asa, toti, că ne nauciti?””
Folkistul Marius Marius Baţu, o legendă a muzicii folk, a murit. Vestea vine în aceeași zi în care s-a stins și artistul Gabriel Cotabiță.
marina voica jpg
Marina Voica, lecție de rafinament și eleganță, la 88 de ani! Ținuta cu care a impresionat
Marina Voica, una dintre cele mai iubite interprete, care a devenit celebră cu refrenul „Și, afară, plouă, plouă!”, oferă lecții de stil, grație și eleganță la cei 88 de ani ai săi. Imaginile postate de artistă pe rețelele de socializare au atins inimile fanilor săi. În ce ipostaze s-a fotografiat M
467980950 1029846658942946 1963227793890767177 n jpg
Ninsori și viscol în România. Drumuri acoperite cu zăpadă, copaci prăbușiți de rafalele de vânt și trenuri întâziate
Circulaţia pe mai multe drumuri naţionale a fost blocată sau îngreunată sâmbătă, din cauza vântului puternic şi a ninsorilor. Vremea rea a afectat şi circulaţia trenurilor.
cub gabriel cotabita png
Femeile cu care s-a iubit Gabriel Cotabiță. Cu una dintre ele a trăit 20 de ani, dar s-au despărțit dintr-un motiv uluitor
Gabriel Cotabiță, unul dintre cei mai cunoscuți artiști din România, s-a stins din viață la vârsta de 69 de ani. De-a lungul vieții, artistul a trăit momente de neuitat, atât plăcute, cât și neplăcute. De asemenea, cântărețul a fost căsătorit de două ori, fiind implicat în urmă cu mai mulți ani și î
cotabita
A murit Gabriel Cotabiță. Marele artist a suferit un AVC
Lumea muzicală din România este în doliu. Celebrul artist Gabriel Cotabiță s-a stins din viață, după ce a suferit un puternic accident vascular cerebral. Avea 69 de ani.
banner cotabiță png
A murit Gabriel Cotabiță
Celebrul artist Gabriel Cotabiță a murit sâmbătă, 23 noiembrie. Avea 69 de ani
campanie informare legislatie electorala MAI  foto ipj olt  (3) jpeg
Alegeri prezidențiale 2024. Ce amendă riști dacă staționezi în perimetrul unei secții de votare mai mult decât este necesar
Campania electorală pentru Alegerile Prezidențiale 2024 s-a încheiat sâmbătă dimineață, 23 noiembrie 2024. Încălcarea legislației electorale se pedepsește cu amendă sau chiar cu închisoarea, pentru faptele grave. Ce trebuie știut despre ziua votului.
pahar apa lamaie shutterstock
„Beau un pahar cu apă imediat ce mă trezesc”. Un nutriționist dezvăluie ce face în fiecare zi pentru a-și îmbunătăți sănătatea și a avea energie
Stabilirea unei rutine matinale este esențială pentru a începe ziua cu energie și într-un mod sănătos. Un medic nutriționist dezvăluie care sunt cele patru obiceiuri pe care le face zilnic.
indragostiti la masa jpg
Ce este Pho Tai Nam și de ce este atât de iubit. Indiciu: este o capodoperă culinară extrem de sănătoasă
Pho Tai Nam este una dintre cele mai iubite variante ale celebrei supe vietnameze pho, o mâncare simbol pentru Vietnam. Acest preparat se distinge printr-o combinație unică