Înfrigurare

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Înfrigurare jpeg

În timpul izolării din primăvară, printre sutele de articole încercînd să explice în fel şi chip situaţia fără precedent cu care ne confruntam, am dat şi peste proiecţia hiperoptimistă a unui filozof german. Acesta îşi imagina cum, la final de 2020, ne vom regăsi nu doar triumfători în lupta cu noul coronavirus, ci şi mult mai solidari decît eram înainte, ba chiar decişi să întreprindem un efort colectiv care să schimbe cu adevărat faţa lumii. Pandemia va fi funcţionat ca un ghiont salutar, dezmeticindu-ne şi transformîndu-ne în fiinţe cu adevărat responsabile şi dispuse să modifice cursul istoriei, fie că vorbim despre dezastrul încălzirii globale sau de inegalităţile structurale ce definesc societatea contemporană.

Ar fi lipsit de noimă să reproşăm, acum, lipsa de acurateţe istorică a unei asemenea predicţii, cîtă vreme era vorba, mai curînd, despre un exerciţiu de gîndire deziderativă dusă la extrem – însă unul bazat pe credinţa definitorie a Iluminismului în progres social accelerat, ca urmare a înţelegerii corecte a provocărilor şi lecţiilor istoriei. Un bun prilej să ne întrebăm: care e fundamentul şi care e rostul judecăţilor despre viitor pe care le emit filozofii?

Din primăvară pînă acum, aproape că nu a existat gînditor cît de cît notoriu care să nu se fi pronunţat în legătură cu schimbările pe care le va genera pandemia în modul nostru de viaţă, de aici înainte. Diferenţele de opinie sînt considerabile şi nu e loc aici să le trec în revistă. Mai important mi se pare să adresez întrebarea de principiu: de ce filozofii? În ce fel ar putea conta părerea acestora mai mult decît cea a specialiştilor din diverse domenii sau a oamenilor obişnuiţi de pe stradă?

E cazul să adaug o remarcă de ordin istoric: de fapt, interesul filozofilor pentru prezent nu datează de foarte mult timp. Foucault vedea în emblematicul articol prin care Kant căuta să răspundă la întrebarea: „Ce sînt Luminile?” un soi de moment de cotitură, pornind de la care filozofia nu îşi mai asumă ca sarcină doar decelarea principiilor universale sau a structurilor eterne ale gîndirii, ci aspiră la înţelegerea efectivă a prezentului şi a lumii în care gînditorul îşi duce viaţa. Demers indisociabil de formularea unor judecăţi cu privire la trecut, ca şi a unor avertismente, împletite cu speranţe, în legătură cu viitorul. După aproape 250 de ani de la eseul lui Kant, putem spune că filozofii merită trataţi cu suspiciune atunci cînd îmbracă mantia „stăpînitorilor de adevăr”, emiţînd verdicte categorice despre sensul istoriei şi înghesuind realitatea complexă în şabloanele unor teorii prin care vor să explice totul. Însă ei trebuie ascultaţi cu luare-aminte atunci cînd vorbesc din postura unor veritabili mediatori sau traducători culturali, capabili să conecteze sfere de discurs sau discipline diferite, să spargă bule epistemice, să deschidă camere de ecou şi să judece lucrurile din cît mai multe unghiuri.

În acest orizont, filozofii din zilele noastre ne ajută să înţelegem mai bine că schimbările majore pe care am început să le trăim în 2020 – e deja limpede că munca, educaţia, comerţul, turismul sau divertismentul nu vor mai fi niciodată la fel – nu reprezintă, în fond, decît accelerarea unor tranziţii pe care marii jucători transnaţionali din capitalismul „de silicon” le aveau în vedere de aproape 30 de ani. Pentru a cita un excelent studiu al lui Constantin Vică („Lumea e o mare reţea. Pandemie, Internet şi instituţii“, apărut în Revista de filosofie aplicată, într-un număr special din această vară), e vorba despre „migrare online, dataficare şi algoritmizare a vieţii, o schimbare în care tehnologiile digitale preiau rolul clasic al instituţiilor, atît formale, cît mai ales informale”.

Pandemia a funcţionat ca o hîrtie de turnesol pentru temerile şi preocupările noastre majore cu privire la viitor. În funcţie de domeniul de interes, specialişti şi activişti civici se întrec în profeţii despre ameliorare genetică, inteligenţă artificială, descreştere postcapitalistă sau transformare a raportării la natură şi mediu a omenirii civilizate. Între cele două extreme, „devenirea-animal” şi „devenirea-cyborg”, există un întreg registru de poziţionări alternative în hype-ul postumanist. Dar ceea ce mi se pare de cea mai mare urgenţă e să înţelegem cum a afectat – sau a alterat – pandemia relaţiile personale. Pentru că succesul oricărui proiect colectiv se bazează pe capacitatea noastră de a construi şi a prezerva relaţii umane de calitate. Iar „conectivitatea izolată” în care ne-am dus zilele în 2020 nu poate ţine loc de viaţă comunitară.

„Aş vrea să ne vedem, dar nu cred că e safe”. E titlul emblematic ales de George Roşu pentru o expoziţie colectivă curatoriată la Sibiu, în noiembrie, cu proiecţii video vizionate fără a intra în spaţiul de artă, adică doar de la geam (pentru ca publicul să rămînă safe): lucrări evocînd „izolarea”, „singurătatea” şi „aparenta absurditate a încăpățînării de a continua construcția unui parcurs artistic, deși totul pare că se dărîmă în jur”. Avem de ales?

Bogdan Ghiu ne atrage atenţia asupra celei mai frapante „traduceri” a numelui bolii, una indistinct literală şi metaforică a abrevierii engleze: COVID (de la coronavirus disease), adică „vidul împărtăşit”. În Pandemiocraţia – carte recent apărută la Editura Tact –, el reflectează cu privire la noul înţeles biopolitic al „vieţii după supravieţuire”, vorbind despre „cum am devenit cu toţii refugiaţi (acasă)” sau „cum am fost daţi afară înăuntru”. Formulări memorabile şi însemnări la cald, dintr-un soi de „jurnal de virus” (ca să evoc şi titlul expoziţiei online puse la cale, în izolare, de Dan Perjovschi), despre distanţare, înfrigurare şi risc de gripare catastrofală a relaţiilor interumane. Aceasta rămîne, pentru mine, întrebarea de căpătîi: învăţăm, în condiţii extreme, lecţia solidarităţii sau ne însingurăm şi mai mult, în spatele ecranelor şi al măştilor noastre, ne alienăm, ne desfigurăm? Doar viitorul ne-o va spune.

Cristian Iftode este conferențiar univ. dr. la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.

Foto: flickr

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

8  SANDA MARIN jpg jpeg
Decalogul celebrei Sanda Marin în bucătărie. Reguli de aur pentru preparate senzaționale, cum păstrezi untul proaspăt
Sanda Marin, una dintre cele mai îndrăgite bucătărese din toate timpurile, a lăsat femeilor sfaturi prețioase. Lucrarea sa despre gătit inspiră de peste 70 de ani toate gospodinele să pregătească preparate delicioase.
rugaciune credinta lumina paste shutterstock 712661815 jpeg
De ce sunt credincioșii mai sănătoși, mai fericiți și trăiesc mai mult? Ce spun studiile despre psihic și organism
Baza de dovezi care leagă credința de o sănătate mai bună durează de zeci de ani și cuprinde acum mii de studii. O mare parte din aceste cercetări implică urmărirea stării de sănătate a unei populații de-a lungul anilor și chiar a deceniilor.
soldati marele razboi foto imagoromaniae jpg
Test de cultură generală: „Acum ori niciodată!“
Te crezi as în noţiuni de cultură generală? Vezi cât eşti de informat cu ajutorul acestor 27 de întrebări, clasificate pe mai multe domenii de interes.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.