O analiză psihologică succintă a fenomenului de dublu standard

Într-o definiție de lucru, simplu spus, dublul standard se referă la faptul că aplicăm seturi diferite de principii la situații similare, deși etic/moral situațiile ar trebui tratate prin același set de principii. Faptul că aplicăm seturi diferite de principii la situații similare nu înseamnă automat că ajungem la dublu standard. Uneori similaritatea situațiilor se stabilește prin atribute/variabile diferite, astfel că două situații pot fi mai mult sau mai puțin similare în funcție de atributele prin care le analizăm. Apoi, atributele pot dobîndi la rîndul lor relevanță etică/morală diferită și chiar același atribut are implicații etice diferite în contexte diferite. Direct spus, dublul standard apare atunci cînd etic/moral ar fi trebuit să tratăm similar diverse situații, dar nu o facem! Constructul psihologic cel mai clar opus dublului standard este cel de corectitudine (fairness).

Dacă ne limităm doar la situații care implică relațiile interumane, dublul standard se poate manifesta în patru feluri: (1) cum se raportează un individ la alți indivizi; (2) cum se raportează un individ la grupuri; (3) cum se raportează un grup la indivizi; (4) cum se raportează un grup la alte grupuri.

Mecanismul psihologic al dublului standard, care se manifestă în mintea individului, poate să fie (1) intenționat și conștient, (2) neintenționat și conștient, și/sau (3) neintenționat și inconștient (automat/implicit). În principiu, mecanismul psihologic este angajat în dublu standard pentru a ne aduce un beneficiu, larg definit (ex.: de la o recompensă fizică la una psihologică, exprimată ca bine emoțional). Nu este aici locul pentru a detalia toate mecanismele de acest tip identificate de cercetările psihologice pînă în acest moment. Spun doar, ca exemplu, că distorsiunile confirmatorii (confirmatory biases) reprezintă un astfel de mecanism automat, în care mintea noastră are tendința să genereze răspunsuri congruente cu schemele/reprezentările cognitive pe care deja le avem, ducînd adesea la dublu standard (ex.: în modul în care evaluăm același comportament făcut de o femeie sau de un bărbat). În raport cu mecanismele intenționate și conștiente vorbim, de exemplu, de decizii morale (moralitatea deciziilor), iar în raport cu mecanismele neintenționate și conștiente putem vorbim de rolul emoțiilor în răspunsuri care duc la dublu standard.

Pentru politici publice/educaționale împotriva dublului standard este important de știut care sînt factorii psihoculturali care pot favoriza mecanismele psihologice individuale ale dublului standard menționate anterior. Să le analizăm succint pe unele dintre cele mai relevante cu referire la România, prin prisma investigațiilor științifice.

1) Concentrarea puterii sociale (vezi Hofstede și colab., 2010). După psihologul olandez Hofstede, concentrarea puterii se referă la faptul că oamenii se așteaptă să fie conduși de „șefi” care concentrează puterea, puțini conducînd mulți. În acest cadru, în funcție de interesul contextual al celor care concentrează puterea, dublul standard are terenul fertil de manifestare. România este o țară care din punct de vedere psihocultural are un scor foarte crescut de concentrare a puterii.

2) Evitarea incertitudinii (vezi Hofstede și colab., 2010). Acest construct psihocultural se referă la faptul că unele societăți au tendința să vadă impredictibilitățile viitorului ca pericole, cu teamă, generînd astfel atitudini defensive și o opoziție la ceea ce ar genera schimbare. Dacă dublul standard servește acestor scopuri sociale, atunci va găsi teren fertil în astfel de societăți. România are un scor crescut de evitare a incertitudinii.

3) Orientarea pe termen lung (vezi Hofstede și colab., 2010). Orientarea pe termen lung se referă la faptul că unele societăți/culturi sînt dispuse să facă sacrificii pe termen scurt pentru a atinge scopurile angajate pe termen lung. Într-un astfel de context, dublul standard poate să fie parte a unor astfel de sacrificii. România nu are însă un scor foarte crescut al orientării pe termen lung.

4) Distorsiunea realității (vezi David, 2015). Românii au o tendință psihoculturală de a amplifica atît negativul, cît și pozitivul, generînd adesea, spre exemplu, discrepanțe între „cum sîntem” și „cum ne credem”. Spre exemplu, în analizele primare și secundare prezentate în David (2015) am arătat că, în comparație cu americanul mediu: (1) 88% din români neagă aspectele negative care îi privesc; (2) 66% din români prezintă aspectele negative mai puțin negative și (3) 69% din români se prezintă la superlativ. De asemenea, discrepanțele între „cum sîntem” vs. „cum ne credem” prin prisma unor trăsături de personalitate – neuroticism-nevrotism (instabilitate emoțională)/extraversie/deschidere/agreabilitate/conștiinciozitate – arată o discrepanță mare la nivelul românilor, în comparație cu alte 49 de societăți/culturi. Într-un astfel de cadru în care protecția unor scopuri afectează analiza realistă a stării de fapt, dublul standard are din nou un cadru fertil de manifestare.

În concluzie, fenomenul de dublu standard este un fenomen răspîndit în specia noastră și în toate societățile/culturile. Unele aspecte psihoculturale îl pot amplifica. Un angajament etic și rațional presupune controlul acestui fenomen, control care se poate face prin acțiune direct la nivel de individ – a-l învăța să-și asume o etică împotriva dublului standard și cum să-și controleze mecanismele psihologice individuale implicate în dublul standard – și la nivelul unor politici publice/educaționale, în relație cu o serie de atribute psihoculturale care pot favoriza sau descuraja dublul standard.

Referințe selective: 1) David, D. (2015), Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală, Editura Polirom, Iași; 2) Hofstede și colab. (2010), Cultures and organizations: Software of the mind (3rd. ed.), New York, NY, McGraw-Hill.

Daniel David este profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, New York, SUA și președintele Asociației Psihologilor din România. A publicat, printre altele, Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală, Editura Polirom, 2015.