Muncim ca să supraviețuim – și atît

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
Muncim ca să supraviețuim – și atît jpeg

Se vorbește adesea despre veniturile și cheltuielile statului, dar v-ați întrebat vreodată cum arată cheltuielile unei familii din România? Datele publicate semestrial de către Institutul Național de Statistică privind veniturile și cheltuielile gospodăriilor din țara noastră ne arată o situație care, deși nu ne surprinde, este totuși îngrijorătoare.

În penultimul semestru al anului trecut, cheltuielile totale ale unei gospodării erau de 4.444 de lei pe gospodărie. Această sumă este desigur o medie statistică – multe, foarte multe familii au venituri mai mici decît media, așa cum altele au venituri peste această sumă. Problema cu mediile statistice este că dacă, de exemplu, Bill Gates s-ar alătura cititorilor acestui articol, în medie, toți cititorii ar deveni, statistic, milionari, fără ca situația lor efectivă să se schimbe în vreun fel. Dacă înțelegem însă aceste limitări ale mediilor statistice, putem opera cu ele în continuare.

Suma de 4.444 de lei disponibilă pe gospodărie este brută: din această sumă, 34% reprezintă taxe și impozite. Mai rămîn astfel disponibili 2.941 de lei per gospodărie, semnificativ mai puțin decît salariul mediu net pe economie la nivelul lunii iulie 2020, care era de 3.372 de lei. Se poate afirma că în medie o gospodărie românească cheltuiește echivalentul a un pic mai mult de două salarii minime pe economie – acesta e nivelul mediu de bunăstare al populației. Din banii aceștia, e logic că nu poți face nici mari economii, nici cine știe ce investiții, așa că marea lor majoritate (2.680 de lei) se duc pe consum. Cea mai mare parte a banilor din consum merge pe mărfuri agroalimentare și băuturi nealcoolice – 33,5% din total sau 897 de lei pe lună. Comparația cu statele Uniunii Europene nu ne avantajează – alocăm un procent mai mult decît dublu pe mîncare și băutură decît media europeană, care e de doar 13%, conform Eurostat. Ponderea cheltuielilor alimentare în structura consumului e un indicator al bunăstării unei societăți – cu cît ponderea e mai mică, cu atît bunăstarea e mai mare, însemnînd că oamenii nu muncesc doar pentru a-și asigura subzistența, banii fiindu-le suficienți și pentru satisfacerea altor nevoie decît cele biologice. În România, unde prețurile sînt europene și salariile asiatice, muncim pentru a supraviețui.

Cheltuielilor pentru hrană li se adaugă o altă categorie semnificativă, pe locul doi ca pondere în totalul cheltuielilor, și care este legată și ea de stricta supraviețuire. E vorba de cheltuielile pentru locuință, electricitate, apă etc., care reprezintă 14,6% din total. Acest procent este însă mai mic decît media europeană (23%), fapt pentru care există mai multe explicații, dintre care nici una nu pune România într-o lumină favorabilă. Primul motiv pentru care cheltuim mai puțin e că marea majoritate a românilor (96%) stau în locuințe care sînt proprietate personală, cu alte cuvinte nu plătesc chirie. Ar părea un lucru bun, dacă nu ar veni la pachet cu o rată foarte mare de supraaglomerare a locuințelor. Numărul de metri pătrați care revin unei persoane în țara noastră e printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Nu plătim chirii, dar calitatea locuirii e foarte scăzută. Și nu plătim chirii de multe ori pentru că nu ne permitem, nu pentru că nu vrem, în condițiile în care chiria sau rata pentru locuință ne-ar consuma cea mai mare parte a veniturilor.

Al doilea motiv pentru care nu cheltuim prea mult cu locuința este faptul că o mare parte a populației locuiește la țară, în zone fără apă curentă, fără gaze, iar uneori chiar fără electricitate. Apa din puț nu costă, iar sărăcia energetică înseamnă că nici nu plătești mult pe utilități – și nici confort nu ai.

Adunînd costurile pentru hrană și locuință, ajungem la aproape 50% din totalul cheltuielilor de consum, față de aproape o treime media europeană (36%). Așadar, jumătate din bani se duc pe cheltuieli care ne ajută să nu murim de foame și de frig. Nu e de mirare că cheltuielile pentru alte nevoi, care sînt perfect umane, dar nu neapărat legate de subzistența fizică, sînt extrem de reduse. Spre exemplu, înainte de pandemie, în anul 2019, românii cheltuiau doar 2% din banii destinați consumului pentru hoteluri, cafenele și restaurante, față de nici mai mult, nici mai puțin de 8,7% media europeană.

Structura cheltuielilor gospodăriilor românești contrastează nu doar cu media europeană, ci și cu necesarul unui trai decent. Pe lîngă structura cheltuielilor de consum efective, în România avem și ceea ce se cheamă „coșul de consum pentru un trai decent”. Potrivit acestui indicator, o gospodărie formată din patru persoane ar avea nevoie de 7.278 de lei net pe lună pentru un trai care presupune ceva mai mult decît simpla supraviețuire și care include și cheltuieli rezonabile pentru recreere, ieșiri în oraș, cultură etc. Este o sumă aproape 2,5 ori mai mică decît suma reală disponibilă pentru cheltuielile de consum ale gospodăriilor din România. Dar abia la un astfel de nivel al veniturilor am reuși să reducem la 21% cheltuielile cu alimentația, să ne permitem plata unei rate și a unei chirii pentru a evita supraaglomerarea sau să putem ieși din cînd în cînd la o cafea în oraș.

Conform unei legi intrate în vigoare anul trecut, coșul minim pentru un trai decent este principalul element de fundamentare a salariului minim și a politicilor salariale. Asta nu înseamnă în nici un caz că salariul minim trebuie dublat peste noapte, ceea ce ar fi nesustenabil, dar presupune că în procesul de stabilire a salariului minim se ține cont de armonizarea graduală a salariului minim cu coșul minim pentru un trai decent. Cu toate acestea, guvernul nou instalat după alegerile din decembrie 2020 a refuzat să ia în calcul acest indicator, raportîndu-se la alți parametri economici precum inflația sau productivitatea. Rezultatul? În anul 2021, salariul minim acoperă doar 49% din necesarul unui trai decent, față de 51% în 2020. Cu alte cuvinte, anul acesta ne vom îndepărta mai mult de obiectivul unui trai decent față de anul anterior. Adică: regres.

Tocmai pe fondul crizei este esențială menținerea puterii de cumpărare a populației. Experiența recesiunii anterioare ne arată că paradigma austerității a fost greșită. S-au dezis de ea toți apostolii săi, în frunte cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. Dacă vrem să depășim cu bine această criză, provocată de pandemie, este nevoie să susținem cererea agregată prin menținerea veniturilor populației, altfel curba economică descendentă se poate transforma în abis. Să nu uităm că locurile de muncă și salariile angajaților depind de puterea de cumpărare a restului populației.

Cealaltă preocupare importantă ar trebui să fie legată de creșterea gradului de colectare la bugetul de stat și revizuirea priorităților bugetare. Legătura dintre veniturile și prioritățile bugetare pe de o parte și cheltuielile gospodăriilor pe de altă parte e una directă – bunurile publice gratuite pe care statul le oferă țin loc de venituri și scutesc gospodăriile de o serie de cheltuieli. Să luăm exemplul sănătății. În medie, o gospodărie din România cheltuiește 160 de lei lunar pentru sănătate, aproape 6% din total, în condițiile în care sănătatea este publică și teoretic gratuită. Dar pentru că România cheltuiește mai puțin de 5% din PIB pe sănătate, față de media europeană de 7%, românii trebuie să scoată bani din buzunar – bani care altfel ar putea merge pe recreere sau cultură, de exemplu. Plătim din banii noștri ceva care ni se cuvine de drept.

Problema structurii de cheltuieli a gospodăriilor din România și ponderea mare a cheltuielilor legate de subzistență nu sînt probleme individuale, așa cum par să creadă guvernele noastre, lăsînd oamenii să se descurce și piața liberă să le rezolve neajunsurile. În orice societate normală, sărăcia sau bunăstarea oamenilor sînt o problemă de politică publică și așa trebuie să fie și la noi dacă vrem „o țară ca afară”.

Victoria Stoiciu este coordonator de proiecte la Fundația „Friedrich Ebert“ România.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.