Despre o anumită (dublă) măsură

Publicat în Dilema Veche nr. 877 din 28 ianuarie - 3 februarie 2021
Frumoasa fără trup: Mass media din România la vremea pandemiei jpeg

Și de-abia plecă bătrînul... Da, da, la dl Trump mă refer. (Și da, da, știu că „celălalt” este și mai bătrîn...) Și dincolo de oftaturile – care de ușurare, care de năduf – cu care am petrecut plecarea de la Casa Albă, ca printr-o minune, moștenirea sa pare să fie mai puțin grea, sau măcar mai gestionabilă. Sau chiar irelevantă.

Una dintre temele care au dispărut din conversația publică, de parcă nu ar fi existat, este cea legată de suspendarea conturilor de pe principalele rețele sociale ale acum-fostului președinte Trump. După atacul susținătorilor săi asupra Capitoliului, Twitter, principalul instrument de comunicare al lui Donald Trump, i-a suspendat „definitiv” contul, considerînd că există riscul perpetuării unui discurs incitator cu consecințe grave. Alte platforme sociale au luat măsuri similare (deși temporare), separîndu-l pe președintele american de publicul său pînă la predarea mandatului. Măsura a fost în egală măsură criticată, ca o formă brutală și neavenită de cenzură, și aplaudată, ca o necesară, fie și tardivă, retribuție pentru discursul inflamator și constant incitator al lui Trump.

Interesant este că printre vocile care au criticat decizia Twitter se află și unele dintre cele care au cerut cu vehemență rețelelor să ia măsuri pentru limitarea răspîndirii discursului urii. Printre acestea, cea a cancelarului german Angela Merkel, care a considerat decizia „problematică”. Nu pentru că ar sprijini discursul politic polarizant promovat de Trump, ci pentru că, susține oficialul german (prin vocea purtătorului său de cuvînt), o astfel de măsură trebuie să se ia într-un cadru reglementat juridic, nu prin decizia unor administratori privați de platforme sociale. Toate bune și rezonabile. Doar că în Germania funcționează, din 2017, o lege – cunoscută sub numele de NetzDG – care reglementează obligațiile rețelelor sociale cu peste două milioane de utilizatori. Printre aceste obligații se numără și aceea de a elimina, în termen de 24 de ore, o serie de conținuturi ilegale (identificate prin articolele din Codul Penal pe care le încalcă), printre care și cele care conțin discurs incitator la ură. Fără hotărîre judecătorească, la libera apreciere a operatorilor de platforme sau în baza unor semnalări ale utilizatorilor.

Cereri de filtrare a conținuturilor pe care le găzduiesc au venit adeseori – și pe tonuri imperative – către platformele sociale. Proprietarul Facebook, Mark Zuckerberg, a fost audiat de către Congresul american și de reprezentanți ai Parlamentului European in 2018. În toamna lui 2020, șefii celor trei mari platforme sociale – Facebook, Twitter și Google – au compărut în fața Congresului american. De fiecare dată s-a aflat în discuție posibilitatea de a reglementa acești mamuți tehnologici pentru a le diminua puterea discreționară. De fiecare dată s-a accentuat asupra rolului de arbitri ai conversației mondiale pe care îl joacă și a responsabilității pe care ar trebui să și-o asume.

Ca să rezumăm, ne aflăm în următoarea situație: vrem un exercițiu cît mai larg al libertății de exprimare, dar vrem și curățenia spațiului public. Vrem să vorbim liber și ne froasăm cînd accesul la Facebook ne este limitat pentru cîteva zile, dar raportăm conținuturi care ne deranjează și jubilăm cînd plîngerilor noastre li se dă curs. Ne bucurăm cînd rețelele ne anunță că au identificat și suspendat sute sau mii de conturi rusești (există astfel de rapoarte semestriale sau în pragul alegerilor), dar primim critic suspendarea conturilor prietenilor sau favoriților noștri politici. În fond, ce vrem? Acționăm cu dublă măsură?

Unii da, fără îndoială. Și nu pentru că ar fi eminamente „răi” sau „proști”, ci – dacă îi dăm deoparte pe ipocriți – pentru că dau drept de preemțiune unor bias-uri cognitive, care îi plasează în centrul Universului și în sălașul adevărului absolut. (Ați observat cum am trecut de la „noi”, care analizăm situația, la „ei”, care au bias-uri cognitive? Sigur, aș fi putut corecta, dar am zis că e bine să îmi fac și bias-urile mele de rîs...)

Dar nu întotdeauna a măsura cu două etaloane este greșit. Cu atît mai mult în cazul Internetului și al platformelor sociale, pe care le vrem și libere (mai exact, ne vrem pe noi liberi să le folosim cum vrem), și devreme acasă. Aceste cerințe contradictorii vin din natura complicată și, în mare, nestăpînită a mediului online. Care se dovedește greu de reglementat în paradigma legislativă clasică, a statului național, conținut în granițele sale. Vin și din identitatea duală a platformelor – de mediu (în sens tehnic) și media (cu responsabilitate editorială subînțeleasă). Deși s-a opus din răsputeri acestei din urmă identificări, însuși Zuckerberg a acceptat, în lunile din urmă, că o reglementare ca agent media ar fi necesară. El a cerut chiar Uniunii Europene să ia conducerea în a propune o astfel de reglementare. Dacă nu, a avertizat el, modelul ce se va impune pe plan mondial este cel chinez, care are „valori foarte diferite”.

Declarația lui Zuckerberg trimite și către o a treia, mult mai importantă rădăcină a dublelor noastre măsuri, ca societate: valorile diferite pe care le adoptăm. Este firesc (mă feresc cît pot de termenul „normal”) să judecăm diferit. Este ceea ce eticienii numesc „relativismul moral”, și e pîinea zilnică a antropologilor: grupuri diferite aplică sisteme și judecăți morale diferite. Și poate, în acest context, ar fi mai nimerit să vorbim despre diversitate și nu despre „dublă măsură”.

Ioana Avădani este președintele Centrului pentru Jurnalism Independent.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.