Svetlana CÂRSTEAN

În 2020 au fost cadre medicale care le-au citit pacienților în spitale poeme.

Pisica înghite omul în mintea ei și nu vom citi niciodată o carte, fie ea și științifică, despre asta.

Omenirea nu a devenit mai bună la un an după începerea pandemiei.

Cărțile au corpuri și viață și te transformă, ca orice altă relație.

Cred că am văzut cele patru sezoane din The Affair, disponibile pe Netflix, în aproximativ o săptămînă.

Somnul din cîmpul cu maci mi se pare unul dintre cele mai suportabile. Parcă l-aș fi inventat eu. Așa că dacă ar fi să combin somnul afară sau în afara teritoriului controlat și sigur cu abandonul din cîmpul cu maci, aș adăuga, în muzeul somnurilor, dorm

Sînt o norocoasă. Am avut trei tați.

În casele lor poți găsi cărțile tuturor poeților care au trecut pe la Festivalul din Ledbury. Asta m-a dus direct cu gîndul la festivalul la care am fost în mai, la Arad, unde Lia Faur încearcă să facă același lucru. Îmi plac hotelurile, impersonale, unde nu trebuie să faci conversație cu nimeni și nu trebuie să dai socoteală nimănui.

Eu aș fi vrut să scriu aici o poveste de dragoste, un lovestory veritabil, în care la sfîrșit nu moare nimeni, dar tabloul general e jalnic, sute de gloanțe trase la nimereală, haine, lucruri răvășite, cheile mașinii închiriate aruncate undeva și greu de găsit, cele câteva poze ale noastre ascunse în agenda în care mi-ai desenat velierul ăla complicat, cu trei catarge, printuri din corespondența noastră lipite pe pereți.

Sau acesta nu este un scriitor. Poate așa ar trebui să scriem o vreme sub toate textele și fotografiile cu scriitori din manuale sau de pe holurile școlilor și liceelor patriei. Sau aceasta nu este nimic din ceea ce ați fost învățați să credeți că este

Familia nu a fost niciodată unul din visele mele. Am fost singură la părinți. Am un singur copil pe care îl cresc singură. Sînt străină de mesele la care se reunesc părinții, copiii, nepoții, frații, surorile, mătușile, unchii și verișorii.

Distanța are întotdeauna două capete. Unul aici și altul acolo. Unul acolo și altul aici. Aici și acolo sînt mereu volatile și aparent interșanjabile, esențiale în desenarea distanței.

Îmi plac hotelurile. Cîndva îmi plăcea în vizită, pentru că asta însemna că cineva te primește la el acasă. Iar la altcineva era altundeva, în locul în care regulile nu sînt cele de acasă, acolo unde nici măcar tu nu ești cel de acasă.

Nu există oraș în care să nu-mi fi făcut prieteni trecători. Aceia cu care împărtășești doar o clipă, două ore, o zi, dar care intră în viața ta cu drepturi egale, la fel ca aceia care rămîn cu anii. Aceia cu care povestești uneori aproape tot, despre care nu știi nimic, dar în fața cărora nu te explici fiindcă n-ai nevoie.

unii au murit şi nu mai sînt alţii nu au murit şi nu mai sînt alţii dorm deja

mîncînd carne n-am supraviețuit doar te-am comemorat.

N-am mai fost la ţară, la munte, pentru atîta timp, din 1980. Cînd părinţii se mută dintr-o casă în alta, copiii sînt trimişi undeva departe, ca totul să fie gata la întoarcerea lor. În acea vară pe mine m-au trimis în Obcinele Bucovinei, la un unchi pădurar, care locuia chiar în coasta pădurii.

Nu mai ştiu de cîte ori m-am despărţit în ultimul deceniu. Am pierdut şirul. M-am despărţit de iubiţi, de prieteni şi prietene, de oameni care au murit, de case în care am stat, de instituţii în care am lucrat, de proiecte pe care le-am creat eu şi le-au continuat alţii, de obiecte pe care le-am pierdut sau le-am stricat.

Ani de zile am fluturat în vînt stindardul sincerităţii. Mi-a plăcut să se spună despre mine "e un om deschis, sincer". Mi s-a părut sinceritatea o haină sigură precum un scut şi mi-am construit toate relaţiile pornind de la ea.

Festivalul de la Bistrița începe ușor, ușor, să se clasicizeze, la fel și mitologia lui intimă, cu eroi și fapte. Am plecat spre locul faptelor tocmai cu această curiozitate, de a descoperi o atmosferă specială, despre care mi s-a tot vorbit, dar și de a vedea ce se întîmplă atunci cînd aduni la un loc în jur de douăzeci de poeți.

De cîteva luni fac un slalom între textele lui Mircea Horia Simionescu, Mircea Cărtărescu, Sorin Gherguţ, Cioran, Artaud, T. O. Bobe, Simona Popescu, Marie Darrieussecq, între textele mele şi facultativele: Mircea Ivănescu, Virgil Mazilescu, jurnalul lui Kafka.