Festivalul din Ledbury

Publicat în Dilema Veche nr. 700 din 20-26 iulie 2017
Festivalul din Ledbury jpeg

„When human touch
(as monkish books attest)

Nor was applied nor could be,
Ledbury bells

Broke forth in concert flung adown
the dells“ 

(William Wordsworth, din sonetul „St. Catherine of Ledbury“) 

Drumul pînă la Ledbury nu e scurt, nu-ți ajunge un avion, ca în alte locuri. Iei avionul, autobuzul, apoi trenul, pe care e posibil chiar și să-l schimbi fie la Birmingham, fie la Worcester. Trenul te duce pînă în inima insulei, spre Vest, în ținutul Hereford, aproape de Țara Galilor, într-o așezare ce și-a început viața prin secolul șapte al erei noastre și care prin 2011 ajunsese la o populație de 10.000 de locuitori. O dată pe an aici are loc cel mai mare festival de poezie din Marea Britanie. În 2017 a fost a 21-a ediție.

O casă pentru trei zile

Într-un orășel ca Ledbury, fără multe hoteluri și pensiuni, soluția organizatorilor este în casele localnicilor, care timp de zece zile se mobilizează non-stop. Așteaptă invitații la gară, îi găzduiesc, le arată orașul, gătesc, iar seara vin la lecturile de poezie. În casele lor poți găsi cărțile tuturor poeților care au trecut pe la Festivalul din Ledbury. Asta m-a dus direct cu gîndul la festivalul la care am fost în mai, la Arad, unde Lia Faur încearcă să facă același lucru. Îmi plac hotelurile, impersonale, unde nu trebuie să faci conversație cu nimeni și nu trebuie să dai socoteală nimănui. Dar să locuiești în casa unui om al locului în care ai ajuns e o imersiune totală într-o realitate la care altfel nu ai avea acces. La micul dejun cu ceai englezesc și biscuiți cu unt, am aflat toate noutățile și am vorbit despre lucrurile deja vechi: Brexit, emigranți, locuri de muncă, supermarketuri, români în Ledbury. Sue și Graham Wood au o casă aflată la cincisprezece minute de oraș. Cincisprezece minute de mers la pas prin pădure. Phoenix House e vegheată zi și noapte de chiar pasărea Phoenix, plasată pe aleea de la intrare, în varianta metalică sculpturală a unui artist polonez, printre hortensii și alte plante ornamentale. Graham însuși ne-a condus cu mașina, a doua zi după sosire, pe Magda Cârneci și pe mine, la locul de primire a poeților, Hospitality, o casă medievală, aflată în apropierea bisericii St. Michael and All ­Angels, unde poeții se puteau odihni sau vorbi cu managerii festivalului, care adesea serveau invitații cu siropuri de casă sau cu sandvișuri și prăjituri pregătite tot de locuitorii orașului.

Lectura

Am avut șansa să citesc la Ledbury alături de Ana Blandiana și Magda Cârneci, în fața unui public de aproximativ o sută de oameni: profesioniști (erau acolo în sală Cristopher Merrill, minunat poet american și director al International Writing Program al Universității din Iowa, poetul și performerul francez Patrick Dubost, poetul englez Alasdair Paterson, dar și oameni din Ledbury sau turiști amatori de turism poetic, veniți de peste tot din Anglia. Am avut bucuria, de asemenea, ca evenimentul românesc să fie curatoriat și moderat de poeta britanică Fiona Sampson. Am avut șansa să fim la Ledbury împreună cu Gabriela Mocan, de la ICR Londra, artizana, alături de Fiona, a participării României, în premieră, la festivalul de la Ledbury. Publicul englezesc era una cu poezia pe care o citeai. Îl simțeai prezent fără încetare. În clădirea veche de la Bargage Hall, aproape orice vers era urmat de o reacție, uimirea, rumoarea, hohotele de rîs, aprobarea și plăcerea traversau sala în continuu, priveai în fața ta și de fiecare dată găseai instantaneu ochi în care te puteai fixa, sprijini, puteai fi sigur că atenția e totală. Senzația era că poezia poate fi funcțională, că nu alunecă pe lîngă oameni, că preciziei ei cel care ascultă îi poate răspunde cu o precizie a receptării, prin reacții atît de firești, pentru că, în mod foarte firesc, el lasă poezia să se desfășoare.

Ce mi-aș fi dorit să văd la Ledbury

Pe ceilalți invitați ai festivalului. Poeți, editori, manageri. Pe Erik Jonsson, directorul de programe al Festivalului de Literatură din Umea (Suedia), pe Tal Nitzán, poetă israeliană, care a prezentat în decembrie lectura mea de la festivalul din Mitzpe Ramon, pe Tabish Khair, pe Adam Feinstein, biograful lui Neruda, pe Inua Ellams în An Evening with An Immigrant și pe mulți alții dintre cei peste două sute de poeți invitați. Festivalul durează zece zile și în mod firesc ne-am ratat reciproc, doar am eliberat camerele unii pentru alții, exact la fel cum s-a întîmplat acum cîteva zile și la C’Art Fest la Cristian, cînd camera mea a devenit după două zile camera lui Florin Iaru. Ca într-o ștafetă.

Ce am văzut la Ledbury, ce nu am cum să uit

Pe Ana Blandiana, pe iarba din părculețul de la Biserica St. Michael and All Angels, găsind o orhidee albă, pierdută, într-o fiolă cu apă, pe care la plecare a așezat-o pe un mic monument în piatră, inscripționat cu Garden of Remembrance.

Grădinile și dealurile Fionei și ale soțului său, Peter, cele șase oi, adăpostite undeva la umbră, cei doi cîini ai lor, jucîndu-se în iarba necosită, imitîndu-și unul altuia mișcările, cireșii de toate culorile din care gustam pe rînd, cele două birouri din casa lor ca un muzeu, cu bîrne făcute din corăbii vechi de cînd lumea, fotografia lui Beckett din biroul lui Peter, privindu-ne ca o Giocondă literară, cinic și cald în același timp, citind parcă tot ce am putea scrie în orice moment, căpșunele cu smîntînă care m-au dus direct înapoi în verile mele botoșănene și în general toată după-amiaza aceea la Fiona și Peter, de dinainte de lectură, undeva în deep England, fără conexiune la telefon, fără Internet, ca într-un fel de Farmec discret al burgheziei, cu toții împreună, înaintînd prin iarba înaltă, suspendați și vorbind întruna despre poezie, Poeții se nasc, poți deveni poet la cursuri de crea­tive writing sau „uite, un poet viu“, cum povestea Patrick Dubost amintindu-și o întîmplare dintr-un liceu francez unde fusese invitat pentru o lectură.

Ce vedeam de la fereastra camerei mele în fiecare dimineață, publicul, am­bu­lanța Emergency Poet, de unde și sen­zația că acolo poezia era permanent o ur­gență pentru care toată lumea lasă baltă alte treburi.

Pe Maria Galina, scriitoarea ucraineancă, tăioasă și militantă, pe Fiona Sampson citind în engleză poemele lui Dubost, într un performance în care poezia se transforma în zgomot și invers. Pe Ana Blandiana citind poemul cu cei care alunecă întruna pe role și cu Dumnezeu care coboară să învețe și el s-alunece la fel.

Pe Kerstin, gazda Anei Blandiana, cu unghii colorate în portocaliu la mîini și la picioare, cu zidul ei viu din curte, făcut din dafini înalți, din ghivece cu oregano, rozmarin și busuioc, singurătatea ei, Larousse-ul din baie, fața ei copilărească în dimineața în care ne-a condus la gară, împreună cu Sam, care era fix ca tatăl din Viața cu Louie.

Și mai ales ultima seară, cînd bîntuiam împreună cu Fiona, în mașina ei, căutînd casa Phoenix, care parcă dispăruse de pe hartă, și cînd m-am simțit cumva pierdută în Anglia cea mai profundă, cînd poate m-aș fi bucurat să nu mai găsim casa și să rămînem o vreme pe serpentinele dintre sate, fără conexiune, fără Internet, fără Facebook, numai cu poezia, supravegheați invariabil de Beckett, adică niciodată singuri.

Și iar Ana Blandiana, în avionul de întoarcere, noaptea tîrziu, după o zi întreagă pe drum, după o decolare întîrziată, venind la mine, în spate, cu ceva de mîncare, un sausage iute de tot, apoi strugurii ei în timp ce așteptam la coada la taxiuri pe Otopeni. Pe Magda care venea să mă trezească dimineața. Grija prietenoasă a Vioricăi Patea, traducătoarea poeziei Anei Blandiana, în engleză și spaniolă, rîsetele noastre prin gări, trenuri, pe drumurile înguste din Ledbury. Grija și profesionalismul Gabrielei Mocan, cum ne au primit la Londra Doru Branea, directorul Institutului Cultural Român, și Daciana Branea. O omenie profundă, dincolo de orice sentiment al datoriei. Ce se întîmplă adesea cu poeții atunci cînd călătoresc împreună? Se apropie, se descoperă, se acoperă, se ocrotesc, se amuză unii pe alții. 

Svetlana Cârstean este scriitoare.

Foto: Gabriela Mocan

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.