⬆
oameni și pisici - felinarii
Dimineață cu pisici
„Alex”, repetă nevastă-mea ceva mai tare. „Hm?”, mormăi eu. „Pisica vrea mîncare.”
aMoURA
Mă gîndesc la Mura ca la un foarte bun prieten, ea dă semnale că ar fi valabilă și reciproca.
Tase
Căci doarme (și uneori îți pare că visezi cînd el visează) așa cum doarme, vara, un măr pe o tipsie – cu-ntreaga lui ființă adormită, dar cu răsuflarea trează (auzi, în fiece clipită, cum îi palpită nara).
Turcul care mi-a furat inima
Pe Aeroportul Atatürk, a trebuit să-l scot de patru ori din cușcă, la fiecare filtru de control.
A. sau ce mai rămîne dintr-o pisică
Pisica înghite omul în mintea ei și nu vom citi niciodată o carte, fie ea și științifică, despre asta.
Celestina
Probabil geloasă, îmi spuneam, a păstrat distanța și mai tîrziu, peste cîteva luni, cînd m-am mutat la Vali și, evident, a trebuit să-și împartă cu mine nu doar teritoriul.
Bărbații și pisicile din viața mea
Primul nostru pisoi a fost martor la mica istorie a falimentelor din presă: l-am luat din redacția Realității, atunci cînd aceasta s-a mutat în pădure, după ruptura Ghiță-Vântu.
Pisicile nu sînt ale noastre
Înțelegem, din blana lui și din felul chiorîș în care ne privește, că micuțul Domn Paulinni e siamez, măcar pe jumătate.
Într-o noapte de vară, o pisică
Ieșisem din casă la chemarea pisicii aceleia pentru că, într-un mod obscur, înțelesesem, mi se dăduse de înțeles, iar eu pricepusem imediat mesajul, că pisica mă cheamă pe mine, că strigătele acelea îmi erau mie adresate și nimănui altcuiva.