Turcul care mi-a furat inima

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Turcul care mi a furat inima jpeg

Să omori ce iubești. Pare de neconceput. Și, totuși, e ceea ce mulți dintre proprietarii de pet-uri sînt nevoiți să facă. Din dragoste. Și eu am făcut-o. I-am stat alături, l-am mîngîiat și i-am vorbit pînă cînd superbii săi ochi verzi, migdalați, au devenit sticloși și injecţia letală l-a eliberat de calvarul cancerului. Încă mai am coșmaruri, chiar dacă știu c-am făcut ce trebuia.

„Era doar o pisică.“ Nu și pentru inima mea, nu și pentru degetele ce-mi tînjesc după atingerea blănii lui lungi și satinate, gest care mă liniștea instantaneu cînd deschideam ochii și-l zăream pe pernă (dacă nu-mi dormea pe cap de-a dreptul, se ghemuia în curbura brațului meu drept și-l cuprindea cu labele). L-am iubit enorm pe motanul ăsta metis, de talie mare, longilin și agil. Un sultan cu hiper-atitudinea unei super-feline care a luat ce-i mai bun de la norvegienele de pădure. Era afectuos și atașat aproape obsesiv de mine, vorbăreț, arogant și suprem de atletic (și bolnav, tot reușea să sară, de jos, direct pe tocul ușii de la bucătărie), cu o personalitate canină. Mă urmărea peste tot, ca o umbră velină. Maiestuos, nu-și împărțea afecțiunea decît cu mine – ceilalți erau cel mult tolerați. Îmi lipseşte și comunicarea noastră, verbală sau nu. Da, poți avea o conversație pasionantă cu o pisică – atunci cînd nu e nimeni de faţă cu simțul ridicolului. Mi-e dor și de felul în care mă aștepta la ușă și se bucura, plîngea, mă certa, îmi povestea, torcea zgomotos, se alinta minute în șir de fiecare dată. Uneori, mi s-a spus, cînd eram plecată din țară mai multe zile, se posta în geamul de la intrare, cu o jumătate de oră înainte să intru pe ușă. Pentru că mă simțea aproape: cine are pisici a aflat că telepatia nu e o legendă. Știa și cînd mă întorc în corpul meu, dimineața: înainte să mă dezmeticesc, mă mîngîia cu laba pe față. Apoi mă fixa cu ochii verzi, hipnotici: „Bine-ai venit într-o altă zi cu mine“. Dacă ar fi fost om, i s-ar fi zis stalker. Eu i-am zis umbra mea.

Am crescut printre pisici, dar ca adult am rezistat multă vreme impulsului de a-mi lua una. Poveștile cu animale se termină prost, e ceea ce mi-au zis poeziile lui Esenin și experiența. Însă, la un moment dat, găsesc ele o ușiță prin care să intre: te aleg și nu mai ai scăpare.

Visam des că evadează din casă și-l caut pe străzi. Mă trezeam, ușurată că e încă lîngă mine și-l strîngeam în brațe: rămîi încă puțin. În cei 12 ani în care mi-a fost alături, m-am tot pregătit pentru momentul de adio, dar tot am fost complet nepregătită. 

N-aș vrea să vorbesc doar despre final. Aș vrea să vă povestesc și cum mi-a intrat în viață: a fost prima și ultima dată cînd am răpit pe cineva.

Ne-am întîlnit la un festival de documentare din Istanbul, făcut de un prieten care m-a cazat într-o mansardă de lîngă turnul Galata, cu o priveliște magnifică spre Golden Horn. Acolo, pe terasa gigantică, trona ca un pașă.

De cînd m-a văzut, a început să miaune a disperare. Am aflat mai tîrziu că îl chema Kuki (unul dintre alte zeci de nume pe care le-a avut) și că fosta locuitoare a mansardei îl abandonase și plecase în Germania. Avea 2-3 ani și anxietăți de despărțire care nu i-au trecut niciodată. Proprietarul mansardei îl hrănea din cînd în cînd, iar el hălăduia pe acoperișuri. Seara, a cerut insistent să doarmă cu mine. N-am vrut să-l las, de teamă să nu mă atașez, dar am cedat. OK, i-am spus, dar va fi doar un „one-night stand“. El s-a întins, comod pe spatele meu. Și așa un „one-night stand“ s-a transformat într-o dragoste de-o viață. Cînd am plecat, i-am promis că mă întorc după el. Nici eu nu credeam ce spun.

Dar, într-o noapte nebună din vara lui 2009, cînd ne strînseserăm să-l comemorăm pe Michael Jackson într-o crîșmă sordidă, am hotărît, exaltați, prietenii mei și cu mine, să mergem să-l luăm pe Kuki. Am împrumutat o cușcă „conformă“ de la cineva și apoi m-am scufundat în birocrația aducerii unui pet dintr-o ţară non-UE, cu incidența 3 de rabie. Amicul meu din Istanbul mi-a spus „You’re crazy“, dar m-a ajutat. Și el era pisicar. Și-a convins medicul veterinar să vină pe acoperiș ca să-i facă vaccinurile. Eu i-am rezervat un loc special în avionul Tarom. Kuki a fost fericit să mă revadă, dar a urît să stea în cușcă. Detesta să fie plimbat și totuși, în prea scurta lui viață, a trebuit să meargă cu mașina, cu bacul, cu avionul. Veterinarul i-a făcut pașaportul și un preanestezic ca să mă pot deplasa cu el pe aeroport. Însă nu eram în completă legalitate; aș mai fi avut nevoie de o confirmare de la un laborator din Ankara că vaccinul antirabic și-a făcut efectul. Medicul mi-a spus să nu-mi fac griji și mi-a dat declarație că nu sînt cazuri în zonă. Dar dacă nu mă lăsau să intru în țară cu el? Kuki era sedat, dar eu nu și aveam emoții. Pe Aeroportul Atatürk, a trebuit să-l scot de patru ori din cușcă, la fiecare filtru de control. Cei de la Tarom nu m-au mai taxat, înduioșați de poveste. Cînd am ajuns în România, i-am dat cușca prietenului meu Mihai Chirilov pentru că eram sigură că pe el nu l-ar fi oprit nimeni să-i verifice actele. Avea o anume atitudine. A trecut prin vamă fluierînd. Așa a ajuns Kuki pe Calea Victoriei, la etajul 9. S-a ascuns vreo cîteva secunde sub pat, de unde a ieșit imperial ca să colonizeze spațiul. Au început cei 12 ani de dominație turcească și primul drept pe care l-am pierdut a fost cel al somnului confortabil (la început, se culca doar peste picioarele mele, imobilizîndu-mă). M-am temut că se va simți încorsetat în bloc, după libertatea de pe acoperișuri, dar iubea casa asta. De cîte ori ne întorceam după o ieșire, îi inspecta fiecare colț ca să se asigure că totul e la fel, fluturîndu-și coada stufoasă ca pe un steag de cuceritor. Așa a făcut și în ultima lui seară, cînd l-am adus de la spitalul unde fusese chinuit. Mi-a mulțumit, fericit, cu ochi adoratori și fără nici un pic de resentiment. A dat tîrcoale, dar n-a mai avut puterea să sară pe pat. Kuki, nu înțeleg cum a putut cineva să te abandoneze. Dar, făcînd asta, mi-a dat privilegiul să-ți împărtășesc splendoarea.

Anca Grădinariu este jurnalistă și critic de film.

Foto: Kuki

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.