Alex TOCILESCU

„Alex”, repetă nevastă-mea ceva mai tare. „Hm?”, mormăi eu. „Pisica vrea mîncare.”

Am scris în cîmpul de căutare „Mircea Horia Simionescu“ și am apăsat pe „search“. În doar cîteva secunde am descoperit 424 de opere necunoscute mie, în care este menționat autorul român (sau o persoană cu același nume). Prin urmare, am decis să pun la dispoziție publicului larg rezumatele a trei dintre ele. Iată-le:

N-avea rost să petreacă timpul ăla puțin încercînd să-mi fie tată și, eventual, eșuînd, ci fiindu-mi prieten.

Stăm așa și pălăvrăgim și ziua trece („Nu te duci la plajă? Sau faci și tu ca Toca, stătea o lună și mergea de patru ori la mare…“) și amintirile sînt în fiecare an aceleași, că nu mai are cine să facă altele noi, dar nu-i nimic, bine că le avem și pe astea. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti.

Coaliţia pentru Familie a depus o reclamaţie la Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului privind o reclamă outdoor la un costum de baie, pe motiv că fotomodelul afişa o imagine „provocatoare de natura obținerii excitației sexual a privitorului” și „o jignire la adresa bărbaților, fiindcă sunt exploatate dorințele sexuale masculine”.  Cum comentaţi?

E multă viață pe Facebook. Eu pot să trăiesc numai acolo. De exemplu, toți oamenii cu care mă întîlnesc mă întreabă ce-mi mai fac pisicile.

Comandă chiar astăzi oaia vorbitoare Miorița, la doar 349 de lei, TVA inclus! Oaia vorbitoare Miorița, un produs 100% românesc, este antidotul perfect pentru singurătate, nesiguranță, paranoia sau plictiseală!

Ca în fiecare an, petrecerea de Sfîntul Alexandru începuse prost pentru mine; pe cît de multă lume venise, pe atît de puține cadouri primisem. Rolul meu părea să se reducă la cel de deschizător de ușă.

Sînt născut în 1977, iar în 1989 m-am mutat, de voie, de nevoie, în Germania; prin urmare, atît datorită vîrstei fragede la care am plecat, cît şi datorită locului în care m-am dus, jeanşii n-au apucat vreodată să însemne mare lucru pentru mine.

Prima zi a fost, în cele din urmă, mult mai OK decît mă aşteptam. Ştiam, bineînţeles, şi să scriu, şi să citesc (de pe la 2 ani, conform maică-mii), dar cred că asta părea mai puţin şmecher decît faptul că puteam să zic că şapte ori paisprezece egal nouăzeci şi opt.

Dumnezeu îl reîncarnase cu un scop.

Iisus se trezi de data asta la morgă.

O poză alb-negru. Pe o plajă, o femeie cu părul negru, nu foarte lung, sprijinită de capota unei maşini, priveşte provocatoare către cameră, printre şuviţele pe care vîntul i le-a împins peste faţă. Bretelele bluzei subţiri au alunecat puţin de pe umeri, pantalonii scurţi nu ascund prea mult din picioarele atrăgătoare.

Ploaia plouă cu cinci sute de kilometri la oră Eu sînt în autobuz şi-ţi fac cu mîna

Ar fi interesant de aflat dacă pe Andrei Pleşu îl intrigă sau îl amuză «Simona Ionescu», piesa formaţiei Aeroport, difuzată în ultima vreme decent de des pe Radio Guerrilla. Nu de alta, dar este piesa mea. Între timp a devenit, bineînţeles, a noastră – Aeroport constînd nu numai din mine, dar şi din Luca Dinulescu, Cristian Văraru şi Ştefan Ciucă.