Mazăre şi Levis

Publicat în Dilema Veche nr. 559 din 30 octombrie - 5 noiembrie 2014
Mazăre şi Levis jpeg

Sînt născut în 1977, iar în 1989 m-am mutat, de voie, de nevoie, în Germania; prin urmare, atît datorită vîrstei fragede la care am plecat, cît şi datorită locului în care m-am dus, jeanşii n-au apucat vreodată să însemne mare lucru pentru mine. Una la mînă, din cauză că pînă la 12 ani, nu prea îţi pasă ce pantaloni ai pe tine, că oricum sînt fie scurţi, fie raiaţi, şi două la mînă, din cauză că atunci cînd ajungi în Vest şi libertate, nu prea mai ai nevoie de nişte pantaloni care să simbolizeze Vest şi libertate. Prin urmare, cu toată părerea de rău, nu pot spune cu exactitate care a fost prima mea pereche de jeanşi, pentru că nu au fost pentru mine altceva decît nişte pantaloni. De altfel, tocmai realizez cu oarecare surprindere că, de-a lungul întregii vieţi, n-am acordat prea mare importanţă acestui nu tocmai minor detaliu vestimentar; habar n-am ce jeanşi am avut pe mine la lansarea primei mele cărţi, la primul concert pe care l-am dat cu trupa atunci cînd am avut trupă (nişte imagini de arhivă dezvăluie, totuşi, că erau negri), sau de ce jeanşi m-am dezbrăcat în seara în care am făcut pentru prima oară sex.

Însă pînă şi în viaţa unui ignorant în ale jeanşilor poate exista o pereche pe care să nu o uite niciodată; în cazul meu, aceasta este prima şi, de altfel, singura mea pereche de jeanşi albi.

Povestea jeanşilor albi începe prin 1991 sau ’92, la Frankfurt, într-o zi în care Robert, un prieten foarte bun – şi, în felul lui, foarte bogat – al tatălui meu m-a întrebat dacă aş avea întîmplător chef să îl însoţesc într-o călătorie la Miami. Întîmplător, aveam chef, şi cum părinţii mei n-aveau nimic împotrivă, am aruncat nişte chestii într-o valiză şi am plecat în America (aici trebuie spus că toate informaţiile pe care le aveam despre Miami la acea vreme le căpătasem din Miami Vice, un serial despre doi poliţişti sub acoperire, dintre care ăla mai cool, jucat de Don Johnson, conducea un Ferrari Testarossa alb. Oraşul părea să fie foarte călduros, foarte periculos şi foarte plin de vorbitori de limbă spaniolă şi de clădiri art deco). În sfîrşit, am ajuns, ne-am cazat în apartamentele lui Robert de la etajul 42 al unui zgîrie-nor în care locuia şi pilotul de Formula 1 Emerson Fittipaldi, şi am ieşit în oraş, unde gazda mea avea ceva afaceri. După ce le-a terminat, a scos din garaj un Rolls Royce care îi aparţinuse reginei-mamă a Marii Britanii (adică mamei reginei Elisabeta a II-a) şi ne-am plimbat puţin cu el. După care ne-am întîlnit cu o fostă soţie a lui Robert, o femeie roşcată, slabă şi frumoasă, care a venit însoţită de noul ei soţ sau prieten, un negru care arăta ca un boxeur şi care purta o vestă de piele cu ţinte, direct pe piele, şi o sabie scurtă la şold, iar ceva mai tîrziu ne-am dus în alt apartament al lui Robert, ca să îmi arate colecţia lui de arme de foc: un Uzi, nişte mitraliere dintre care una era cît mine de mare (adică cît mine la 13 ani, cît aveam atunci), un aruncător de grenade, un teanc de pistoale. Mai pe seară ne-am dus să cumpărăm un Jaguar E-Type de prin 1967, un obiect frumos, decapotabil şi roşu.  

Eram, evident, profund impresionat; într-o singură zi, adunasem destul material de povestit prietenilor pentru cîteva luni, şi mai aveam de stat încă vreo trei sau patru zile în care naiba ştie ce mai urma să se întîmple (de fapt, nu s-a mai întîmplat mare lucru, dar come on, mersesem cu Rolls Royce-ul reginei-mamă, ce naiba mi-aş fi putut dori mai mult?!?). În ziua a doua, m-am trezit în zori, am scos micul meu aparat de fotografiat din plastic şi am făcut poze de la etajul 42, ca să mă creadă lumea că am fost acolo. Cînd s-a trezit şi Robert, m-a invitat la cumpărături – mai precis, la cumpărături într-un mall. Era primul pe care îl vedeam, în Frankfurt nu exista încă aşa ceva. Şi cînd cineva care are un Rolls Royce şi un Jaguar îţi spune că îţi cumpără tot ce vrei, laşi jena la o parte şi alegi ceva mişto, fără să te uiţi la preţ – iar alegerea mea a căzut asupra unei perechi de Levi’s albi. Albi-albi, de-a dreptul imaculaţi, la fel ca costumele pe care le purta Don Johnson în Miami Vice.  

În zilele care au urmat, i-am purtat deopotrivă cu mîndrie şi grijă, ferindu-i de praf, ştergînd cu palma scaunele pe care mă aşezam, păzindu-i de murdărie cu toată atenţia de care e în stare un băiat de 13 ani; am zis mai sus că, în mintea mea, jeanşii nu au simbolizat niciodată Vestul şi libertatea, dar acea pereche a fost pentru mine cu siguranţă întruchiparea luxului american: ceva elegant şi perfect şi nepătat, ca cromul unui Harley Davidson proaspăt lustruit cu ceară.

Şi poate că i-aş mai fi purtat ani buni şi aş fi mers cu ei la concertul lui David Bowie din 1995 şi aş fi impresionat gagici şi prieteni în vacanţele petrecute în România, la 2 Mai sau în Lăptărie, dacă, la întoarcerea în Germania, n-aş fi scăpat pe ei o furculiţă cu mîncărică de mazăre, care a lăsat fix deasupra genunchiului o pată galbenă care n-a mai putut fi scoasă niciodată.

Mai are rost să spun care-i morala?

Alex Tocilescu este scriitor.

Foto: Vlad Eftenie

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

dresaj caini   foto pixabay jpg
Câinii pot comunica prin apăsarea butoanelor? Ce au descoperit cercetătorii care au urmărit comportamentul a mii de exemplare
Comportamentul câtorva mii de câini, ale căror apăsări de butoane au fost înregistrate folosind o aplicație, a fost urmărit de cercetători, ajungându-se la concluzia că animalele înțeleg semnificația cuvintelor utilizate mai frecvent pe aceste plăci de sunet, scrie The Washington Post.
image png
Igor Cuciuc a primit un semn din „lumea de dincolo”. Crede că vine din partea fiicei sale decedate, Andreea
Igor Cuciuc nu-și poate reveni în urma morții fiicei sale, Andreea. Tânăra în vârstă de 17 ani s-a stins vulgerător din viață în timp ce se afla la petrecerea de la Balul Bobocilor. Părinții ei încă nu pot accepta moartea sa și zilnic postează diverse mesaje pe rețelele de socializare.
Fly Project  photo credit Ramona Murgu(1) jpg
INTERVIU Tudor Ionescu – Fly Project: „Al doilea album l-am înregistrat într-o garsonieră plină de mucegai“ FOTO
Muzica nu a lipsit niciodată din viața lui Tudor Ionescu, însă, când era mic, fiecare membru al familiei îi vedea un alt viitor decât cel de artist.
irinel columbeanu jpg
Orgiile pe care le organiza Irinel Columbeanu la vila de la Izvorani, povestite de o vedetă TV: „Era Hugh Hefner de România!”
Acesta a vorbit de perioada de glorie a lui Irinel, când acesta o avea iubită pe Anna Lesko.
erotica 4512433 1280 jpg
Planul elaborat pe care un bărbat l-a pus la cale pentru a fugi cu amanta. Și-a înscenat moartea, dar a avut parte de o surpriză
Un bărbat din Statele Unite a pus la cale un plan care ar putea părea demn de un scenariu de film: și-a înscenat moartea pentru a fugi cu amanta, lăsând în urma sa o operațiune de căutare masivă și o întreagă familie îngrijorată.
FOTO IPJ Alba
Jandarmii au intervenit pentru deblocarea unei mașini din nămeți. În vehicul se afla și un copil
Jandarmii din Alba au deblocat din nămeţi, duminică seara, o maşină în care se aflau doi adulţi şi un copil în vârstă de doi ani. Ei au povestit jandarmilor că se întorceau de la ski şi s-au rătăcit, iar apoi au rămas blocaţi în stratul gros de zăpadă din zonă.
Schengen shutterstock 8 jpg
Cu cât ar putea să crească PIB-ul României după aderarea la spațiul Schengen. Principalii beneficiari în următorul deceniu
Aderarea României la spaţiul Schengen poate genera o creştere cu până la 2% a PIB-ului României anul viitor, cu beneficii ce se vor resimti pe parcursul următorilor 10 ani, arată un comunciat al asociaţiei patronale RESTO Constanţa.
ianis hagi rangers profimedia jpg
cat jpg
Miracol chiar înainte de sărbători: Un motan a fost găsit și s-a reunit cu stăpânul său după 11 ani. VIDEO
Aceste sărbători vor rămâne pentru totdeauna în memoria lui Dave Dexter, un tânăr din Statele Unite, care și-a regăsit motanul pierdut în urmă cu mai bine de un deceniu.