Celestina

T.O. BOBE
Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Celestina jpeg

Ne-am cunoscut în toamna lui 1999 și, cu toate că abia așteptam să o văd, a apărut destul de tîrziu, sfioasă, circumspectă, din camera cealaltă, atunci cînd am ajuns prima dată la Vali. Cenușie, cu blana pînă-n pămînt, Celestina era încă o adolescentă de nici un an și a hotărît repede că nu sînt suficient de interesant pentru ea, așa că a dispărut iarăși. Nu fusesem al nici unei pisici pînă atunci, îi avusesem în copilărie doar pe cei trei Azor, dulăi de curte, prieteni de joacă, și presupun că din cauza asta eram și eu cu ea destul de stîngaci.

Probabil geloasă, îmi spuneam, a păstrat distanța și mai tîrziu, peste cîteva luni, cînd m-am mutat la Vali și, evident, a trebuit să-și împartă cu mine nu doar teritoriul. N-a venit niciodată să doarmă în capul meu, cum dormea în părul lui Vali de cînd era doar de o palmă, n-a stat la smotocit la mine decît foarte rar și tot rar ne pupam cîteodată, nas în nas, ca eschimoșii. În schimb, ori de cîte ori îmi lăsam mîna dreaptă să atîrne din pat, Celestina apărea de nicăieri și se repezea în ea cu gheruțele. Și mi-o lăsam foarte des să atîrne. Și mi-o retrăgeam repede atunci cînd o simțeam. Așa că, în primii vreo doi-trei ani de conviețuire, tot brațul meu drept, de la cot pînă la palmă, a fost brăzdat de cicatrice de dragoste felină aflate în diverse stadii de vindecare. Și, dacă așa arăta brațul meu cînd doar îl lăsam să atîrne din pat, vă puteți imagina (de fapt, nu cred că puteți) cum mi-au arătat ambele brațe și pieptul și fața, după ce, într-o frumoasă dimineață de primăvară, am vrut să o scot afară, ca să se bucure de grădina abia înverzită din spatele blocului, spre care mi se păruse că privește cu jind de la fereastră, fără a îndrăzni să coboare pe scărița moștenită de la pisica pe care Vali o avusese înainte de ea. Norocul meu a fost că locuim la parter și că lăsasem fereastra deschisă, așa că am putut s-o arunc înapoi în casă, altfel fie o pierdeam, fie nu mai scăpam cu viață.

Din păcate, atunci cînd, în prima parte a lui 2003, a rămas însărcinată și a născut, eram la o rezidență de creație din Germania, însă primeam mereu vești despre ea și abia îi așteptam pe cei doi pui zăriți la ecografie. Doar că, după ce noaptea i-a văzut veniți pe lume, dimineața Vali a avut parte de o surpriză. Celestina îi adusese pe pernă, să i-o arate, pe cea de-a treia născută, un puiuț mult mai pricăjit decît ceilalți și care, așa cum se întîmplă în povești, avea să devină cea mai frumoasă și mai pufoasă corcitură dintre o norvegiană de pădure și un persan. Cînd m-am întors acasă, în iulie, erau deja buni de dat la grădiniță și cu personalități bine conturate. Primei născute, Agata, avea să i se spună Agățica, fiindcă rămînea mereu agățată de cîte un colț de pătură și își striga cuminte mama să vină să o salveze. După ce, atunci cînd m-a văzut prima dată, a sărit la bătaie, băiatul, Sindbad, mi-a devenit cel mai bun prieten dintre feline. N-o să vă spun mai multe detalii, aveam noi chestiile noastre de băieți. Șeherezada, alintată Șahi, devenită uneori, de aici, Șahista și, prin extensie, Polihroniade, avea să devină, în scurtul timp petrecut cu noi, un adevărat fotomodel pisicesc, nu doar prin spectaculozitatea blănii gri-portocalii, dar și prin postúrile adoptate. Nu se poate povesti cu cîtă greutate ne-am despărțit de ei și cu atît mai puțin se poate aproxima durerea de mamă a Celestinei.

Deși ne-am mai jucat de multe ori împreună, deși am mai făcut nenumărate partide de fotbal cu dopuri de plută prin casă, mi s-a părut că de atunci Celestina a devenit mai matură, mai reflexivă, mai înțeleaptă. Cu toate că, în continuare, n-a vrut să iasă niciodată afară, petrecea mult timp la fereastră, privind, mi se părea, nu neapărat ceva anume, ci doar privind, probabil în gol, și gîndindu-se și așteptînd ea știa ce și pe cine. Se împlinesc zilele astea opt ani și o lună de cînd îmi lipsesc înțelepciunea ei jucăușă, tandrețea ei retractilă, răsfățurile ei șmecherești. Și, în continuare, încă nu sînt pregătit pentru altă pisică.

T.O. Bobe este scriitor. Cea mai recent volum al său este Cartea neisprăvirii, Editura Humanitas, 2019.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Expoziția „Jandarmeria Română 1850 – 2020”, la Muzeul de Istorie ,,Teodor Cincu’’ Tecuci
Expoziția „Jandarmeria Română 1850 – 2020”, la Muzeul de Istorie ,,Teodor Cincu’’ Tecuci
Muzeul Național de Istorie a României, în parteneriat cu Muzeul Casa Mureșenilor Brașov, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și Muzeul de Istorie ,,Teodor Cincu’’ Tecuci anunță deschiderea expoziției itinerante „Jandarmeria Română 1850 – 2020”.
Nicușor Dan. FOTO Mediafax Foto / Alexandru Nechez
Președintele Nicușor Dan, apel de Ziua Imnului Național: „Viitorul acestei țări se scrie în fiecare zi, prin fiecare dintre noi”
Președintele României, Nicușor Dan, a transmis miercuri un mesaj cu ocazia Zilei Imnului Național, în care a subliniat că „Deșteaptă-te, române!” reprezintă mai mult decât un cântec oficial, fiind un simbol al demnității, suveranității și unității românilor.
geanina david, profesoara din Olt cu 10 la titularizarea 2026   foto arhiva personală (7) jpeg
Interpreta de muzică populară cu 10 la Titularizarea 2026. Va susține din nou examenul anul viitor
Două profesoare au obținut în județul Olt nota maximă la Titularizarea 2026. Geanina David, interpretă de muzică populară, este una dintre performere, însă este obligată să susțină examenul și în anul următor, pentru că nu sunt posturi viabile.
cheesecake cu jeleu de piersici jpg
Cheesecake cu jeleu de piersici
Cheesecake-ul cu jeleu de piersici este un desert fin și răcoritor, perfect pentru sezonul cald.
gianni infantino cupa mondiala a cluburilor getty jpg
Naționale din Europa vor să boicoteze Cupa Mondială: „Fotbalul nu este de vânzare!”
FIFA a lansat un plan prin care vrea să atragă investitori privați în activitățile sale comerciale.
GettyImages 1548293664 jpg
Ce s-a întâmplat cu Emma Watson, actrița care a jucat personajul Hermione Granger din film, după Harry Potter
Pentru o generație întreagă, Emma Watson a însemnat Hermione Granger, eroina inteligentă din saga Harry Potter.
simona chivari instagram jpg
Și-a desfăcut sucul cu Rolex-ul și a ironizat ANAF-ul! Ce a pățit influencerița
O influenceriță cunoscută în mediul online, care a atras atenția după ce a ironizat ANAF într-un videoclip în care desfăcea o doză de suc cu un ceas Rolex la mână, va ajunge în fața judecătorilor.
Mircea Lucescu Sahtior jpg
29 iulie 1945, ziua în care s-a născut Mircea Lucescu. „Am locuit mult timp într-o baracă”
Pe 29 iulie se împlinesc 81 de ani de la nașterea lui Mircea Lucescu, unul dintre cei mai mari oameni de fotbal pe care i-a avut România. Destinul său este o lecție despre ambiție, muncă și puterea de a depăși orice obstacol.
irina columbeanu png
Ce spune Irina Columbeanu despre români și România: „Nu totul este despre noi”
În ziua de astăzi există comunități de români peste tot pe glob, iar fiecare dintre aceștia se gândește mereu cu drag la țara natală. Iar un videoclip în care nimeni alta decât Irina Columbeanu vorbește despre poporul nostru a început să facă deja furori în mediul online.