aMoURA

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
aMoURA jpeg

Am avut mereu pisici în copilărie, în casa cu curte și grădină a părinților mei, acolo unde pisicile se înmulțeau necontrolat printre straturile cu flori și legume și fragi, iar puii dispăreau misterios în vîltoarea Trotușului cînd încă erau foarte mici, lăsînd mamele debusolate să-i caute săptămîni întregi. Dar nu știam nici eu pe-atunci că animalele simt, printre altele, și durerea. Erau doar un fel de rău necesar și tolerat pentru că țineau rozătoarele departe de hambarul cu porumb al bunicilor. A fost nevoie să ajung la 29 de ani și să găsesc chirie în apartamente unde proprietarii acceptau animale de companie pentru a intra într-o relație pe termen lung cu Mura, pisica pe care am adoptat-o înainte să o văd și căreia i-am ales numele înainte de a observa că are pe cerul gurii o pată colorată ce poate fi luată drept mură.

Deși am fost mereu un om responsabil și într-o oarecare măsură prea cuminte, calculat, self-conscious, doar odată cu intrarea Murei în viața mea am înțeles că un animăluț chiar îl schimbă pe omul de-alături. Că totul seamănă cu pregătirea pentru a deveni părinte, așa cum copiii din filmele americane învață să fie responsabili avînd grijă pe termen lung de o plantă sau un animal ori făcînd experimentul cu oul care trebuie să fie plimbat peste tot și să nu crape cîteva săptămîni.

Pentru mine, pisica asta e un test de răbdare, adaptare și comunicare, căci stă cu ochii mari lîngă mine cînd îi povestesc de ce nu trebuie să se arunce în ceașca de cafea, deși o tentează în fiecare dimineață. Poate doar o plictisesc pînă adoarme și de asta nu face tîmpenii, sigur, nu mă iluzionez că are integrat un device care-i traduce pe limba ei toate lucrurile frumoase și utile pe care i le spun fără să ridic tonul, dar poate chiar contează ca-n relaționarea cu ceilalți să dăunezi cît mai puțin. Ce pot asigura pe oricine este că am apucat să verific și cealaltă opțiune, și că strigătele nu educă. Ar fi trebuit s-o știu și eu încă de pe-atunci, pe malul Trotușului, cînd o fetiță creață și cu dîre de lacrimi pe față insista prostește că măcar astea pot trăi, vor fi cuminți, promitea ea, nici n-o să le vedeți, am eu grijă de ele.

Oricum ai fi, o pisică e o responsabilitate și necesită din partea ta previzibilitate în asigurarea și alegerea mîncării, a nisipului, a medicamentelor pe care să le administrezi la timp, a sterilizării obligatorii, ba chiar și a casei în care să locuiți, a oamenilor de care să vă înconjurați. Impulsul unei persoane care mi-a călcat odată pragul a fost să o salute pe Mura cu un șut. Aparent, nu îi plăceau pisicile. Dar observ că modul ales pentru manifestarea antipatiei e cel care a făcut ca vizita să aibă loc o singură dată.

Nu e un accesoriu de făcut cadou cînd nu cunoști bine intențiile destinatarului, nu e o jucărie pentru copilul care speri să te lase mai mult în pace odată ce va avea o ființă de tras de coadă, din păcate la propriu. Și nu știu dacă aș avea un animal de companie dacă nu aș lucra de-acasă, nu vreau să am responsabilitatea dorului cuiva. Iar Mura mea așteaptă în fața ușii dormitorului în fiecare dimineață, unde mă întîmpină povestind despre ce-a făcut ea peste noapte, probabil, urcîndu-se pe piciorul meu ca pe un pom ce trebuie cucerit cu fiecare nouă zi și stînd lipită de gîtul meu pînă fac cafea și ea își primește porția de miel cu fasole verde, slăbiciunea ei absolută, pe care a fost emoționant să o descopăr.

Mă deranjează cînd oamenii se referă la Mura ca fiind copilul meu, informîndu-mă superior că ba daaa, îți spun eu că ești mămică acum, dacă ai pisică – să mă credeți că e grețos să auzi asta, mai ales dacă ai pierdut vreodată un copil. Sau dacă nu poți să ai unul, indiferent de motiv. Eu nu sînt mamă. Mura este o pisică. N-aș spune „și atît”. Cred că e exact ce trebuie și vrea să fie. Cred că e foarte sănătos să știm cine și ce sîntem și de ce, nu să substituim și să inversăm, deseori forțat, roluri. Mura e o pisică și mă mulțumesc să văd că e sănătoasă, că e sociabilă cu oamenii noi, că nu zgîrie și că stă fără probleme la tăiat ghearele, că face lucruri doar ca să (se) amuze și așteaptă reacții, că știe semnul că e loc de ea cînd vede un om cu o carte în brațe, de parcă ar fi conștientă de succesul pozelor de cititori cu pisici de pe social media. Dacă se poate spune așa, cred că am crescut-o bine, avînd în vedere că mulți afirmă că pisicile ar prelua multe dintre caracteristicile oamenilor de lîngă ele. Chiar dacă, desigur, nu e un copil. Deși asta nu te scutește de lecții nesolicitate pe care le primești pe net de la cunoscuții și necunoscuții care știu mai bine cum e să faci parenting.

Mă gîndesc la Mura ca la un foarte bun prieten, ea dă semnale că ar fi valabilă și reciproca. Petrecem timp împreună pentru că ne place una de cealaltă, avem zile cu vibe-uri diferite, cînd stăm spate-n spate pe canapea, și ne dăm voie să fim așa cum simțim nevoia, fără să ne lăsăm sufocate de momentele în care cealaltă pare că a luat-o razna.

Anca Zaharia este co-fondator al revistei Golan. Cea mai recentă carte apărută este Eu n-am trăit războiul (CDPL, 2021).

Foto: Mura

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.