Bărbații și pisicile din viața mea

Alexandra BĂDICIOIU MATEI
Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Bărbații și pisicile din viața mea jpeg

„Cum îl cheamă?“, a întrebat Ștefan, încercînd să se apropie de pisoiul care îl privea suspicios de pe gard. „Pe cine, pe pisoi? Da’ cine are timp să dea nume la pisoi? Auzi la el!“, a început să rîdă tanti Marinela.

Şi s-au privit ca nişte extratereştri unul pe altul şi nu şi-au mai spus nimic pentru că ar fi fost inutil. Vorbeau limbi înstrăinate, forjate în civilizaţii diferite, şi doar întîmplarea făcea că se aflau în acelaşi loc, ea născută şi crescută acolo, ca şi părinţii, bunicii şi străbunicii ei, el venit de la Bucureşti, ajuns în vara aceea în sat pentru că mama lui, adică eu, copilărise în locul acela şi avea nostalgii poetice care îl implicau şi pe el. Tanti Marinela nu dădea nume la pisici și lui i se părea cel mai barbar lucru din lume.

Lui Ştefan îi place la Şoimari. Se amuză de animalele care merg pe drum, salută ritualic oamenii pe care nu îi cunoaște și caută pisici. Așa cum face în orice oraș am călători, din orice țară, pe orice stradă din București sau în orice hotel am ajunge. Se oprește în fața lor și intră brusc în transă. Le vorbește, le cheamă într-o limbă știută doar de el, le spune secrete din lumi ascunse și reușește să le convingă să se apropie, să se lase mîngîiate. La aproape 8 ani e un îmblînzitor de pisici. Continuă serios și asiduu lunga tradiție a bărbaților din viața mea de a iubi pisicile și de a vorbi limba lor. Fac parte toți dintr-o sectă la care nu am acces, dar pe care nu o judec, pentru că am obosit.

Tataie avea ochii albaștri, dădea porecle oamenilor și nume animalelor, juca șah în fața porții, mă ținea în brațe, îmi spunea povești cu reptile și iubea pisicile. Le lăsa în casă, spre oroarea bunicii care le arunca blesteme înspăimîntătoare, dormea cu ele și le vorbea blînd. Tataie stătea în casă și lucra, cu toate ușile închise, cînd se tăiau animalele.

Tataie era pădurar și cojocar. Cu aceeași seninătate cu care întreba pisicile de sănătate și mîngîia porcul, tăbăcea pieile de oi și capre și făcea din ele căciuli și cojoace. Atelierul lui mirosea oribil și arăta ca într-un film de groază. Chiar și așa, îmi plăcea să îl privesc lucrînd, adulmecînd mirosul sărat și înțepător din jur. Cînd termina o bucată, mă chema și îmi arăta cît de fină devenea pielea. O pipăiam. Era moale, ciudată. Probam apoi căciuli înalte, de blană neagră, cojoace, bunde, ce mai găseam prin atelier. Și rîdeam amândoi.

Primele pisici de care îmi aduc aminte aveau numele date de el: Mîciulina și Țubichi. Erau frumoase, arogante și nu se temeau de nimic. Nici măcar de promisiunile pe care li le făcea mamaie printre dinți. Deși am crescut printre animale cu nume, relația mea cu ele a fost una de indiferență politicoasă. Chiar și cînd eram copil. Nu mă intrigau în nici un fel, nu le dădeam atenție, nu aveam poftă să le mîngîi sau să mă joc cu ele.

Tatăl și sora mea, în schimb, adorau pisicile, le răsfățau, se pierdeau în dezmierdări, duceau mai departe moștenirea de pisicari. Au reușit să o convingă pe maică-mea să avem una chiar și în oraș, la bloc. Îmi amintesc de dedicarea și iubirea lor totală, era o vrajă acolo pe care nu o înțelegeam, o priveam de la distanță, eram ca tanti Marinela, parte dintr-o civilizație dezvrăjită.

Și tot așa, dezvrăjită pisicește, am ajuns să accept primul pisoi în apartamentul din București. Pentru că soțul meu vorbește cu toate pisicile pe care le întîlnește pe stradă și apoi merge și le cumpără de mîncare, visează să aibă un ONG care să salveze și să aibă grijă de pisici. Era previzibil că va aduce un astfel de suflet cu blană și în casă. Dar, de fapt, l-am adus chiar eu. Primul nostru pisoi a fost martor la mica istorie a falimentelor din presă: l-am luat din redacția Realității, atunci cînd aceasta s-a mutat în pădure, după ruptura Ghiță-Vântu. Îl cheamă Moto, are 11 ani și o privire de filozof scîrbit, nu îi place să fie mîngîiat și nu înțelege apucăturile barbare ale speciei umane. Probabil că are încă amintiri din perioada în care a trăit în presă.

Am născut apoi un băiat care adoră pisicile. Scrie cărți despre pisici, le vrăjește, le susură descîntece, le dă nume și celor de pe stradă, mergem în anumite locuri în oraș doar ca să le salutăm și să le ia în brațe. Într-o astfel de companie nu am avut de ales, am început să mă înmoi și eu. Am mai acceptat în casă un pisoi. Tigrișor are 3 ani, a fost salvat de o prietenă de sub o mașină, e cît un elefant, se comportă ca un cățel, miaună tot timpul, cere insistent atenție, iubire și mîngîiere, pînă la sufocare. Dorm amîndoi pe mine, mă trezesc la 4 dimineața cînd își ascut ghearele pe cărți, fură mîncare, îmi vomită în pantofi, îmi smulg tastele din laptop și trimit e-mail-uri cu fundul, sînt, pe scurt, niște ființe care au inventat tortura drăgălașă. Dar pe care le iubesc, pentru că m-am lăsat vrăjită. M-am lăsat vrăjită de băieții ăștia din viața mea. Știu că e o vrajă veche în iubirea lor pentru pisici și eu îmi joc rolul de a nu înțelege și de a privi.

Alexandra Bădicioiu Matei este jurnalistă.

Credit foto: C. Stanciu

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.