Cînd aici e acolo

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Cînd aici e acolo jpeg

1. Distanța are întotdeauna două capete. Unul aici și altul acolo. Unul acolo și altul aici. Aici și acolo sînt mereu volatile și aparent interșanjabile, esențiale în desenarea distanței.

2. Există secvența aia din Muppets, în care Grover și Herry îi explică lui Billy, care e mai mic și roz, ce înseamnă there și here. Un adevărat dialog platonician, în care here și there se calcă unul pe altul pe picioare și tot ce pare here e there și invers, pentru că în fiecare clipă ești și aici, și acolo, și here, și there. Iar Billy vrea să fie there cu orice chip și mai ales să poată spune I am there, cînd de fapt, în cel mai firesc mod cu putință, obișnuim să spunem „Sînt aici“, mai puțin „Sînt acolo“. Între aceste două capete ale distanței se întîmplă multe, se așază fantasmele, ca niște păpuși matrioșka, mai mici, mai mari, mai colorate, mai șterse. Ele sînt întrupări ale imaginației noastre, ale percepției noastre distorsionate în diverse grade. Cum e celălalt, cum e lumea celuilalt, cum e ziua celuilalt, cum e seara, cum sînt somnul și dimineața. Pentru că toate aceste lucruri simple nu ne sînt la îndemînă, pentru că distanța le face intangibile, ele pot arăta în orice fel în închipuirea noastră.

3. Distanța are întotdeauna două capete. Între ele e o frînghie subțire, pe care fiecare se deplasează liber. Important e să nu te uiți prea mult sau chiar deloc în jos, acolo e hăul, acolo se colectează și se aruncă toate deșeurile minții, utile sau nu, acolo se înghesuie toate proiecțiile pe care le construim despre celălalt cînd celălalt e la distanță, cînd celălalt scapă privirii noastre. Aici intră în scenă memoria. Ce îți amintești despre celălalt? Corpul, chipul, expresiile diferite, mirosul? Cum le reconstruiești? Cum se estompează? Cu ce viteză? Cu ce rămîi? Pentru ce poți băga mîna în foc?

4. Pentru mine distanța răvășește memoria, care nu mai știe să fie fidelă, care se zăpăcește, se pierde în fața spațiului separator, și în afară de asta dizolvă corpurile, le șterge cu un fel de radieră eficientă care lucrează puțin cîte puțin, pînă cînd din carne și oase nu mai rămîne decît un abur fără consistență pe care apoi, orice aș face, nu mai pot să îl readuc la viață. Așa e de fiecare dată, distanța dizolvă corpurile în memoria mea, mă face să pierd legătura cu orice atingere de odinioară, cu orice contact, cu orice amintire a contactului.

5. De cîte ori sînt în altă parte și nu acasă, la București, mai ales dacă stau mai mult, se întîmplă cîteva lucruri cu mine. Sînt una cu distanța, e ca și cum însăși persoana mea se pune de-a lungul distanței, ca s-o anuleze, se transformă în drumul care face legătura dintre acolo și aici, eu sînt acolo și acolo devine temporar un aici, dar acel aici de acasă rămîne permanent valabil în mintea mea. Așa că, în primul rînd, cînd sînt departe, încep să aud voci vorbind în română, pe stradă, în piețe, în muzee. Merg, aud sunete, cuvinte și mi se pare că totul e în română la un moment dat. Apoi încep să văd oameni cunoscuți, de acasă, pe stradă, în piețe, ca decupați și puși în locuri în care practic e imposibil să fie, mutați de la locul lor de departe, ca niște case translatate pe role dintr-un cartier în altul, în mod cu totul suprarealist. Cînd sînt eu însămi la distanță, acest acasă al meu invadează spațiul nou, într-un fel foarte organic, chiar amuzant uneori.

6. Există o cunoaștere a limbii care te dezvăluie. Există o necunoaștere a ei care te ascunde, te protejează de tot ceea ce înțelegi în propria limbă. Uri Kahn îmi spune: încerc să-mi imaginez cum e pentru tine să stai aici pe malul mării, pe faleză, și să nu înțelegi ce spun oamenii din jurul tău. Mă pierd în neînțelegerea sensului, i-am spus. E reconfortant să nu înțelegi nimic, i-am zis, să nu știi nimic, să nu fii nevoit să accepți cuvintele și sensurile lor date, să rătăcești fără sens, pe bulevarde, prin magazine, să fii eliberat de înțelegere aproape complet. Să nu ai obligația de a înțelege. Să fie doar o muzică, una continuă, ca valurile, să fie valurile și limba ca o apă peste tine, pe sub tine, fluidă, limba care nu cere nimic de la tine, care nu te somează să ții cont de ea. Care nu-ți cere să exiști. În care poți să nu înțelegi nimic și în care nu ai să simți neputință. Să înaintezi liber, abia născut într-o țară nouă. Cînd te afli la distanță de tot ceea ce e familiar, cînd în locul în care te afli nu poți înțelege absolut nimic din ce se vorbește, nu poți nici măcar ghici sensul, cînd literele, nu cuvintele, sînt o barieră, atunci distanța în sine poate deveni reconfortantă. E ca o apă pe care te lași să plutești. Acasă înțelegi tot, pe stradă, în metrou, în magazine, auzi totul, auzi ceea ce nu vrei să auzi. Asta poate fi adesea foarte obositor, să înțelegi totul în jurul tău.

7. Cînd doi oameni sînt la distanță unul de altul și vor să fie împreună, distanța devine un fel de frînghie, de care fiecare trage în direcția lui, ca să scurteze spațiul despărțitor și să-l aducă pe celălalt cumva mai aproape. E ca la lupta cu odgonul. Trebuie să fii și puternic, și creativ.

8. You are here? / Yes, I am here. / No, you are not here, you are there. / Here is where I am. There is ­where you are. 

(articol gîndit împreună cu Uri Kahn, în Tel Aviv și București) 

Svetlana Cârstean este poetă. Cea mai recentă carte, pe care o semnează împreună cu Athena Farrokhzad, este Trado, apărută la Editura Nemira, în 2016.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Vladimir Putin la Vladivostok FOTO EPA EFE jpg
Popularitatea lui Putin, în scădere în Rusia după decretarea mobilizării parțiale
Cota de popularitate a lui Vladimir Putin a scăzut cu şase puncte procentuale, de la 83% la 77%, după ce liderul de la Kremlin a decretat mobilizarea parţială în Rusia.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
Avertismentul soldaților ruși pentru noii recruți: „Veți muri aici. Ceva rău se apropie cu toată forța”
Campania de mobilizare parțială a Rusiei se desfășoară de aproximativ o săptămână. Unii recruți au fost trimiși deja pe front fără pregătire sau cu arme din cel de-al Doilea Război Mondial.
Kingston IronKey Vault Privacy 80 SSD portabil cu criptare FOTO Adrian Pogîngeanu jpg
Kingston IronKey Vault Privacy 80, SSD extern criptat pentru securitate în mișcare [TECH REVIEW]
IronKey Vault Privacy 80 este un SSD-ul portabil creat de Kingston cu un ecran tactil atractiv, cu multe funcții și opțiuni personalizabile, care îți păstrează datele în siguranță.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.