Cînd aici e acolo

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
Cînd aici e acolo jpeg

1. Distanța are întotdeauna două capete. Unul aici și altul acolo. Unul acolo și altul aici. Aici și acolo sînt mereu volatile și aparent interșanjabile, esențiale în desenarea distanței.

2. Există secvența aia din Muppets, în care Grover și Herry îi explică lui Billy, care e mai mic și roz, ce înseamnă there și here. Un adevărat dialog platonician, în care here și there se calcă unul pe altul pe picioare și tot ce pare here e there și invers, pentru că în fiecare clipă ești și aici, și acolo, și here, și there. Iar Billy vrea să fie there cu orice chip și mai ales să poată spune I am there, cînd de fapt, în cel mai firesc mod cu putință, obișnuim să spunem „Sînt aici“, mai puțin „Sînt acolo“. Între aceste două capete ale distanței se întîmplă multe, se așază fantasmele, ca niște păpuși matrioșka, mai mici, mai mari, mai colorate, mai șterse. Ele sînt întrupări ale imaginației noastre, ale percepției noastre distorsionate în diverse grade. Cum e celălalt, cum e lumea celuilalt, cum e ziua celuilalt, cum e seara, cum sînt somnul și dimineața. Pentru că toate aceste lucruri simple nu ne sînt la îndemînă, pentru că distanța le face intangibile, ele pot arăta în orice fel în închipuirea noastră.

3. Distanța are întotdeauna două capete. Între ele e o frînghie subțire, pe care fiecare se deplasează liber. Important e să nu te uiți prea mult sau chiar deloc în jos, acolo e hăul, acolo se colectează și se aruncă toate deșeurile minții, utile sau nu, acolo se înghesuie toate proiecțiile pe care le construim despre celălalt cînd celălalt e la distanță, cînd celălalt scapă privirii noastre. Aici intră în scenă memoria. Ce îți amintești despre celălalt? Corpul, chipul, expresiile diferite, mirosul? Cum le reconstruiești? Cum se estompează? Cu ce viteză? Cu ce rămîi? Pentru ce poți băga mîna în foc?

4. Pentru mine distanța răvășește memoria, care nu mai știe să fie fidelă, care se zăpăcește, se pierde în fața spațiului separator, și în afară de asta dizolvă corpurile, le șterge cu un fel de radieră eficientă care lucrează puțin cîte puțin, pînă cînd din carne și oase nu mai rămîne decît un abur fără consistență pe care apoi, orice aș face, nu mai pot să îl readuc la viață. Așa e de fiecare dată, distanța dizolvă corpurile în memoria mea, mă face să pierd legătura cu orice atingere de odinioară, cu orice contact, cu orice amintire a contactului.

5. De cîte ori sînt în altă parte și nu acasă, la București, mai ales dacă stau mai mult, se întîmplă cîteva lucruri cu mine. Sînt una cu distanța, e ca și cum însăși persoana mea se pune de-a lungul distanței, ca s-o anuleze, se transformă în drumul care face legătura dintre acolo și aici, eu sînt acolo și acolo devine temporar un aici, dar acel aici de acasă rămîne permanent valabil în mintea mea. Așa că, în primul rînd, cînd sînt departe, încep să aud voci vorbind în română, pe stradă, în piețe, în muzee. Merg, aud sunete, cuvinte și mi se pare că totul e în română la un moment dat. Apoi încep să văd oameni cunoscuți, de acasă, pe stradă, în piețe, ca decupați și puși în locuri în care practic e imposibil să fie, mutați de la locul lor de departe, ca niște case translatate pe role dintr-un cartier în altul, în mod cu totul suprarealist. Cînd sînt eu însămi la distanță, acest acasă al meu invadează spațiul nou, într-un fel foarte organic, chiar amuzant uneori.

6. Există o cunoaștere a limbii care te dezvăluie. Există o necunoaștere a ei care te ascunde, te protejează de tot ceea ce înțelegi în propria limbă. Uri Kahn îmi spune: încerc să-mi imaginez cum e pentru tine să stai aici pe malul mării, pe faleză, și să nu înțelegi ce spun oamenii din jurul tău. Mă pierd în neînțelegerea sensului, i-am spus. E reconfortant să nu înțelegi nimic, i-am zis, să nu știi nimic, să nu fii nevoit să accepți cuvintele și sensurile lor date, să rătăcești fără sens, pe bulevarde, prin magazine, să fii eliberat de înțelegere aproape complet. Să nu ai obligația de a înțelege. Să fie doar o muzică, una continuă, ca valurile, să fie valurile și limba ca o apă peste tine, pe sub tine, fluidă, limba care nu cere nimic de la tine, care nu te somează să ții cont de ea. Care nu-ți cere să exiști. În care poți să nu înțelegi nimic și în care nu ai să simți neputință. Să înaintezi liber, abia născut într-o țară nouă. Cînd te afli la distanță de tot ceea ce e familiar, cînd în locul în care te afli nu poți înțelege absolut nimic din ce se vorbește, nu poți nici măcar ghici sensul, cînd literele, nu cuvintele, sînt o barieră, atunci distanța în sine poate deveni reconfortantă. E ca o apă pe care te lași să plutești. Acasă înțelegi tot, pe stradă, în metrou, în magazine, auzi totul, auzi ceea ce nu vrei să auzi. Asta poate fi adesea foarte obositor, să înțelegi totul în jurul tău.

7. Cînd doi oameni sînt la distanță unul de altul și vor să fie împreună, distanța devine un fel de frînghie, de care fiecare trage în direcția lui, ca să scurteze spațiul despărțitor și să-l aducă pe celălalt cumva mai aproape. E ca la lupta cu odgonul. Trebuie să fii și puternic, și creativ.

8. You are here? / Yes, I am here. / No, you are not here, you are there. / Here is where I am. There is ­where you are. 

(articol gîndit împreună cu Uri Kahn, în Tel Aviv și București) 

Svetlana Cârstean este poetă. Cea mai recentă carte, pe care o semnează împreună cu Athena Farrokhzad, este Trado, apărută la Editura Nemira, în 2016.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.