Rezumatul unui amor

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Rezumatul unui amor jpeg

De multe ori m-am gîndit că dacă un părinte m-ar întreba ce trebuie făcut ca să determini un copil să citească întruna, nu aș ști ce să răspund. Ce vrea un părinte atunci cînd visează să aibă un copil cititor? Să fie sigur de viitorul copilului său, să aibă un copil citit, intelectual, bine văzut, care să știe să dea răspunsuri inteligente în diverse contexte, un copil cu o ocupație tradițională safe? Ce vrea un părinte de la citit?

La 7 ani am intrat în malaxorul urban, unul mic, mult mai mic decît cel în care sînt acum, dar imens pe lîngă locul în care trăisem pînă atunci. În casa nouă am găsit ceva ce nu mai văzusem. Ocupa unul dintre pereții sufrageriei și se numea bibliotecă, asta însemna că în ea erau cărți multe, sute, înghesuite una într-alta, de-ți fugeau ochii printre litere și cotoare de grosimi diferite. Erau de toate acolo. De la Biblia veselă la Război și pace, de la cărțile mici de bucate cu ilustrații la frații Grimm, de la Povești nemuritoare la Jules Verne, de la colecția aia cartonată, pentru copii, cu dungă roșie pe cotor, la cărțile fără număr din colecția „Romanul de dragoste“ și la Madame Bovary. Nu lipseau bineînțeles sfinții, Eminescu și Creangă în ediții bibliofile.

La început luam prea puțin în seamă biblioteca din sufrageria familiei. Privirea îmi era îndreptată mereu spre ferestre, afară, unde se întîmplau lucruri, picioarele mele nu prea aveau liniște și rost în apartamentul de două camere. A început școala, am învățat literele, am învățat să citesc, au început să vină cărțile spre mine. Sub formă de liste. Listă de lecturi obligatorii, listă de lecturi opționale, listă de lecturi facultative. Cu mici excepții, toate erau de fapt obligatorii pînă la urmă. După cum se vede erau lecturi, nu cărți. Era vorba de activități pe care urma să le fac, nu de cărțile propriu-zise. Ele ocupau spațiul vieții mele de copil mai ales vara. De-a lungul vacanței. Atunci era un timp care trebuia umplut la maximum cu lecturi. A citi însă nu era de ajuns, trebuia inventat ceva care să demonstreze că ai citit. O activitate martor al celeilalte activități. Și tatăl meu a inventat atunci rezumatul și caietele cu rezumate. Rezumatele aveau un format standard în care trebuia să trec mai întîi personajele, împărțite și ele riguros în personaje pozitive și personaje negative. Urmau apoi cîteva rînduri despre ce se întîmpla în cartea aia, pe care trebuia să le scriu. Erau cărți și povești de tot felul pentru care făceam practic niște review-uri scurte. Am recenzat Gîrleanu, Din lumea celor care nu cuvîntă, dar și povestirile cu Lenin, mai ales cea despre Lenin și copiii îmi rupea sufletul, am scris despre Nosov, Vitea Maleev la școală și acasă, dar și despre Fram, ursul polar, Sântimbreanu, Mai e mult pînă diseară, dar și despre Alice în Țara Minunilor. Rezumam, nu mă gîndeam la literatură, nu știam ce e literatura, nu aveam nici un fior pentru cărți, ci doar obsesia unei obligații care nu aducea nici o bucurie în viața mea, ci dimpotrivă. Îmi amintesc fazele luminii de vacanță schimbîndu-se pe suprafața ferestrei, a cărții, a caietului în care scriam. În lumina aia de vară, știind că afară, la locul de joacă și pe drumul spre el, sînt cele mai mari atracții, nu făceam altceva decît să împart personajele lumii în pozitive și negative. Și asta era de fapt partea cea mai grea. Și din toate cărțile, Alice în Țara Minunilor a fost practic un eșec, nici măcar despre Alice parcă nu puteam băga mîna în foc dacă e pozitivă sau negativă, pur și simplu nu înțelegeam ce se întîmplă, poate cu regina doar era ceva mai clar. Și chiar și nici despre vreo furnică de-a lui Gîrleanu nu era ușor să spui ceva, era așa de pozitivă că nu mai avea rost să menționezi asta. Povestea cu rezumatele a durat cîțiva ani, poate două-trei veri, de-a lungul cărora nu am făcut decît să împart personajele în două categorii și să povestesc pe scurt niște povești din care la finalul zilei nu mai rămînea nimic întreg. Iar pe Lewis Carroll nu l-am mai putut reciti decît foarte tîrziu.

După o vreme însă, listele de lecturi s-au oprit, poate a obosit tatăl meu, poate s-a gîndit că mi-a intrat lectura în sînge și acolo va rămîne, că mi-am însușit un mod eficient și rațional de a citi și-a înțelege ce scrie prin cărți. Poate așa a și fost și eu nu știu. Oricum, pe la 11 ani, pentru că nu am mai avut nici liste, nici obligații, am început să văd biblioteca din casă. Și am început să văd și cărțile, să le iau la întîmplare, să le deschid, apoi să le citesc pur și simplu și fiecare să pară a fi o ființă în sine. Și-am început de fapt să mă îndrăgostesc. O dragoste uneori complicată, cu gusturi bizare, cu toane, cu întîlniri timpurii, cu neputințe care îți arată că trebuie să mai aștepți pînă să poți citi o carte, dar în libertate absolută, pentru că nimeni nu mi-a mai spus de atunci acasă ce să citesc și ce nu.

Pe la 11 ani am putut începe o relație pe bune cu cărțile. Dacă părinții își doresc doar să aibă copii citiți, intelectuali, dacă își imaginează că aici, în „lectură”, e un teren safe, lipsit de neprevăzut și senzualitate, că există un mecanism al cititului ce poate fi declanșat prin insistență și presiune, se înșeală. E nevoie de îndrăgosteală și de amor și de libertate. Cărțile au corpuri și viață și te transformă, ca orice altă relație.

Svetlana Cârstean este scriitoare.

Foto: Ema Cojocaru

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Razboi in Ucraina FOTO Captură video jpg
Momentul în care un blindat rusesc venit să asiste un alt echipaj este lovit în plin de o rachetă ucraineană VIDEO
Un vehicul blindat BMP-2 a fost ţinta unei rachete ghidate antitanc (ATGM), a forțelor ucrainene, chiar în momentul în care transportorul venise să ajute câțiva soldați rămași în câmp.
Umar Kremlev si Vladimir Putin FOTO Profimedia jpg
Rusia și Belarus, reprimite în competiții! În schimb, Ucraina a fost sancționată. Decizii incredibile în boxul mondial!
Asociaţia Internaţională a Boxului (IBA) a decis miercuri să anuleze suspendarea sportivilor amatori din Rusia şi Belarus, care vor putea reveni în competiţii cu efect imediat şi vor putea concura sub steag şi imn propriu, transmite Reuters. În schimb, ucrainenii au fost sancționați.
Nikol Paşinian
Azerbaidjanul a eliberat 15 prizonieri de război armeni, în urma medierii Statelor Unite ale Americii
Azerbaidjanul a eliberat 17 prizonieri de război armeni în urma medierii Statelor Unite, a anunțat premierul armean Nikol Paşinian, după discuţii între cele două ţări inamice din Caucaz, transmite AFP.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.