Un veac de austeritate

Publicat în Dilema Veche nr. 878 din 4 - 10 februarie 2021
Un veac de austeritate jpeg

M-am născut în toamna lui 1987, într-un cartier muncitoresc din Brașov. În jurul meu erau puține semne care să facă remarcabil acest antepenultim an al regimului comunist. Poate doar posibilitatea ca Steaua să repete performanța din Cupa Campionilor Europeni, însă, așa cum spune una dintre mantrele preferate ale comentatorilor sportivi, belgienii de la Anderlecht și-au dorit mai mult victoria. Totuși, noiembrie ʼ87 avea să rămînă în memoria colectivă și în istoria noastră recentă nu pentru incapacitatea echipei manageriate la vremea respectivă de Valentin Ceaușescu de a întoarce scorul de 3-0 de la Bruxelles, ci pentru revolta muncitorilor de la fabricile din orașul numit, odinioară, Stalin, împotriva fratelui cel mare, Nicolae. Exasperați de politica de austeritate dusă de regimul Ceaușescu, muncitorii de la „Steagul Roșu” au dovedit că acțiunea colectivă e posibilă și că ordinea spontană funcționează: pe 14 noiembrie, schimbul de noapte oprește munca, iar a doua zi, de dimineață, cîteva sute dintre ei pornesc spre sediul Comitetului Județean al PCR, unde li se alătură tovarăși de la „Tractorul” sau „Hidromecanica”.

Cu salariiile din nou reduse, pîinea pe cartelă, apa caldă și electricitatea cu un program intermitent, muncitorii brașoveni îi provocau lui Ceaușescu cel mai mare șoc de la greva minerilor din Valea Jiului (1977) încoace: chiar și omul nou, cel pe spinarea căruia era pusă făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate, mai are nevoie să mănînce ori să nu înghețe în apartamentele din cartierele brutaliste răsărite ca urmare a planurilor aberante și ineficiente economic de urbanizare și industrializare forțată.

Desigur, nimeni nu-i poate nega creativitatea lui Nicolae Ceaușescu în materie de politici de austeritate care, din punct de vedere culinar, dovedesc un spirit de-a dreptul protocronist: alimentația sa științifică (presărată deseori cu postul intermitent și produse pe bază de soia) mai că a devenit, azi, un trend de wellness. Apoi, reducerea dramatică a consumului de energie electrică ori carburant își găsește un ecou în planurile actuale de a salva lumea de capitalism prin „descreștere economică” (degrowth). Totuși, oricît de genial i se spunea că este în Carpați, Ceaușescu n-a inventat austeritatrea la români – cel puțin nu în istoria noastră recentă. Aceasta începe cu celebrele „curbe de sacrificiu” din anii ʼ30 ca urmare a Marii Crize, revine cu luminița de la capătul tunelului pe care o puteam vedea mai bine dacă strîngeam puțin cureaua, după cum repeta obsesiv Victor Ciorbea, și își găsește cea mai recentă încarnare în tăierea salariilor din sistemul bugetar și creșterea fiscalității, măsuri orchestrate de Guvernul Boc 2 și Traian Băsescu. Apoi, austeritatea la români pare a fi o afacere transpartinică și transideologică, cu o largă susținere atît în rîndul țărăniștilor, liberalilor, comuniștilor sau democrat-liberalilor care și-au zis o vreme conservator-populari, nu doar apanajul mult huliților „neoliberali”, orice ar mai putea să însemne acest termen aproape golit de conținut în ziua de astăzi.

Au tăiat, dar au și furat: despre psihologia morală a austerității

Cercetători din domeniul psihologiei morale precum Jonathan Haidt tind să spună că modul în care ne traducem realitatea socială, politică sau economică este, într-o primă fază, unul intuitiv. La fel cum papilele gustative ne ajută să distingem între cele cinci gusturi de bază, intuițiile noastre morale, formate pe parcursul a milenii de evoluție biologică și socială, sînt structurate în jurul a cinci perechi de fundamente morale: grijă/vătămare, corectitudine/înșelăciune, loialitate/trădare, autoritate/subminare și sacralitate/degradare. Deosebit de relevant pentru tema noastră este cel de-al doilea fundament, acesta „evoluînd ca un răspuns la problema adaptativă a beneficierii de răsplata cooperării fără a fi exploatat”.

Este de netăgăduit că austeritatea reprezintă una dintre traumele colective trăite de români în ultimul secol. Această traumă este dublată însă de faptul că aplicarea măsurilor de austeritate a venit de fiecare dată la pachet cu o distribuție inegală a sacrificiilor. În interbelic, celebra afacere Skoda s-a suprapus „curbelor de sacrificiu” cerute unei societăți care de-abia făcuse primii pași în modernitate. În anii ʼ80, caviarul era în continuare nelipsit în cartierul Primăverii, anii ʼ90 sînt dominați de somnul liniștit păzit de acronime precum SOV și FNI, iar figuri precum Monica Iacob-Ridzi ori Elena Udrea nu vor rămîne în istorie pentru contribuțiile aduse lumii tineretului și sportului ori turismului și dezvoltării regionale.

Dacă admitem că cel puțin cîteodată austeritatea este necesară (eu cel puțin cred că da, mai ales dacă o înțelegem, așa cum o definesc unii economiști, drept „o soluție de avarie, un set de politici publice dependente de un tip particular al unui eșec al statului”), atunci trebuie să fim atenți la ce fel de narațiune morală construim în jurul viitoarelor momente în care le vom cere celor mai vulnerabili să strîngă cureaua, căci altfel ne vom trezi cu niște oameni care vor prefera să poarte mai degrabă bretele peste cămăși verzi pentru că niște trendsetter-i vor începe să le gîdile din nou intuițiile morale despre corectitudine și înșelăciune.

Radu Uszkai este asistent universitar în cadrul Departamentului de Filosofie și Științe Socioumane al Academiei de Studii Economice din București și cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Liceul – o instituție
A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață?
p 10 jpg
Greva din învățămînt. Cîteva gînduri despre solidaritate
Mie, ca părinte și om care nu plănuiește să părăsească în curînd România, greva din aceste zile îmi dă un soi speranță.
p 11 jpg
image png
Foști copii, viitori adulți
Elevii de azi, mai ales cei din mediul urban, văd traseul școlar orientat către o țintă prestabilită: facultatea.
image png
„Părinții tăi știu ce vrei să faci?”
Din adolescență îmi aduc aminte mai degrabă de cărți și de personaje decît de oameni și întîmplări.
image png
"Liceenii" și liceenii
Atunci, de ce ne purtăm acum ca și cum am fi fost? Și, mai mult, ca și cum ne e dor să fim ceea ce n-am fost?
p 13 jpg
După douăzeci de ani
La finalul anului şcolar e întotdeauna linişte.
image png
Concert pentru o școală bună
Întîmplarea asta m-a lovit, ca sabia colonelului Lawrence din proza lui Eliade, drept în creștet.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit